Cocaină, aur și mașini germane

Ambițiile Columbiei de a deveni cel de-al doilea mare producător de cacao din America Latină după Brazilia și de a-și reduce cota de piață în domeniul ingredientelor pentru cocaină par dejucate, cel puțin pentru moment, de dilema pe care europenii încearcă de trei ani să o rezolve, fără prea mult succes.

AURUL PORTUGHEZ, LA AMANET
Între timp, în Portugalia, una dintre vechile puteri coloniale europene, comercianții de bijuterii și aur au trecut printr-un an mai puțin obișnuit. Pe de o parte, măsurile de austeritate și recesiunea formează o spirală de toată frumusețea care a redus veniturile populației în ultimul an și jumătate, de la startul programului convenit cu UE și FMI. Pe de altă parte, prețul aurului a urcat anul trecut la noi recorduri, apropiindu-se în septembrie de pragul psihologic de 2.000 dolari pe uncie. Astfel, portughezii și-au vândut bijuteriile. Buticurile care cumpără aur s-au înmulțit puternic anul trecut pentru a absorbi oferta din piață, iar exporturile de aur ale Portugaliei au crescut de la 100 milioane euro în 2009 la 520 milioane euro anul trecut. “Nu mai avem aur să ne salveze, luna viitoare vom fi dați afară de proprietar. Toți cunoscuții mei au probleme, chiar și magazinele de aur au probleme pentru că nimeni nu mai are bijuterii de vânzare”, comentează pentru Bloomberg Paulo Oliveira, locuitor al Lisabonei care și-a pierdut în această vară locul de muncă la o firmă de construcții, plătit cu 800 euro pe lună.

Într-adevăr, în prima parte a acestui an, magazinele interesate de verighete au început să se închidă, nemaiavând ce cumpăra. O bună parte din populație și-a epuizat deja zestrea, iar cei care mai au bijuterii nu vor să vândă la prețurile actuale, de sub 1.600 dolari pe uncie, cu peste 20% mai mici decât anul trecut.
“Afacerile au trecut de la grozav la îngrozitor în numai câteva luni. Tristul adevăr este că majoritatea clienților mei și-au vândut deja inelele din aur”, spune Luis Almeida, proprietarul unui magazin de bijuterii din centrul capitalei portugheze.

Economia zonei euro este din nou în pragul recesiunii (tehnice), adică două trimestre consecutive de contracție a Produsului Intern Brut față de trimestrul respectiv anterior. De fapt, condițiile recesiunii sunt deja îndeplinite: șomaj la cote record, încrederea la pământ, inflație în scădere, investiții absente în sectorul privat, scăderea veniturilor populației și a consumului. Europa nu și-a revenit după recesiunea din 2009. Creșterea economică reușită în 2010 și 2011 poate fi calificată ca anemică, cu mult sub potențial, iar șomajul nu a dat niciodată, în ultimii trei ani, semne că s-ar îndrepta către nivelul anterior crizei financiare mondiale.

MERSUL ÎN DOUA VITEZE ȘI MAȘINILE GERMANE
În același timp, economia europeană merge în două viteze – statele de la “periferie”, aflate în dificultate, se mișcă mai încet, în timp ce economiile stabile, performante din nordul continentului își văd de treabă. Teoria este valabilă în cazul Suediei și Finlandei, poate și al Olandei. Belgia a fost descrisă în repetate rânduri în presa internațională drept un candidat la criză din cauza gradului ridicat de îndatorare a statului. Germania, economia-mamut a Europei, aparent imună la efectele crizei din jurul ei, face parte fără îndoială din “elita economică” a continentului, dar începe să dea semne de disconfort.

Neplăcerile din sudul zonei euro încep să se facă simțite în viața de zi cu zi din Germania. Dealerii auto, obișnuiți să vândă cu ușurință automobile de lux la prețuri de listă, se plâng că potențialii clienți vin puși pe târguială, fluturând oferte găsite pe internet cu mașini de ultimă generație din Italia sau Grecia disponibile la prețuri cu peste 20% sub cele din showroom. Pentru a răspunde cererii, producătorii auto recurg la “preînmatriculare” – înmatricularea unui autoturism pe dealer și vânzarea mașinii la mâna a doua, la un preț mai mic, deși are zero kilometri parcurși.

“În fiecare zi, clienții vin la noi în showroom cu oferte de la alte mărci sau alți dealeri BMW. A devenit parte din rutina zilnică. Profiturile merg în jos, iar discounturile erodează marjele”, se plânge Werner Entenmann, administratorul unui dealership BMW din Stuttgart. Situația inedită de pe piața auto germană este departe de a reprezenta un semnal de alarmă sau un indiciu al revărsării efectelor crizei către cea mai mare economie europeană, însă arată că, într-un orizont de timp suficient de extins, brațul lung al crizei îi poate altoi chiar și pe cei mai puternici.