Cineva să-i mai oprească pe experți!

O poveste despre experți: în vara anului 1998, John Meriwether, o legendă a Wall Streetului, s-a asociat cu doi laureați ai Premiului Nobel pentru economie, Myron Scholes și Robert Merton, au angajat un număr de tineri extrem de bine cotați pe același Wall Street, toți genii în matematică, și au înființat fondul de investiții Long-Term Capital Management, formând ceea ce un analist numea Proiectul Manhattan al investițiilor. Și, pentru că lumea era convinsă că o asemenea echipă nu poate da greș, a fost o îmbulzeală grozavă pentru intrarea în fond, chiar dacă doritorii trebuia să vină cu cel puțin 10 milioane de dolari, iar un sfert din câștiguri mergeau la managerii fondului.

Nu multe luni mai târziu a izbucnit criza economică din Rusia, care aproape a îngenuncheat țara vecină și prietenă; ceva mai înainte și Asia trecuse printr-un șoc major. Așa că investitorii s-au isterizat și au început să se ferească de instrumente financiare de risc. LTCM s-a trezit cu sacul plin de acțiuni care nu mai interesau pe nimeni, iar prețurile se prăbușeau văzând cu ochii. În numai două luni fondul a pierdut 4,5 miliarde de dolari, bani serioși în urmă cu un deceniu și jumătate, iar încercările de a-l redresa și de a mai recupera câte ceva din pierderi au dus la noi scăderi de prețuri și la pagube considerabile pentru toate instituțiile financiare de pe Wall Street.

De atunci au apărut o sumedenie de articole și cărți care explică unde au greșit starurile în investiții și laureații cu Nobel în economie. Fundamental, toate mișcările pe care le-au făcut au fost corecte și au ales acțiuni cât se poate de sigure – erau, de exemplu, obligațiuni ipotecare daneze.

Dar, dacă matematic erau acoperiți, specialiștii în cauză au greșit în privința reacțiilor oamenilor: credeau că prețurile vor reveni la valorile mari anterioare, că alți investitori se vor dovedi în continuare interesați de acțiuni și că aceștia își vor asuma riscuri în orice condiții ale pieței. Dar investitorii, mai inteligenți sau mai puțin inteligenți, au reacționat cu toții la fel, iar diferențele de inteligență nu au mai contat deloc, pentru că erau prea asemănători ca să mai fie inteligenți.

Ce vreau să spun este că, pentru a fi inteligent, pentru a judeca și pentru a decide, trebuie să ai în față toate datele problemei, să știi, în cazul LTCM, nu numai matematică și economie, ci și psihologie, sociologie, istorie sau geografie. Altfel, poți înghiți pe nemestecate tot soiul de baliverne, spuse pe un ton academic. Sau superior. Un alt exemplu, criza dotcom. A fost o perioadă când traficul creștea cu 1.000% pe an, iar mantra era „Investește, investește, investește, oriunde, oricum!„.

Când creșterea s-a mai temperat, oamenii au refuzat să vadă asta, pentru că li se repeta 1.000%, investește, investește.
Dacă cineva nu-i oprește pe experți, atunci măcar încercați, din când în când, să evaluați situația la rece.
Avem o dantelăreasă pictată de olandezul Caspar Netscher, o reprezentare delicată a ideii de muncă, expertiză și cunoaștere, bazată pe niște principii burgheze ce astăzi par puțin perimate. Pentru că o spun experții.