Cine mai muncește în România?

Peste 4,1 milioane dintre cei peste 18,5 milioane de locuitori ai României lucrează cu acte în regulă în economie, plătind asigurări medicale, taxe și impozite. Numărul salariaților a crescut, în 2014, cu peste 100.000 față de anii 2012 și 2013, însă concentrarea business-ului în jurul marilor orașe riscă să declanșeze o adevărată bombă socială, arată o analiză KeysFin.

4.149.029. Acesta era numărul total al muncitorilor din România, în 2014, potrivit datelor oficiale. Cei mai mulți dintre salariați lucrau în industria prelucrătoare (932.721), urmată de comerț (744.945), învățământ (369.741) și construcții (344.552). În sănătate și asistență socială lucrau 322.761 angajați, iar în servicii 252.322 de persoane. Acestea sunt, și în prezent, domeniile care angajează cei mai mulți români.

Statistica arată pe de altă parte că, pe fondul crizei, economia s-a reorientat în ultimii ani, din punct de vedere al business-urilor. Zonele industriale de tradiție, cu mari combinate siderurgice și de exploatare a resurselor, precum Galațiul și Hunedoara, și-au pierdut rolul important, iar exodul angajaților s-a concentrat, în primul rând spre Occident, iar apoi spre zonele cu potențial, precum București-Ilfov.

În topul regiunilor cu cei mai mulți angajați, zona Capitalei raporta 1.186.726 de salariați, urmată de județele Timiș (186.918 angajați), Cluj (161.292), Brașov (148.722), Constanța (147.080), Prahova (133.432), Argeș (124.058), Bihor (121.048), Sibiu (111.830).

La polul opus se aflau Mehedinți, cu numai 19.507 salariați, Giurgiu, cu 21.617 angajați, Covasna (28.656), Sălaj (26.628), Caraș-Severin (29.265) și Botoșani ( 29.995).

Potrivit statisticii KeysFin, cei mai mari angajatori în economie erau, în 2014, Automobile Dacia, OMV Petrom, Rompetrol, Kaufland, British American Tabacco, Petrotel-Lukoil, E-on Energie, Carrefour, GDF Suez (actualul Engie), Romgaz, Metro, Mol, Orange, Ford, Electrica și Auchan.

Statistica nu ia în calcul angajații la negru, adică fără forme legale, al căror număr ar fi, potrivit Consiliului Fiscal, de 1,5 milioane de persoane. Evaziunea fiscală din acest sector ar fi de peste 2 miliarde de euro anual.

Totodată, numărul șomerilor continuă să se mențină la un nivel ridicat, chiar dacă, în aparență, numărul lor a scăzut puternic. Statisticile arată că numărul de șomeri a ajuns la 592.094 în martie 2016, iar rata șomajului a coborât la 6,4%, nivel minim de la jumătatea anului 2009 încoace. Un nivel al ratei șomajului de 6,4%, calculată după metodologia Biroului Internațional al Muncii (BIM), nu s-a mai înregistrat din perioadă mai-iunie 2009, arată seriile statistice ale INS. Experții atrag însă atenția că este vorba doar de cei care mai primesc indemnizații de la stat, nu și de cei ieșiți din plată.

„România se dezvoltă cu viteze complet diferite. Avem poli de creștere economică, precum București-Ilfov, Timiș-Arad și Constanța acolo unde business-ul este pe un trend ascendent, avem apoi zone cu potențial și o dezvoltare ceva mai temperată, precum Brașov, Cluj, Argeș și Galați, și un al treilea contingent de județe, din păcate majoritar la nivelul României, acolo unde business-ul stagnează sau chiar regresează, cu consecințe directe asupra nivelului de trai”, afirmă analiștii KeysFin.

“Sunt județe precum Vaslui, Botoșani, Olt, Mehedinți, Giurgiu, Ialomița, Călărași, Harghita, Covasna, Sălaj unde economia locală este la pământ. Zone monoindustriale în care producția industrială este o himeră, comerțul este afectat de veniturile mici ale populației, iar perspectivele atragerii investitorilor sunt blocate de inexistența unor măsuri administrative menite să ofere facilități celor care vor să deschidă unități de producție, indiferent de domeniu”, potrivit economiștilor de la KeysFin.

Potrivit datelor Eurostat, România se situează pe locul doi în UE din punctul de vedere al riscului de sărăcie sau excluziune socială, 41,7% din populație fiind afectată.