Colapsul pieței de energie. Mit sau realitate?

“Din punctul meu de vedere, principala problemă a sectorului energetic românesc este că, după 1989, a fost și este încă este lăsat să funcționeze pe <pilot automat>”, consideră Vlad Popovici, consultant internațional în domeniul energiei și expert în politica energetică a țărilor din Sud-Estul Europei. Lui Vlad Popovici i s-a părut o misiune dificilă să enumere primele cinci mari probleme ale sistemului energetic local, în primul rând deoarece sunt mult mai multe de atât “poate primele 20 sau 30 ar fi mai ușor” și în al doilea rând pentru că, în cele din urmă, cele mai multe dintre problemele sistemului se reduc la una singură, relația domeniului cu statul. Dacă sunt multe domenii de activitate în cazul cărora relația cu statul este sau poate fi ceva marginal, fără de care lucrurile se pot dezvolta exclusiv din inițiativă privată, în cazul energiei este mai dificil de atât, consideră analistul: “Dacă urmărim evoluția sectorului energetic în orice țară din lume, observăm clar că energia este un sector care, datorită structurii de monopol natural din unele dintre segmentele sale, cum ar fi rețelele de transmisie a energiei (conducte magistrale, linii de înaltă tensiune), segmentul de producere a electricității și agentului termic, sau chiar și rețelele de distribuție a gazului, electricității, agentului termic, are nevoie de participarea sau cel puțin de monitorizarea constantă din partea guvernului sau a unor agenții independente pentru a asigura accesul egal la piață, precum și încurajarea unei dezvoltări pe termen lung a sectorului”.

Dincolo de strategia energetică pe termen lung de lipsa căreia se plâng actorii privați din domeniu și care a făcut ca mai toate proiectele de investiții în parteneriat public-privat să nu evolueze, implicarea statului în energie este mult mai problematică deoarece acesta deține controlul asupra pieței, fiind acționar majoritar al tuturor producătorilor, al companiilor care dețin rețelele de transport și câteva companii de distribuție.
“Investițiile pe care le-a făcut statul în domeniu au fost de supraviețuire sistemului, în ultimii 20 de ani nefiind făcute investiții în viitorul sistemului”, spune Adrian Rusu, analist al pieței de energie. Lipsa implicării în viitorul sistemului – care ar însemna investițiile necesare în prelungirea duratei de viață a producătorilor existenți, dezvoltarea infrastructurii energetice, apariția unor noi producători de energie (nucleară, pe combustibili fosili), dar și investițiile în căutarea de noi zăcăminte – au adus România la început de 2012 în pragul întrebării dacă ne afăm într-un pericol de colaps al sistemului. Dacă suntem, ce măsuri ar trebui luate pe termen scurt? Unde sunt principalele probleme ale sistemului? De ce produce România mai puțină energie electrică decât în urmă cu 20 de ani? De ce nu s-a investit în energie și de ce au murit, rând pe rând, aproape toate proiectele din domeniu?

Energia este unanim considerată domeniul cel mai profitabil și mai sigur pentru investiții viitoare în România. Necesarul de investiții în energie a fost estimat de multe ori de mulți specialiști, sumele variind de la sute de milioane la câteva miliarde de euro, incluzând aici aducerea la zi a rețelelor de distribuție, reabilitarea centralelor termice și, nu în ultimul rând, investițiile în producția de energie de care România are atât de multă nevoie. Orice specialist chestionat de BUSINESS Magazin pentru acest articol, dar și toți liderii din domeniu prezenți la summitul despre energie organizat săptămâna trecută de Ziarul Financiar, au fost de acord că, fără investiții în sector, viitorul domeniului este mult mai sumbru decât ni-l putem imagina noi acum.