Cine este Serghei Lavrov, ministrul de externe al lui Putin: fumător, fotbalist, poet, zelos și capabil să mintă

Serghei Lavrvo se conduce după regula: „Dacă te temi de mine, înseamnă mă respecți”. Provenit din universul lui Vladimir Putin, Lavrov a lucrat mereu cu un profesionalism recunoscut, alternând asprimea și adularea, amenințările și deschiderea, reușind uneori să înfrâneze unele excese ale șefului său. Nu și acum.

Criza ucraineană i-a tăiat picioarele, rupând frânghia pe care, ca un acrobat, se mișcase mereu, în anii în care s-a aflat la cârma politicii externe rusești. Toată lumea din Moscova și din cancelariile occidentale știe că Lavrov era împotriva acțiunii militare. Și că îndoielile sale au fost ignorate de Putin și de ministrul Apărării, Serghei Shoigu. 

Vorbește limba singaleză

Serghei Viktorovich Lavrov este un produs pur al vechii școli diplomatice de la Moscova, care a fost țaristă, sovietică, apoi rusă. Are 72 de ani și și-a început cariera în 1972, după ce a absolvit prestigiosul Institut de Relații Internaționale al Universității din Moscova, adevăratul focar al diplomației de la Kremlin.

Vorbește fluent engleza, franceză și sinhala (singaleză), pe ultima a studiat-o și învățat-o în prima sa misiune în străinătate, în Sri Lanka (15,6 milioane de limbă vorbesc această limbă). Când a ajuns la Smolensky, sediul Ministerului de Externe al Rusiei, ministrul era Andrei Gromyko, care fusese adjunctul lui Viaceslav Molotov sub Stalin și avea să intre în istoria Războiului Rece ca „domnul Nyet”.

Dar mai mult decât Gromyko, modelul său a fost Alexandru Gorceakov, ministrul de externe și cancelar al imperiului țarist în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe care Lavrov l-a descris cândva ca „angajat să restabilească influența Rusiei în Europa după un război pierdut, nu cu arme, dar cu diplomație”.

Sergej Viktorovich a fost un traducător diplomatic fidel și, potrivit criticilor săi, prea zelos. „Nu poți să faci un tango cu Lavrov, nu are voie să danseze”, a spus secretarul de stat american Rex Tillerson despre el, în 2017.

Pasiune pentru sport

Înainte de a fi numit ministru de externe de către Putin, în 2004, Lavrov a fost timp de 10 ani ambasador la ONU. Un mare cunoscător al celor mai bune whisky-uri, un fumător pasionat, mulți își amintesc de bătălia purtată cu secretarul general Kofi Annan, care hotărâse să interzică fumatul în ONU.

Dar prea multe țigări nu îl împiedică să facă sport. Are meci săptămânal de fotbal cu prietenii, obiceiul său de fiecare duminică, atunci când nu este plecat prin lume. Lavrov este fan al echipei ruse Spartak Moscova.

Poezie cu „dedicație: „Țara asta nu mai există”

Întrebat dacă pentru Moscova era mai dificilă epoca lui Ronald Reagan, când URSS era „imperiul răului”, sau cea actuală, Lavrov a indicat-o, fără ezitare, pe acesta din urmă: „Au fost două imperii, care au stârnit conflicte împotriva fiecăruia. Astăzi, nu mai există reguli”.

Lavrov a stârnit multe hohote în 2015, la Conferința de Securitate de la München, când a afirmat că Rusia nu a făcut nimic ilegal în Crimeea, fiind făcut mincinos de majoritate. Sarcastic și capabil de glume fulgerătoare, Lavrov și-a pierdut răbdarea în 2008, când, la telefon cu colegul său britanic David Miliband, a spus: „Încerci să-mi dai o lecție, al naibii?”.

Sau când, în timp ce-l asculta pe colegul saudit în timpul unei conferințe de presă, a dat afară din sală un „idiot”, nu se știe despre cine era vorba.

Ministrul rus de externe compune versuri, dintre care unele au fost publicate și în revista literară rusă Russkij Pioner. Într-una dintre aceste poezii, vorbește despre o țară care a fost măturată de istorie: „Țara asta nu mai există, dar mai rămâne puțină mândrie. Acum este timpul să mergem acasă”.