Cine sunt samsarii de petrol, cereale sau metale la nivel mondial

CONDUSĂ DE CARISMATICUL AFACERIST BRITANIC IAN TAYLOR, Vitol cumpără petrol unde găsește mai ieftin și îl vinde cui plătește mai mult. Marjele de profit sunt subțiri, însă trebuie avut în vedere că sunt raportate la venituri uriașe și împărțite într-un anturaj restrâns de acționari și investitori.

Afacerile companiei au crescut la 303 miliarde de dolari în 2012, față de 297 mld. dolari în anul anterior, și cu 45% mai mult decât în 2005. Volumul de petrol și produse petroliere care a trecut anul trecut pe la traderii grupului a scăzut de la 272 milioane de tone la 260 milioane de tone, însă compania a reușit să compenseze declinul prin creșterea afacerilor cu gaze naturale.

Vitol deține 200 de tancuri petroliere și are facilități de depozitare pe cinci continente. Într-un interviu acordat recent revistei Fortune, Ian Taylor a vorbit cu oarecare modestie despre rezultatele companiei în 2012, acuzând condițiile dificile de piață. Principalul obstacol pentru profiturile companiei? Diferențele reduse dintre prețurile petrolului practicate în diverse regiuni ale lumii, situație neplăcută pentru un business care mizează tocmai pe aceste marje. “Piața a fost foarte congestionată. Nu a oferit prea multe oportunități”, a spus șeful Vitol.

Compania speră să obțină în acest an un avantaj prin acordul încheiat recent cu grupul rus Rosneft, controlat de stat, cel mai mare producător de petrol din Rusia. Vitol și Glencore International, cel mai mare trader de materii prime din lume, înregistrat de asemenea în Elveția, au ajutat Rosneft să obțină o finanțare de 10 miliarde de dolari pentru achiziția companiei TNK-BP.

Traderii au obținut în schimb contracte de livrare de petrol pe termen lung, asigurându-și materie primă la prețuri preferențiale.Ascensiunea economică a Chinei, Indiei și Braziliei, însoțită de urbanizare și industrializare, a determinat în ultimul deceniu creșterea puternică a cererii pentru materii prime, de la minereuri, metale și combustibili la alimente. Afacerile clubului restrâns al traderilor de mărfuri au înflorit, depășind 1.100 miliarde de dolari pe an.

Cele mai mari cinci companii de profil au desfășurat în 2010 afaceri de peste 600 miliarde de dolari, aproape cât veniturile celor mai mari companii financiare și peste vânzările cumulate ale celor mai mari companii din IT&C.

TRADERII DE MĂRFURI FAC AFACERI DE OBICEI DIN JURISDICȚII CU O FISCALIZARE REDUSĂ, precum Elveția, iar cele mai multe astfel de companii acumulează poziții speculative de miliarde de dolari pe diverse materii prime sau își utilizează forța financiară ca pe o pârghie pentru a strânge stocuri uriașe în depozite, creând perioade de “secetă” pe piață pentru a împinge prețurile în sus.

În timp ce autoritățile din SUA și Uniunea Europeană fac eforturi pentru a sancționa băncile și fondurile de hedging care fac speculă cu materii prime, marile case de trading își văd nestingherite de treabă. Majoritatea nu sunt listate la bursă și își fac afacerile discret, căutând să nu atragă atenția.Unele sunt afaceri de familie, altele sunt asocieri între investitori puternici, dar toate păstrează tăcerea și sunt relativ necunoscute în afara industriei energiei și materiilor prime. Iar pentru că tranzacționează bunuri concrete și nu instrumente financiare, activitatea lor este dificil de reglementat.

Afacerile au mers ca pe roate în ultimii ani, permițând acestor grupuri să își extindă aria de influență. Cele mai mari case de trading, precum Glencore, au început să cumpere pe bandă rulantă minele care produc materia primă, vapoarele care o transportă în lume, depozitele sau silozurile unde staționează marfa și conductele prin care se scurge spre consumatori. Cu o putere financiară greu de rivalizat, o rețea extinsă de relații în industrie și politică și un nivel avansat de cunoaștere a mediului în care operează, marii traderi au devenit brokeri de putere, îndeosebi în regiuni aflate în dezvoltare din Asia, America Latină sau Africa. Sunt în același timp o rotiță a mecanismului și o forță care schimbă regulile sistemului.