Cine își împarte moștenirea lui Băsescu

Udrea și-a motivat posibila intrare în cursa prezidențialelor prin faptul că lansarea neașteptată a Monicăi Macovei în aceeași cursă sabotează șansele lui Diaconescu, întrucât și Macovei, și Diaconescu se luptă în fond pentru același electorat (ceea ce e adevărat), însă apariția lui Macovei nu face decât să pună în evidență slăbiciunile deja existente ale poziției lui Diaconescu.

Deși comentatorii s-au străduit să arate că o candidatură Udrea îl avantajează sau dezavantajează numai pe Victor Ponta sau numai pe Klaus Iohannis, în realitate ea nu va strica niciunuia dintre ei, întrucât ambii au interes să se poziționeze în contrast cu un candidat ostentativ “băsist” (ceea ce Diaconescu nu este).

În tabăra puterii, ca să separe și mai mult apele politice în funcție de unicul criteriu al adeziunii/opoziției față de “băsism”, favorabil șanselor sale electorale, premierul Ponta a denunțat pactul de coabitare cu președintele, după ce acesta a admis că l-a “păcălit” la momentul semnării. Evenimentul a deschis calea mărginirii tot mai clare a strategiei PSD-PLR de campanie pentru alegerile prezidențiale la reproșuri de “băsism” aruncate tuturor contracandidaților lui Victor Ponta.

Cum cel mai nou confirmat oficial dintre aceștia și cu șansele cele mai mari în sondaje este Klaus Iohannis, atacurile liderilor PSD și ale partidului lui Tăriceanu s-au concentrat pe demonstrarea “băsismului” lui Iohannis, nu doar prin acuzații că s-ar fi întâlnit în secret cu președintele, ci și prin exploatarea faptului că numeroși fruntași ai ACL au făcut parte din guvernările PDL. Strategia unidirecțională a PSD-PLR are însă limite evidente, ținând cont că atât PNL, cât și PDL au convenit cu PSD să susțină organizarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului pentru reducerea CAS de la 1 octombrie, adică exact măsura pentru care guvernul Ponta s-a încontrat cu președintele Băsescu.