Cine sunt descendenții familiei princiare Știrbey, care duc peste hotare tradiția românească

Vinurile Cramei Știrbey din Drăgășani, podgorie aflată în Oltenia, moștenită de descendenții familiei princiare Știrbey, călătoresc peste hotare și pun tradiția românească pe harta lumii. Fie că sunt albe sau roșii, vinurile din soiurile pure, locale, Crâmpoșie, Tămâioasă ori Novac umplu paharele francezilor, nemților, austriecilor, belgienilor și englezilor.

Crama Știrbey, situată în zona viticolă Drăgășani, o afacere de familie readusă la viață în urmă cu 20 de ani de baronii Ileana (descendenta prințul Barbu Alexandru Știrbey) și Jakob Kripp, trimite în prezent vinuri din soiurile locale Crâmpoșie, Tămâioasă, Novac și Negru de Drăgășani în Franța, Germania, Austria, Belgia și Anglia, unde, spun proprietarii, există interes pentru autenticitate. „Nu suntem în supermarketuri. Facem cantități foarte mici de vin, dar ne dorim ca strugurii să fie îngrijiți, iar producția e diferită de la an an. Ne interesează, mai degrabă, fiecare soi în parte, pentru că facem vinuri din soiuri pure, nu facem și cuvée (amestecuri de mai multe soiuri de struguri – n. red.). Cine ne cunoaște și importă de la noi în Germania, în Franța, în Austria, în Belgia și, mai ales, în Anglia, o face pentru magazine specializate, unde cunoscătorii vinurilor le cumpără pentru soiuri, pentru că sunt curioși să le descopere”, a spus Ileana Kripp într-un interviu acordat pentru ZF și BM în cadrul salonului de de vinuri și turism viticol, care a avut loc în perioada 11-13 mai 2024 și a adunat circa 40 de producători autohtoni.

Crama Știrbey are în proprietate circa 20 de hectare plantate cu viță-de-vie, iar producția anuală se ridică la circa 100.000 de sticle, dar sunt ani și cu 70.000 sau 80.000 de sticle, din care compania trimite circa 15% la export. În afară de magazinele specializate în care ajung produsele prin distribuitori, clenții din străinătate pot face și comenzi online. „Francezii, despre care se spune că sunt consumatori de Sauvignon, respectă toate soiurile străine și își doresc să încerce vinurile noastre”, a subliniat Ileana Kripp. Aceasta a mai spus că în prezent, cât, speră ea, și în viitor, Crama Știrbey mizează pe soiurilor tradiționale, pe care le-a readus la viață. Un astfel de exemplu este Crâmpoșia, un soi de struguri din care se face vin alb, cu rădăcini preromane, care s-a adaptat condițiilor pedoclimatice din Drăgășani și care e caracterizat printr-o fructuozitate fină. „Partea noastră tare este că avem 60% din podgorie cu soiuri albe, precum Crâmpoșie, pe care o avea și străbunicul, un soi local de la Drăgășani, Sauvignon Blanc, Fetească regală și Tămâioasă românească, pe care le-am preluat când ni s-au retrocedat suprafețele aferente de la străbunicul. Printe soiurile roșii pe care le avem se află Novacul și Negru de Drăgășani, ambii născuți la Drăgășani, care sunt o mare bogăție pentru noi.  Mai avem struguri din soiurile Cabernet și Merlot, care sunt de 100 de ani în  zonă, fiind adaptate la climă”, a menționat Ileana Kripp.

Proprietara Cramei Știrbey a mai spus că schimbările climatice, câteodată, le-au adus diverse dificultăți, dar și oportunități. „De exemplu, în 2005, după doi ani de vin dulce din soiul Tămâioasă, ne-a adus un vin sec și am fost foarte încântați. De atunci, le facem pe ambele. Rareori, reușim să facem și un vin de desert, cum am reușit în anii 2011 și 2017”, a explicat aceasta. Cel mai tânăr soi rămas este o parte din Crâmpoșie care are 42 de ani, iar celelalte au 45-48 și chiar peste 50 de ani. Vinul alb, produs printre altele din Crâmpoșie, stă la învechit în butoaie de lemn, iar cel roșu devine rezervă și în anumiți ani este ținut câte doi ani în baricuri, a mai spus ea.

Istoria unei podgorii cu tradiție de peste 200 de ani

Ileana Kripp este nepoata prințesei Maria Știrbey, ultimul proprietar al domeniului de la Drăgășani, încă dinainte de 1949, când s-a instaurat comunismului în România. Familia Știrbey produce vin încă de la 1800. După căderea comunismului, Ilenei Kripp i-au fost retrocedate pământurile familiei, cu o suprafață totală de 20 de hectare. Ileana Kripp a fugit din România în 1969, în timpul comunismului nefiind bineprimită, și a revenit în țară alături de soțul ei în 1997, când a redescoperit atât locurile natale, cât și crama aproape părăsită, pe care și-a propus să o readucă la viață. Soțul ei, Jakob Kripp, de profesie jurist, a ajutat-o în procesul de restituire a domemniului. Însă și el are, așa cum o numește, „o predispoziție genetică” spre producția de vin, familia lui deținând vii în Tirolul de Sud. „Pasiunea am moștenit-o amândoi din familie și am găsit oameni care ne împărtășesc pasiunea. Fără oameni pasionați este greu să faci ceva”, a spus Ileana Kripp. Ea a plecat din țară pe când era copil și afirmă că a fost mereu legată de viticultură, pentru că a trăit în două regiuni viticole și astfel, înainte să-l cunosc pe soțul ei, pe care l-a cunoscut tot într-o regiune viticolă, a descoperit diferite vinuri și soiuri, dar și proprietarii unor podgorii și crede că asta a atras-o în acest domeniu. „Este o simbioză între o sticlă de vin și proprietarii unei crame, iar imaginea reprezintă și istoria țării. Barbu Știrbey s-a luptat pentru agricultura țării și tatăl lui, Alexandru Știrbey, fiul domnitorului Barbu Știrbey, a început cu o fabrică de conserve la Buftea, fiindcă pe vremea aceea erau mulți țărani care-și cultivau grădinile și aveau deodată roșii, castraveți, caise, care, fiind multe, treceau, se stricau și erau aruncate. El a făcut o întreprindere pentru a le putea conserva și așa s-a născut fabrica de conserve de la Buftea. Înainte era o tehnică rudimentară, iar străbunicul meu a refăcut-o cu o tehnică elvețiană, țară care are o tradiție în producția de marmelade și conserve”, a precizat ea. Aceasta a spus că primele atestări ale podgoriei din Drăgășani sunt după anul 1700, iar descrieri detaliate, cu vecinii, sunt de la 1800, iar înainte erau trei clădiri și acum mai sunt două, una dispărând în timpul comunismului. „Crama pe care o aveam a fost construită de străbunicul la 1910, dar mai era o cramă acolo anterior. Noi am făcut o altă cramă, pentru că cea originală nu mai avea acoperiș, însă am păstrat toată arhitectura”, a explicat ea.

Astfel, crama s-a reîntors la familia de origine în anii 2000 și a fost redotată după standardele moderne, însă și acum mare parte din activitate se face manual. „Este foarte greu de spus cât a costat renovarea, pentru că erau anumite suprafețe într-o stare bună dar care necesitau anumite lucrări, iar aproape 40% din suprafața pe care am primit-o nu mai era în stare bună și nu pentru că nu a fost îngrijită, ci fiindcă a fost prea bătrână. Am găsit picioare de viță de vie de la străbunicul meu, de la 1911, iar acolo am plantat soiurile roșii. A costat în jur de 20.000 euro să refacem un hectar de viță de vie.” Crama de vinificație a domeniului Știrbey din Drăgășani, concepută de prințul Barbu Alexandru Știrbey la începutul secolului XX, a fost dotată de actualii proprietari, iar podgoria are aproximativ 20 de hectare. „Am moștenit un nume, un domeniu care îi oferea o șansă și am decis în 2001 să-l punem în valoare“, a spus în urmă cu câțiva ani pentru ZF Jakob Kripp. Ileana Kripp speră ca și cei opt nepoți ai săi, care vor moșteni cele opt soiuri de viță de vie, să ducă povestea Cramei tirbey mai departe. Familia soțului Ilenei Kripp, Jakob Kripp, deține vii în Tirolul de Sud din Austria de peste 500 de ani, iar Ileana Kripp recunoaște că experiența și cultura de a respecta soiurile locale au fost un pariu câștigător. „Aici, cultura a lipsit. În timpul comunismului, țara era închisă șI timp de 50 de ani și oamenii nu au ieșit, iar dacă ieșeau puțin voiau să aibă ce e și dincolo. Tot timpul se spunea «dincolo există», «dincolo poți să ai», dar nu s-a propagat și ceea ce noi avem. Ceaușescu a făcut cantități de vin, nu s-a focusat pe calitate, iar în timpul comunismului bogăția și istoria țării nu au fost subliniate și asta a fost o mare pierdere”, consideră Ileana Kripp.    

Trei întrebări și răspunsuri din interviul CU Ileana Kripp, proprietar, Crama Știrbey

1. Ajung vinurile îmbuteliate și la evenimente private? La evenimentele private, nunți, botezuri, e o problemă de bani. Din punct de vedere financiar, vinul care este îmbuteliat este automat mai scump și acolo se consumă cantități mari. Acum, se mai consumă și vin îmbuteliat, pentru că așa se produce, dar pe vremuri vinul se ținea în butoaie și damigene, așa că era normal ca vinul să fie servit la carafă. Pentru un vin bun este nevoie de un strugure sănătos. Strugurele care nu e sănătos strică vinul și necesită mai mult sulf care dă dureri de cap. Totuși, la evenimente mai restrânse ori la târguri, ea a spus că vede un inters mai mare din partea femeilor pentru a degusta vinurile și a le cunoaște, lucru care nu se întâmpla în urmă cu câțiva ani. Femeile au niște papile minunate și dacă sunt educate ajung foarte departe și asta mă bucură. Femeile consumă vin cu interes asupra soiului, asupra gustului și mai puțin asupra cantității.

2. E la modă să ai vinuri la modă? Moda e ca mulții pești care sunt în apă și merg în aceeași direcție, iar după 50 de metri sau după 5 metri schimbă direcția. Acum este la modă să se bea prosecco și spumant. Noi am făcut spumant din 2007 și nu ne-am luat după modă. De asemenea, am fost și primii care am pus soiul Crâmpoșie în sticlă, iar pe timpul străbunicului meu Crâmpoșia era pe locul al doilea în producție. Toată lumea ne-a spus că soiul acesta nu va fi cerut, pentru că se cere Chardonnay, dar șoțul meu a spus că nu contează și noi ne vom focusa pe soiuri locale și a avut dreptate să facem așa, pentru că am avut de câștigat.

3. Zona viticolă Drăgășani, puternic concurențială acum? Întotdeauna este o concurență în ceea ce faci și e sănătoasă, fiindcă îi pune pe fiecare care sunt în competiție să facă lucruri mai bine și mai bune. La Drăgășani suntem foarte bucuroși că sunt și alții pe deal cu noi, unii care s-au inspirat de la noi și au pornit o cramă, alții care chiar au făcut facilități de cazare și așa se naște adevăratul drum al vinului, cu proprietari mai mulți și crame mici, care fac vinuri de calitate. Sunt turiști care pot să viziteze două, trei sau chiar cinci crame în aceeași zi sau în câteva zile, având locuri de cazare, iar astfel pot cunoaște regiunea și bogăției locului. Noi avem în vecini crama Drăgași, care are odăi de închiriat și toată lumea o laudă, iar asta este îmbucurător pentru noi toți din Drăgășani la final.