Claudiu Doltu, secretar de stat în Ministerul Finanțelor: De unde poate veni creșterea economică?

Nu există o “rețetă” pentru creștere economică. În plus, cunoaștem cel puțin câteva constrângeri cu care ne vom confrunta și în anii următori. În acest context, totuși, care sunt sursele de creștere economică pe care le putem valorifica imediat și în viitor?

Constrângerile sunt determinate, în primul rând, de condiții externe, cum sunt performanțele economice din țările din spațiul Uniunii Europene (UE), dar și de ceea ce se întâmplă în regiunea economică și geografică din care facem parte. Țările din UE își revin încet din criza economică și financiară.

Mult prea încet încât să ne gândim că pe viitor economia noastră ar putea genera rezultatele pe care ni le dorim doar mizând pe exporturi în spațiul UE. Cum reorientarea exporturilor spre alte spații economice și geografice (Asia, Africa sau America de Sud) este posibilă, dar destul de puțin probabila într-un viitor apropiat, mult mai rațional este să ne uitam la posibile surse de creștere și susținere a cererii interne.

Acest lucru nu înseamnă că activitățile economice orientate spre exporturile în spațiul UE nu vor mai conta. Dimpotrivă, exporturile noastre, semnificativ de mari în țările UE, arată că avem suficiente activități economice competitive și mulți întreprinzători români fac față concurenței pe o piață sofisticată.

“România este cu mult în interiorul frontierei posibilităților de producție”, spun economiștii. Traducând acest “jargon”: nivelul de bunăstare în România poate să crească dacă folosim mai bine resursele de care dispunem – de la terenuri, până la mâna de lucru. Ajunge să faci o scurtă plimbare fie prin București, fie prin orice parte a țării (la sat sau la oraș) și înțelegi că România poate să crească într-un ritm susținut ani în șir.

Există cel puțin patru domenii în care este loc atât de o mai bună folosire a resurselor existente. De aici pot apărea rezultatele mult dorite. Este loc și de creștere cu condiția atragerii de resurse financiare și de cunoaștere (modele de afaceri etc.). Aceste domenii sunt energia, infrastructura, sectorul întreprinderilor de stat și agricultura privita din perspectiva dezvoltării rurale.

Pentru ani buni de-acum înainte, energia este un domeniu care va putea atrage foarte multe resurse. Un domeniu în care investițiile, profiturile, dar și locurile de munca pot să crească. Aparent, astăzi România nu are probleme nici cu producția de energie și nici cu transportul sau distribuția ei. Orice analiză mai atentă arată, însă, că, în câțiva ani, România va avea probleme din ce în ce mai mari nu doar cu distribuția de energie, dar, pe măsura ce activitatea economică se va relua, va avea probleme chiar și cu asigurarea propriei producții energetice. Oamenii obișnuiți consideră că este ceva normal să apeși un întrerupător și să aprinzi lumina. Din ce în ce mai multe familii cumpăra aparate de aer condiționat pentru a face mai plăcută petrecerea zilelor sau nopților de vară. În orașele mari, întreruperile în furnizarea de energie electrică aproape că trec neobservate. Dar, în orașele mici sau în multe zone rurale, întreruperile în furnizarea de energie electrică fac parte din viața cotidiană.

Deși aproape toate gospodăriile sunt acum dotate cu și din ce în ce mai multe gospodării au acum aparate electrocasnice care reflectă un standard de viață crescut – cuptoare cu microunde, mașini de spălat vase, uscătoare de rufe, etc. – chiar și orașe întregi rămân din ce în ce mai des fără energie electrică zile în șir. Și asta nu doar din cauza proastei administrări a companiilor de distribuție.

Este evident că în anii viitori cererea de energie va crește. Atât pentru consumul industrial, cât și pentru consumul casnic. Ce se va întâmpla cu oferta de energie, va depinde de investițiile care vor fi făcute aici. Investițiile în acest domeniu sunt de ordinul a miliardelor sau chiar a zecilor de miliarde de euro. Companiile românești nu au acești bani. Nici guvernul nu are acești bani și chiar dacă i-ar avea nu ar putea să-i transfere atât de ușor companiilor de stat. Soluția este atragerea de investitori străini în producția de energie și privatizarea.

Infrastructura – precară încă – este o oportunitate pentru investiții, profituri și creare de locuri de muncă. Nu mă refer doar la autostrăzi sau drumuri expres, ci la întregul ansamblu al infrastructurii – rutiere, feroviare, portuare, aeroportuare, comunicații, sisteme de irigații, diguri etc. Și aici, investițiile necesare sunt tot de ordinul zecilor de miliarde de euro. Bani pe care guvernul nu îi are. Investițiile private ar putea fi o soluție, însă apetitul investitorilor privați pentru asemenea investiții pare relativ mic. Oricum, mult mai mic decât interesul investitorilor pentru domeniul energetic.

Soluția este asumarea prioritizării investițiilor publice, încheierea a ceea ce se poate încheia din lucrările deja începute și atragerea de investitori străini prin acordarea de concesiuni. Parteneriatele public-privat ar putea fi o soluție în măsura în care va exista certitudinea că ele nu vor afecta bugetul general consolidat într-o manieră care să pericliteze stabilitatea generală a țării.

Sectorul întreprinderilor de stat este poate domeniul în care este cel mai ușor de observat resursele cum sunt irosite. Mai mult, resurse din alte domenii ale economiei sunt “aduse” aici pentru a asigura “supraviețuirea” unor companii. Doar pierderile operaționale în acest sector au depășit 1,4 miliarde euro în anul 2011. Aceasta este partea vizibilă a aisbergului. Multe dintre aceste companii au acumulat datorii – facturi neplătite – către stat și către alte companii de stat sau private. Multe dintre aceste companii deturnează din circuitul productiv resurse care nu pot căpăta alte utilizări și, uneori, sunt parte a sistemului clientelar și de corupție.

Cum privatizarea în acest domeniu este inclusiv o problemă care ține de ideologie sau măcar de credințe (poăi sa fii educat într-un anumit fel sau, chiar cu sinceritate să nu crezi în piață), prea mult și prea repede nu se poate aștepta din acest punct de vedere. Managementul privat este o soluție. O soluție de compromis, este adevărat, dar despre care nu poți să spui ca va eșua chiar înainte să parcurgă primii pași.

Agricultura poate să asigure profituri, locuri de muncă și creștere economică. Dar, desigur în măsura în care activele pe care le avem vor fi privite din pespectiva antreprenorială, într-un context de dezvoltare rurală și, de ce nu, din perspectiva agribusiness-ului.

Sunt multe afaceri de succes în agricultura românească. Obișnuim să nu vorbim despre ele, ca și cum nu ar exista. Ca și cum nu ar genera profituri, locuri de muncă si… venituri consistente pentru stat. De la industria vinului până la miii de producători de produse ecologice. Afaceri de succes cu creșterea animalelor, acolo unde firme de stat au eșuat și locul lor a fost ocupat de companii multinaționale. Nu sunt de ignorat nici sutele de afaceri de succes în turism rural sau investiții celebre inițiate de personalități cu excelentă reputație, a căror replicare nu este interzisă. Dimpotrivă, chiar.

Cu cât mai repede vom continua mersul în aceste direcții – în fond, pași semnificativi s-au făcut deja – cu atât mai repede se vor genera semnale clare asupra direcției în care mergem. Investițiile private așteaptă, în primul rând, semne care să arate că economia se înscrie pe o direcție previzibilă.

Toate stirile sunt pe zf.ro