Cine este românca care vinde dulciuri de milioane de euro în România. Ea vrea ca anul acesta să se extindă în toată țara

Opinie Nicoleta Hrițcu, fondator, Cuptorul Moldovencei (un business care a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 2,5 milioane de euro)

Când am gândit businessul meu, l-am gândit ca pe o afacere mică, de familie. Nu căutam succesul, dar îmi doream cu tot dinadinsul să fac ceva foarte bine, să excelez în ceva. Eram foarte frustrată că nu reușisem să fac ceva extraordinar până la 30 de ani, încât m-am hotărât să prepar cele mai bune prăjituri de casă și plăcinte din Iași. Și cu gândul acesta mă trezeam în fiecare dimineața. Mie îmi place să gândesc lucrurile pe termen lung. Îmi plac foarte mult conceptele de sustenabilitate și durabilitate. Mi-am dorit să creez ceva valoros și să generez un impact pozitiv.

Datorită acestui fapt, sunt foarte atentă la micro și macromediu, la tendințe și influențe. Industria alimentară – și mai ales cea de patiserie și cofetărie – este o industrie foarte dinamică. Barierele de intrare sunt foarte mici. Cu un capital mic – aproximativ 20.000 de euro –  dar cu un plan bun și cu multă determinare poți începe o afacere dulce. Datorită fondurilor guvernamentale, anual se deschid peste 100 de cofetării în toată țara. Însă este adevărat că cei care rezistă mai mult de trei ani sunt mai puțini, iar cei care au și performanțe sunt sub 10%.

Mixul de atribute necesare pentru a avea succes în acest domeniu s-a mai schimbat de-a lungul timpului. Au fost perioade când s-a pus accent pe calitatea produsului, pe preț, dar și perioade în care s-a ținut cont de brand, de comunicarea și relațiile construite cu clienții sau de unicitatea ofertei de vânzare. Fiecare antreprenor avea propria strategie. Eu m-am concentrat pe produs și pe oferta unică de vânzare. Am acoperit o nevoie existentă în piață, pentru prăjituri preparate exclusiv din ingrediente naturale – fără margarină, fără premixuri, fără ingrediente care nu sunt conforme cu sănătatea. Este ceea ce fac de mai bine de zece ani.

Criteriile de diferențiere sunt cele care ajută un business să reziste în timp. De asemenea, am observat că valoarea echipei a devenit unul dintre factorii esențiali, iar noi, antreprenorii, este important să înțelegem că trebuie să remunerăm oamenii mai bine. De exemplu, anul trecut am avut rezultate foarte bune în comparație cu 2022 și am luat hotărârea ca toată echipa să primească bonusuri. Eu cred că este foarte important ca oamenii să simtă contribuția lor la rezultatele companiei.

Profitul meu a fost diminuat, dar satisfacția mea este foarte mare când văd oamenii mulțumiți. Un om care simte că are un scop când vine la serviciu va munci întotdeauna cu drag, iar acest lucru se va reflecta în calitatea produsului final. Acum, lucrurile sunt foarte efervescente în piață. Competiția s-a accentuat și a devenit mult mai interesantă. Ca tendință, remarc segregarea industriei în două mari categorii: produse generice, din ingrediente care nu sunt de calitate, și produse premium, din ingrediente curate. De aici vin și strategiile diferite de preț. Cu cât ai un produs mai greu de reprodus, cu atât ai vânzări mai stabile și o marjă mai bună, însă, repet, nu cred că este suficient să ai un produs bun. De asemenea, putem privi industria aceasta prin perspectiva globalizării. Întotdeauna m-am întrebat de ce intru în hipermarket la Iași și găsesc prăjituri proaspete (necongelate) din Bulgaria, de exemplu.

Dar fiind în businessul acesta de peste zece ani, am început să înțeleg. Producătorul din Bulgaria are un produs bun. Probabil au făcut investiții uriașe în spații de producție performante, cu procese automatizate și standardizate, ceea ce le asigură volume mari de producție la costuri mai mici, deci au un preț competitiv pe piața din România, chiar dacă transportul costă mai mult. La noi, în România, încă nu există producători pe măsura producătorilor europeni și nici programe dedicate care să încurajeze și să sprijine antreprenorii în proiecte mari. Totuși, cred că ne apropiem de momentul în care vor apărea mai multe întreprinderi mari și în România, pentru că avem resurse și putem deveni competitivi.

Mai mult, proximitatea cu Republica Moldova deja încurajează o absorbție de forță de muncă facilă. Dacă statul ar genera finanțări avantajoase pentru acest gen de proiecte și ar investi în programe de consultanță și know-how pentru tehnologizare și digitalizare, ar genera potențialul creșterii afacerilor mijlocii. Piața din România s-a dezvoltat, ne-am educat și, totodată, a crescut și puterea de cumpărare. Am devenit mai pretențioși și mai informați. Așa că au apărut multe segmente de piață cu nevoi mai elaborate pe partea de food, iar prețul nu mai este astăzi singurul care dictează decizia de cumpărare. Calitatea este importantă, unicitatea și povestea din spatele businessului (sustenabilitate, impactul asupra mediului, asupra comunității și angajaților din companie).

Au crescut standardele, a crescut și calitatea ofertei, dar mai ales diversitatea. Cu alte cuvinte, este loc pe piață și pentru produsele de import, și pentru cele locale. Pe mine mă încântă faptul că cele locale – artizanale – sunt din ce în ce mai căutate și apreciate. Datoria noastră este să ne cunoaștem clienții și să le livrăm experiențe de consum pe măsură. Să îi fidelizam și să avem grija de ei. O altă constatare pe care am făcut-o în ultimii ani este că oamenii s-au săturat de povești fabricate de marketing și de ambalaje, fiind atrași tot mai mult de autenticitate. Ca și când nu mai căutam perfecțiunea, ci emoția, vulnerabilitatea, simplitatea și transparența. Practic, sunt apreciate calitatea, standardele ridicate dintr-un business și viziunea celui care crește businessul.

În același timp, oamenii au devenit atenți la amprenta și impactul pe care un business le generează în comunitate. Cred că succesul pe care îl are Cuptorul Moldovencei vine din faptul că noi nu am respectat neapărat tendințe sau manuale de marketing, ci tot ceea ce am făcut, încă de acum zece ani, am făcut din inimă, cu pasiune și grijă față de clienții noștri și față de plăcintele și prăjiturile noastre, dar și față de natură și de comunitatea noastră. Ne-am implicat, am ajutat, am pus și noi umărul la diverse proiecte. Am avut și avem colaborări cu parteneri din comunitatea noastră. De exemplu, în prezent, avem proiecte cu Fundația Comunitară Iași și cu Asociația Iași Travel, dar de-a lungul anilor am colaborat cu foarte multe fundații și ONG-uri.

Mă aștept, în următorii ani, să înflorească afacerile artizanale, dar în același timp vor apărea și producători mari în piața locală, care să livreze pe plan național. De asemenea, îmi doresc să devenim competitivi și pe piață europeana. Dar aici, așa cum am mai spus, trebuie să luăm în calcul dezvoltarea tehnologiei. Trăim niște vremuri foarte interesante și digitalizarea a devenit necesară dacă vrei să ții pasul. Ori învățăm, ne adaptăm și ne îmbunățim prestația în industrie, ori devenim irelevanți. Cu siguranță, vom ajunge să folosim și inteligența artificială în laborator. Dar până atunci, avem grijă să fosim la capacitate maximă programul ERP, pentru o mai bună gestionare a resurselor și un control mai bun al rezultatelor.

Se schimbă și legislația în domeniul alimentar. Parcă înțelegem, într-un final, că este important ce conține eticheta, mai ales că apar și modificări și restricții la utilizarea anumitor materii prime sau E-uri. De asemenea, mă aștept să apară produse mai curate și margarina și frișca vegetală, din grăsimi hidrogenate, să dispară din toate magaziile laboratoarelor. O alta tendință, tot din zona de educație și sănătate, este creșterea cererii pentru produse fară zahăr, fără gluten și raw vegane. În funcție de valorile businessului tău, te uiți la tendințele din industrie și-ți creionezi strategia pe termen scurt, mediu și lung. Și te apuci de treabă.    

„Cu cât ai un produs mai greu de reprodus, cu atât ai vânzări mai stabile și o marjă mai bună, însă, repet, nu cred că este suficient să ai un produs bun. De asemenea, putem privi industria aceasta prin perspectiva globalizării. Întotdeauna m-am întrebat de ce intru în hipermarket la Iași și găsesc prăjituri proaspete (necongelate) din Bulgaria, de exemplu.