Cleptocrația sau cum se fac superbogații Kazahstanului

La fel ca în Belarus, kazahii s-au revoltat pentru că n-au mai suportat un regim cleptocrat care monopolizează totul și care parazitează resursele țării. Cine vrea să vadă de ce este capabilă elita conducătoare din Kazahstan nu trebuie să privească mai departe de soții fetei celei mari a lui Nursultan Nazarbaev. Unul s-a sinucis în circumstanțe dubioase, dar a murit foarte bogat, iar celălalt prosperă. Lămuritoare sunt și averile amantelor fostului președinte.

O investigație privind un manager de top al companiei de transport de gaze din Kazahstan dezvăluie ascensiunea acestuia în societate și o rețeaua informală de afaceri, o dovadă suplimentară că legăturile cu familia fostului președinte sunt cea mai directă cale de succes în țara din Asia Centrală, scrie The Diplomat. Este vorba de Kairat Șaripbaev, despre care se zvonește că ar fi soțul Darigăi Nazarbaeva, fiica cea mare a fostului președinte Nursultan Nazarbaev. Un videoclip cu nunta lor neoficială a fost postat online în 2020. Oficial, singura ocupație a lui Șaripbaev este de a fi directorul general al KazTransGas, o companie de transport de gaze aflată anterior sub umbrela companiei de stat de petrol și gaze KMG. În martie 2021, compania a ieșit din KMG, dar a rămas sub tutela Samruk-Kazina, fondul suveran de active al țării. O investigație a direcției kazahe al RFE/RL, cunoscută local sub numele de Radio Azattyq, a asociat numele lui Șaripbaev de mai multe companii înființate în 2014 care își desfășoară activitatea în mai multe sectoare, de la imobiliare la produse farmaceutice și până la vânzarea de echipamente pentru industria gazelor naturale. În 2014, Armania, la acea vreme o companie destul de obscură, a cumpărat Hotelul Duman din capitală la un preț redus de la KMG, care finanțase construcția cu șapte ani mai devreme. Radio Azattyq arată că Armania este la finalul firului deținută de două companii, Tian-Shan Holding, înregistrată în Singapore, legată de Șaripbaev, și Grupul DLS, înregistrat la Almaty, legat de Nazarbaeva. Armania și KazTransGas au sediul comun, ambele fiind înregistrate la aceeași adresă în Nur-Sultan (oraș numit așa după președintele Nazarbaev). După ce a lucrat ca manager în companii de stat timp de 15 ani, Șaripbaev a fost recompensat cu funcția de director la KazTransGas în decembrie 2015. Important este că din iulie 2014 până cel puțin în 2016, Șaripbaev a fost și acționar minoritar la Bank RBK, un creditor de mărime medie care are legătură cu Nazarbaev prin fratele acestuia Bolat. Pentru a ajuta la dispariția lui Șaripbaev din registrul companiilor private, omul de afaceri local Aset Nurdos a devenit directorul mai multor întreprinderi asociate anterior cu Șaripbaev și cu alte companii din domeniul gazelor naturale. Potrivit datelor de la Samruk-Kazina, Nurdos nu este afiliat cu KazTransGas și subsidiarele acesteia, deși documentele depuse la ministerul finanțelor îi menționează numele în legătură cu Intergas Central Asia, o subsidiară a KazTransGas. Nurdos este, de asemenea, patronul Gas Processing Company, care administrează o fabrică de procesare a gazelor în regiunea de nord Aktobe, și GPC Investment, care administrează o altă fabrică în regiunea Atyrau din vestul țării.

O altă investigație, bazată pe informații din documente financiare făcute publice prin scandalul Pandora Papers, face și mai multă lumină în modul în care bogații Kazahstanului (și nu numai) folosesc companii offshore – și anonimatul pe care acestea îl oferă – pentru a transfera bani. Documentele expun inevitabil și frânturi din viața de familie a dictatorului Nazarbaev.

În Aktobe, compania de procesare a gazului a lui Nurdos este legată de Kazakhoil Aktobe, o companie petrolieră deținută în comun de KMG și Sinopec din China și care exportă 70% din producție. În Atyrau, uzina de procesare a gazelor deținută de Nurdos este conectată cu NCOC, un consorțiu între companii străine și KMG, care operează zăcământul gigant Kashagan. Înregistrată în 2019 cu cinci angajați, GPC Investment a putut finanța construcția fabricii pentru 860 de milioane de dolari. Ambele companii au semnat contracte cu KazTransGas, expunându-l pe Șaripbaev unui potențial conflict de interese. Nu este clar de ce relația dintre Șaripbaev și Nazarbaeva rămâne un secret atât de mare. Se zvonește că cei doi formează un cuplu de aproape un deceniu.

Într-un articol din 2019 din Financial Times despre potențialul de privatizare în sectorul energetic al Kazahstanului, Șaripbaev a fost din nou asociat cu Nazarbaeva, „ale cărei interese de familie în industria gazelor ar putea limita dorința ei de a deschide industria”. Dariga a ocupat funcții înalte, cum ar fi cea de vicepremier sau de președinte al Senatului. Este, de asemenea, o prosperă femeie de afaceri, deținând, printre altele, companii offshore care au făcut afaceri cu statul. Dosarele Panama sugerează că Dariga a deținut, cum altfel decât printr-un offshore, proprietatea 221B Baker Street, faimoasă pentru că acolo ar fi fost adresa lui Sherlock Holmes. Fiica lui Nazarbaev a fost demisă din funcția de șefă a Senatului de succesorul tatălui ei, Kasîm-Jomart Tokaev, considerat aliat al acestuia.  În 2020, înainte de moartea sa, fiul lui Nazarbaeva, Aisultan, a declarat presei că Șaripbaev era soțul mamei sale și că au fost angajați într-un „război secret” împotriva lui Kairat Boranbaev, un oligarh din industria gazelor și fostul socru al lui Aisultan. Băiatul Nazarbaevei a fost fotbalist profesionist, dependent de cocaină și a murit la Londra în 2020, una din cauzele menționate fiind stop cardiac. Tatăl său a fost Rakhat Aliev, și el mort, în circumstanțe dubioase. După demisia sa neașteptată din martie 2019, observatorii erau îndoieli că Nursultan Nazarbaev, care a condus țara timp de trei decenii, va dispărea brusc din politică și că influența sa se va diminua. El și-a păstrat o mare parte din puterea politică până la revolta de anul acesta, când a fost deposedat de unele atribuții de chiar cel pe care tot el l-a ales ca succesor și președinte. Cazul lui Șaripbaev pare să fie o dovadă în plus că influența fostului președinte a continuat să fie crucială pentru supraviețuirea și reproducerea elitei politice și de afaceri din Kazahstan.

Fostul ginere al fostului președinte a fost, printre altele, viceministru de externe, ambasador în Austria, șeful Fiscului, vicedirector al serviciilor de securitate și a avut interese de afaceri în sectorul bancar, al petrolului și gazelor, media, telecomunicații și agricultură. A fost un om foarte bogat.

O altă investigație, bazată pe informații din documente financiare făcute publice prin scandalul Pandora Papers, face și mai multă lumină în modul în care bogații Kazahstanului (și nu numai) folosesc companii offshore – și anonimatul pe care acestea îl oferă – pentru a transfera bani. Documentele expun inevitabil și frânturi din viața de familie a dictatorului Nazarbaev. În timp ce un titlu de presă principal se concentrează pe ceea ce relevă documentele despre legătura dintre o femeie despre care se presupune că ar fi de mult timp într-o relație secretă cu președintele rus Vladimir Putin și un apartament de lux din Monaco, alte documente sugerează că beneficiarul tranzacțiilor offshore între unii dintre oligarhii Kazahstanului a fost una dintre soțiile neoficiale ale președintelui kazah Nursultan (primul de la independența țării față de URSS). Ancheta a găsit că Assel Kurmanbaeva – tokala lui Nazarbaev sau soție neoficială – a primit 30 de milioane de dolari „aparent pentru aproape nimic” după o serie de transferuri de acțiuni între șase companii offshore legate de doi oligarhi kazahi care au legături strânse cu Nazarbaev. Kurmanbaeva, acum în vârstă de 41 de ani, a câștigat concursul de frumusețe Miss Kazahstan în adolescență în 1999 și de atunci s-a zvonit că ar fi într-o relație amoroasă cu Nazarbaev, acum în vârstă de 82 de ani. Când Rakhat Aliev, fostul soț al fiicei mai mari a lui Nazarbaev, Dariga, se duela cu Nazarbaev din exil, acesta ar fi făcut publice fotografii cu Kurmanbaeva și pașapoartele celor doi copii ai ei. Pașapoartele celor doi copii enumerau numele de familie „Nursultanuli”, care în mod normal sugerează că numele tatălui lor este Nursultan (unul din numele lui Nazarbaev). În 2015, Aliev a murit într-o închisoare din Austria, aparent prin sinucidere. Acesta își aștepta acolo procesul pentru ucidere, faptă de care a fost acuzat de procurori kazahi după ce a căzut din grațiile președintelui său. Aliev a fost acuzat și de trădare prin încercarea unei lovituri de stat contra lui Nazarbaev, de tortură și spălare de bani. Fostul ginere al fostului președinte a fost, printre altele, viceministru de externe, ambasador în Austria, șeful Fiscului, vicedirector al serviciilor de securitate și a avut interese de afaceri în sectorul bancar, al petrolului și gazelor, media, telecomunicații și agricultură. A fost un om foarte bogat.

Kurmanbaeva, după cum arată ancheta citată, este director artistic la două instituții de dans administrate de stat și deține mai multe firme implicate în activitățile legate de dans, dar averea ei pare să fi primit un impuls uriaș cu o plată de 30 de milioane de dolari din tranzacții cu acțiuni la mai multe companii offshore kazahe în care sunt implicați oligarhi kazahi Vladimir Ni și Vladimir Kim. Ni, un etnic coreean născut în Orientul Îndepărtat al Rusiei Sovietice, a murit în 2010 și s-a spus că este unul dintre „cei mai longevivi și cei mai fideli asociați ai lui Nazarbaev”. Ni a fost implicat în privatizarea industriei miniere din Kazahstan la mijlocul anilor 1990, aducându-l în rândurile elitei pe un alt etnic coreean, pe mai tânărul Vladimir Kim. Ni s-a retras din serviciul guvernamental la sfârșitul anilor 1990, alătu­rân­du-se în Consiliul de Administrație al Kazakhmys – gigantul minier kazah în mare parte privat. Kim a devenit președintele companiei. Cei doi au făcut o rocadă. Când Kazakhmys a devenit companie publică în 2005, a fost dezvăluit că Kim era cel mai mare acționar, cu o participație de 39%. Acolo unde cei doi Vladimiri și Kurmanbaeva se intersectează este o serie de tranzacții cu acțiuni între șase companii offshore, în special EMES Holding & Finance, înregistrată în Insulele Virgine Britanice (BVI), la care Ni a devenit acționar în 2008, și Landra Services, un alt offshore. Kumanbaeva a fost partener la EMES, iar acțiunile ei au fost transferate către Landra Services. Nu este clar dacă vreuna dintre „companii” avea la bază vreo afacere concretă. După moartea lui Ni, Kurmanbaeva a vândut Landra Services familiei lui Ni, încasând 30 de milioane de dolari. Kim a fost martor cu semnătură la înțelegere.