Colecționarul de emoții

Se gândesc pe naiba. Iar profesoara a greșit cu doar câteva mii de kilometri, neimportant la scara planetei și a istoriei. Omul momentului se numește Vladimir Putin. În octombrie anul trecut revista americană Forbes îl numea cel mai puternic din lume, detronându-l pe Barack Obama, iar Putin și-a luat rolul în serios și a început să depășească etapa condusului gâștelor sălbatice către locurile de iernare cu deltaplanul, a scufundărilor în Marea Neagră în căutarea de amfore sau a călăritului și vânătorii la bustul gol și fără șa și a început să lucreze la proiectul Maicii Rusia reîntregite.

Omul are un țel, iar pasiența cu Crimeea i-a ieșit în doar câteva zile, zile în care restul lumii n-a încercat decât să-l definească: Angela Merkel se întreba dacă este în toate mințile, Newsweek nu îl vedea ca un lider rece, de formație KGB-istă, ci drept un ins emoțional și impulsiv, care a suferit un atac de panică geopolitică în momentul în care a resimțit haosul de la vecinii ucraineni, un jurnalist de la revista Politico care a participat la un dineu oficial a văzut un Putin mândru, care nu râde mai deloc, iar Mark Galeotti, profesor universitar la New York și specialist în politica rusă, crede despre liderul de la Kremlin că este un oportunist calculat, inteligent, dar un naționalist profund. În cele din urmă surse anonime de la Casa Albă au apărut prin presă definindu-l pe Putin un rațional pur, dar un nehotărât notoriu.

Dacă nici măcar nu-l pot defini, cum să-l combată? Văd teorii despre noul război rece sau despre posibilitatea izbucnirii unui conflict armat. Nu exclud, dar nu trebuie să uităm că în ziua de astăzi războaiele se poartă în varii moduri. Nu-i nevoie să ataci o țară și oamenii să se bălăcească prin tranșee pline de noroi și nu-i nevoie să lansezi rachete nucleare. Imperiul roman s-a prăbușit, în mod fundamental, din cauză că nu s-a dovedit deschis spre inovație, iar din punct de vedere militar a ignorat calul și șaua. În ultimii cinci ani am avut o sumedenie de războaie economice, ale gazelor naturale, ale materiilor prime, ale metalelor rare sau ale valutelor; fiecare dintre acestea și-a avut efectele, și cineva a câștigat putere și influență, iar altcineva a pierdut bani, viitorul pentru copii și șansele la o dezvoltare economică și socială.

Distrugi o nație când îi cumperi fabricile și le închizi. Când otrăvești oameni poluând apele și distrugând mediul. Condamni o nație la pieire obligând-o să trăiască în sărăcie și neștiință. Politicienii români fie se învârtoșează și își arată mușchii, fie își fac ceea ce cred ei că este datoria lor și lansează declarații menite a liniști vulgul. Cărui vulg, între noi fie vorba, nici nu pare a-i păsa prea tare de ceea ce s-ar putea întâmpla cu lumea – o fi o reminiscență a sorgintei dacice, care daci se temeau doar să nu le cadă cerul în cap.

O să mă repet un pic: nu cred că lumea va repeta greșelile din 1914, pentru că deja lumea este ocupată până peste cap cu greșelile momentului, în care, în mod paradoxal, ne adâncim, în loc să căutăm soluții de depășire. Europa se autodistruge acum nu cu gaze sau cu mitraliera, ci cu bani, nepăsare și inconștiență. Cum se repoziționează România pe harta intereselor economice, în condițiile în care chiar în sânul Europei fiecare stat încearcă să se descurce pe cont propriu, protejându-și comerțul, companiile, investițiile, iar interesul comun european nu depășește amabile strângeri de mână și zâmbete politicoase?

Cred că Putin cel adevărat este cel din februarie 2008, când, la conferința de presă de la finalul mandatului de președinte, s-a declarat cel mai bogat om din lume, nu pentru că a adunat bani, ci pentru că a adunat emoții. Și mi-am imaginat un clasor cu emoții presate, alături de care sunt lipite mici etichete pe care scrie „emoție europeană de când le-am tăiat gazul„ sau „emoție ucraineană de când am îndreptat rachetele spre ei„.

Ilustrez cu un tablou al unui pictor ucrainean (cum altfel?); este vorba de un „Grup de orbi„ realizat în 1879 de Nikolai Iaroșenko, membru al vestitei cooperative artistice „Rătăcitorii„, creată pentru a protesta față de restricțiile impuse de mediul academic.