Comisia Europeană: Circa 6 milioane de români se confruntă cu riscul sărăciei și excluziunii sociale, în scădere fată de 2019, dar departe de tinta propusă pentru 2030. România are încă probleme în zona asistentei medicale, accesului la educatie și pe piata muncii.1 din 4 tineri din zonele rurale abandonează școala

Circa 6 milioane de români se confruntă cu riscul sărăciei și excluziunii sociale, fată de 7 milioane de persoane în 2019, nivel care arată o îmbunătătire a situatiei, dar rămâne încă departe de tinta de 2,5 milioane persoane stabilită pentru 2030, arată un raport publicat de Comisia Europeană în domeniul ocupării forței de muncă, al competențelor și al incluziunii sociale pentru România, Bulgaria, Estonia, Spania, Italia, Lituania și Ungaria, prezentând în detaliu rezultatele cadrului de convergență socială.

În pofida progreselor realizate în ultimii ani, România prezintă riscuri notabile în privinta protectiei sociale, a riscului de sărăcie și excluziune sociale, a accesului egal la servicii medicale și educatie. În plus, raportul arată procentul mic de persoane cu abilităti digitale de bază și ponderea mare a tinerilor care nu sunt nici în sistemul de educatie, nici angajati.

 Riscul de sărăcie

Deși situatia s-a îmbunătătit semnificativ în România în ultimii ani, populatia încă se confruntă cu riscuri majore, remarcându-se diferente mari între categoriile de populatie sau regiuni.

Comisia Europeană atrage atentia că, deși procentul persoanelor aflate în situatie de risc a scăzut cu 12,5 puncte procentuale din 2015, la 32% în 2023, el rămâne printre cele mai mari din UE (34,4% vs 21,6% în UE în 2022). Diferentele dintre regiuni sunt de asemenea extrem de mari, de la 12,3% în București-Ilfov la 45,3% în Sud-Estul tării, dar și între zona urbană și cea rurală (18,5% vs 45,1%).

Situatia este cu atât mai dificilă în rândul copiilor, ponderea celor aflati în risc de sărăcie sau excluziune socială fiind de 39% în 2023, în scădere totuși de la 41,5% în 2022, dar peste media europeană de 24%.

Copiii din România se confruntă cu cele mai mari obstacole din UE când vine vorba de participarea la activități educaționale și extracurriculare de calitate. Riscurile semnificative de sărăcie la care sunt expuși sunt strâns legate de situația socio-economică a părinților lor, inclusiv de nivelul scăzut de educație al acestora. Migrația forței de muncă joacă, de asemenea, un rol, unul din patru copii având un părinte care lucra în străinătate în 2022.

Guvernul român și-a asumat reducerea numărului de copii în pericol de la 1,5 milioane în 2021 la 500.000 în 2030.

Servicii medicale

Acoperirea nevoilor medicale și de îngrijire pe termen lung ale populației rămâne o provocare. Deși s-au înregistrat progrese semnificative din 2008, 5,2% din populatie spune că nu i-au fost rezolvate problemele medicale (față de 4,9% în 2022 vs 2,2 % în UE). Aproape 75% dintre respondenți au citat costurile ca fiind principalul factor care stă la baza nevoilor nesatisfăcute. Deficitul de forță de muncă reduce, de asemenea, disponibilitatea asistenței medicale, cu 7,1 medici la 1.000 de locuitori în regiunea București/Ilfov față de 1,7 la 1.000 în regiunea Sud Muntenia în 2021. În regiunea Sud-Est, populația cu nevoi nesatisfăcute de examinare sau tratament medical este de aproximativ 9 ori mai mare decât în regiunea Vest (10,5% față de 1,2% în 2023).

Educatia

Abandonul școlar rămâne o altă provocare importantă în România, în special în zonele rurale și în rândul comunităților marginalizate. Rata de părăsire timpurie școlii și formării profesionale este una dintre cele mai ridicate din UE (15,6 % față de 9,6 % în UE în 2022). În timp ce situația din orașe (3,9 %) este mai bună decât media UE, aproape 1 din 4 tineri din zonele rurale abandonează școala înainte de a finaliza învățământul secundar superior, cu o tendință de deteriorare începând cu 2019.

Un studiu din 2022 indică faptul că 1 din 10 copii din zonele rurale nu frecventează nicio instituție de învățământ, iar 1 din 3 adolescenți sunt absenți temporar sau permanent de la școală din cauza muncii casnice.

Pe lângă factorii care tin de accesibilitate, cum ar fi necesitatea de a face naveta pe distanțe lungi pentru a frecventa liceul, multe școli nu reușesc să ofere medii de învățare pozitive. Aproximativ jumătate dintre elevii evaluați în cadrul Programului internațional pentru evaluarea internațională a elevilor (PISA) din 2022 al OCDE au declarat că nu se simt bine la școală. Persoanele de etnie romă sunt deosebit de afectate, peste 7 din 10 tineri romi (18-24 de ani) neavând studii secundare superioare. Calitatea educației este afectată și de lipsa personalului cu calificări adecvate, în special în zonele rurale.

De asemenea, mai puțin de o treime dintre românii cu vârste cuprinse între 16 și 74 de ani aveau măcar competențe digitale de bază în 2023 (27,7% față de 55,5% în UE). Acest decalaj s-a mărit din 2021.

Piata muncii

Salariile, inclusiv salariul minim (stabilit la 3300 de lei, +29% din ianuarie 2022 până în ianuarie 2024), au crescut peste nivelul inflației în 2023, protejând puterea de cumpărare a populatiei în contextul costului ridicat al vieții, deși riscurile de sărăcie persistă.

Creșterea salariilor nominale a ajuns la 15,1% în 2023 (față de 5,8% în UE), după 6,4% în 2022 (față de 4,7% în UE), pe fondul unei inflații ridicate (deși în scădere) generată de criza energetică provocată de războiul din Ucraina.

De asemenea, salariile reale au crescut semnificativ în 2023 (4,8% față de -0,8% în UE), compensând în mare măsură scăderea înregistrată în 2022 (-5,0% față de -3,7% în UE).

 Cu toate acestea, salariul minim rămâne printre cele mai mici din UE, reflectând, de asemenea, diferențele de productivitate a muncii. În plus, riscul de sărăcie al persoanelor care au loc de muncă este substanțial mai mare în România decât în alte state membre (14,5 % față de 8,5 % în UE în 2022), în special în cazul angajatilor part-time (56% față de 12,2 % pentru lucrătorii cu normă întreagă).

Rata șomajului pe termen lung (2,2% față de 2,1% în UE) a fost ușor peste media UE și s-a deteriorat începând din 2020, după ani de îmbunătățiri. Printre factorii care explică șomajul pe termen lung din România se numără deficitul de competențe și o pondere semnificativă a muncii nedeclarate, care este estimată la 1,4 milioane de persoane.

Cu toate că locurile de muncă vacante par a fi ocupate, companiile spun că întâmpină dificultăti în a găsi angajati cu aptitudinile adecvate, ceea ce indică o lipsă de competențe și neconcordanțe. Nivelul de educație al populației (15-64 de ani) este mai scăzut decât în alte state membre, ceea ce afectează ocuparea forței de muncă. În 2022, doar 17,1% din populație deținea o calificare de învățământ terțiar (față de 30,2% în UE).

Industria prelucrătoare, transporturile și IT&C au fost sectoarele cu cele mai mari deficite de forță de muncă în termeni absoluți în 2022. Prognoza Cedefop privind competențele pentru România din 2023 indică o creștere a deficitului de forță de muncă până în 2035.