Cine vrea să facă primul un stadion integrat într-un mall?

Nu știu dacă scapă vreun oraș mare sau mijlociu de frenezia construirii de stadioane noi. După ce am avut sălile de sport, sălile de înot de pe vremea lui Năstase și a Elenei Udrea, acum toată lumea, toate autoritățile locale, toți liderii politici din oraș și din zonă vor să aibă un stadion nou în curtea lor. Au sau nu au echipă, au sau nu au suporteri, toți s-au abonat la banii statului prin CNI ca să aibă stadion nou. Cred că toate investițiile în stadioane noi, începând cu Arena Națională, înseamnă aproape un miliard de euro. Aceste stadioane sunt un minus în bugetul local pentru că nu au cum să-și acopere cheltuielile de întreținere din veniturile realizate prin închirierea stadionului către echipele de fotbal sau către alte eveniment sportive, culturale și politice. Așa cum arată informațiile publice, Arena Națională din București, care a însemnat o investiție de 200 de milioane de euro, are până acum un minus de aproape 20 de milioane de euro, iar pierderile vor continua. România, orașele au nevoie de stadioane noi. Este o necesitate a condițiilor actuale de a arăta comunității locale că lucrurile se mișcă și că nu trăim numai din activele făcute pe vremea comunismului. Problema este că aceste stadioane nu au fost și nu sunt integrate într-un complex imobiliar și comercial mai mare, care să includă, pe lângă stadion, un mall cu spații comerciale, cu zona de restaurante și cafenele, cu săli de conferință. Doar Emil Boc, primarul Clujului, încearcă să adauge stadionului din Cluj aceste funcțiuni. În mod normal, la vremurile actuale, unde interesul oamenilor dintr-un cartier, dintr-un oraș, dintr-o zonă este legat de mall, ar fi trebuit să avem, pur și simplu, stadionul în mall. Dacă tot statul dă 50-100 de milioane de euro pentru un stadion nou, poate ar fi mai bine să adauge și un investitor privat, care să vină cu aceeași sumă și să înconjoare stadionul cu un mall. Gândiți-vă ce interes ar capta acest concept, ce audiență ar face un meci de fotbal. Și așa oamenii se duc la mall mai des ca la biserică, plimbându-se câteva ore prin magazine. Din magazine ar putea apoi merge direct la meci. Așa, ar veni mai multă lume la meciuri, familii întregi, s-ar mai civiliza puțin spectacolul sportiv, mai ales că ar fi parte din activitatea de shopping sau de entertainment. Marile stadioane din lume  investesc acum miliarde de euro în schimbarea întregului concept, pentru că nu este numai un simplu meci de fotbal care durează două ore, ci este un spctacol de entertainment. Dacă stadionul ar fi în mijlocul unui mall, întreg businessul s-ar schimba. Administrarea stadionului nu ar mai fi la primărie și nu ar mai fi o gaură neagră care să se degradeze în câțiva ani, ci tot complexul sportiv ar putea fi administrat de către un administrator de mall. Mallul ar cuprinde, pe lângă stadion, hoteluri, săli de conferințe, chiar și școli, pe lângă spațiile comerciale și food-courturile.

În ciuda stadioanelor nou construite, în marea majoritate a meciurilor tribunele sunt goale. Dacă stadionul ar fi plasat într-un mall, sigur tribunele ar fi pline. Și echipele de fotbal, și administratorul mallului ar putea să împartă același suporter, care este și vizitator/client al mallului. Iașiul, un oraș care se ridică din punct de vedere economic datorită războiului din Ucraina, ar putea să discute cu Iulian Dascălu, principalul acționar de la mallurile Iulius din țară, și să găsească un concept al viitorului, așa cum este acum la Real Madrid, Barcelona, sau cum vor să facă proprietarii de la Manchester United sau Chelseay. Același lucru s-ar putea face la Timișoara, pentru că până acum este doar o machetă a viitorului stadion. Stadioanele care se fac acum, noi-nouțe, vor ajunge foarte repede să aibă soarta sălilor de sport și a bazinelor de înot, care au fost o afacere a firmelor de construcții din jurul partidelor. Iar acum, aceste săli și bazine de înot au ajuns niște epave, pentru că primăriile nu au bani să le întrețină și nici să asigure activități sportive și de entertainment în jurul lor.

Această problemă a stadioanelor, care se bazează pe un concept trecut, îmi aduce aminte de subiectul Gării de Nord, care reprezintă o rușine pentru o Românie care a crescut din punct de vedere economic de zece ori în ultimii douăzeci de ani. În loc să facem din Gara de Nord, care este tranzitată în fiecare zi de mii de oameni, un imens mall deasupra gării, Ministerul Transporturilor alocă bani doar pentru cârpirea infrastructurii Gării de Nord. În loc să avem un proiect privat de un miliard de euro care să schimbe fața Gării de Nord, care să reprezinte un reper al capitalei unei țări care a ajuns la cel mai ridicat nivel economic din istorie, cu un PIB de 350 de miliarde de euro în acest an, noi stăm într-o refacere de câteva zeci de milioane de euro care nu va duce nicăieri. Dacă te duci la Washington, gara este pur și simplu într-un mall, iar acest proiect a fost făcut acum câteva decenii. Autoritățile, cele care dețin aceste active publice, sunt rămase în urmă și irosesc sute de milioane de euro pe niște active care ar putea să producă ele însele sute de milioane de euro dacă le-ai schimba conceptul și le-ai integra într-o idee mai largă. Problema nu ar fi banii, chiar deloc.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)