Cine este omul care a proiectat cel mai controversat palat al lumii și ce spune el despre faptul cã ar fi fost construit pentru președintele Vladimir Putin

Lanfranco Cirillo este arhitectul opulentului palat despre care Aleksei Navalnîi, un politician rus considerat disident, susține că îi aparține președintelui Rusiei, Vladimir Putin. „Am folosit materiale fantastice, am fost mândru de munca mea”, a spus arhitectul când a fost contactat de publicația germană Der Spiegel.

Cirillo spune însă că nu știe pentru cine a realizat de fapt lucrarea, deși a primit foarte mulți bani pentru ea. Palatul, în viziunea lui Navalnîi, ar trebui să fie simbolul prăpastiei dintre conducerea oligarhică a Rusiei și necazurile provocate de sărăcie rusului de rând. Cu tot scandalul iscat, palatul costisitor este departe de a fi terminat. A fost năpădit de mucegai, pereții dezgoliți, iar mobilierul scump a fost îndepărtat. Să fi fost o greșeală de proiectare? Lanfranco Cirillo stă în fața computerului său în pantaloni scurți și tricou polo.

Este cald în Dubai, iar el se pregătește să plece pe malul mării. Arhitectul, care a petrecut zeci de ani oferind superbogaților din Moscova vile și design de inspirație italiană, a plecat din Rusia cea rece cu mult timp în urmă. Și-a închis chiar și firma de arhitectură de acolo. Însă rușii nu au uitat lucrările lui Cirillo. Acest lucru se datorează în parte politicianului de opoziție Alexei Navalnîi și filmului său de pe YouTube „A Palace for Putin”. Subiectul filmului este un conac de lux de pe coasta Mării Negre care a fost construit, spune Navalnîi, de membrii cercului de apropiați din jurul lui Putin special pentru președintele rus. Documentarul a fost vizionat de 113 milioane de ori și un sfert din ruși l-au văzut, conform sondajelor.

Arhitectul palatului este Lanfranco Cirillo. „Opulență” este cuvântul pe care chiar Cirillo îl folosește pentru a descrie proiectul. „Din punct de vedere arhitectural, nu este cel mai mare sau cel mai bun proiect pe care l-am făcut. Este un neoclasicism frumos – asta s-a cerut. Ca arhitect, construiesc ceea ce își dorește clientul.” Sună aproape ca și cum ar vrea să se distanțeze, să se justifice pentru stilul bombastic. „Estetic vorbind, nu este nimic greșit având în vedere proporțiile istorice. Nu este kitsch”, spune el.

„Nu este exagerat, dar, în mod natural, este bogat, așa cum trebuia să fie. Și am folosit materiale fantastice. Eram mândru de meseria mea. Este un  «Made in Italy» foarte bun.” Opulență este, de asemenea, termenul pe care mulți ruși l-ar folosi pentru a descrie decorul. Există o discotecă la piscină, un bar cu narghilea cu un stâlp pentru pole dance, un home theater – toate acestea apar în filmul lui Navalnîi, reconstruite meticulos pe computer conform planurilor de amenajare pe care le-a obținut. În partea dreaptă jos a planurilor este numele firmei de arhitectură a lui Cirillo din acea vreme: Stroygazkomplekt.

Vorbind pe Zoom din Dubai, arhitectul spune că, desigur, a văzut filmul lui Navalnîi. El confirmă, de asemenea, că planurile de amenajare a palatului par a fi autentice și spune că reconstrucția 3-D este, de asemenea, în linii mari corectă, deși nu chiar în fiecare detaliu. Italianul susține că, într-adevăr, a proiectat și un bar cu narghilea, dar stâlpul de pole dance din film este ceva inventat. Altfel, Cirillo crede că aproape totul din film este înșelător.

El susține că proprietatea de la Marea Neagră nu este nici spectaculoasă și nici nu a fost construită pentru Putin sau pentru oricare alt individ. Cirillo spune că nu poate înțelege toată agitația și că Rusia are probleme mai mari decât un proiect de construcție vechi deja de 12 ani. Se poate încerca crearea unei povești a palatului din Gelenjik prin cuvintele lui Cirillo în loc de ale lui Navalnîi, însă și această narațiune rămâne incompletă, cu multe ambiguități. În maniera lui prietenoasă, Cirillo lasă câteva întrebări fără răspuns.

Lanfranco Cirillo spune cu mândrie că poate număra 44 de miliardari de pe lista rusească Forbes printre clientii săi și că a construit în Sankt Petersburg, Londra, Paris și pe coastele diferitelor mări. Cea mai mare parte a lucrărilor sale se află pe Rublyovka, zona rezidențială extravagantă din vestul Moscovei. Spune că a primit sarcini nebunești pentru că „în Rusia, ești plătit pentru a fi nebun” – o baie poleită cu aur pentru un avion, un dulap controlat prin telecomandă, băi din pietre semiprețioase sau sidef, mobilier pentru iahturi de 100 de metri.

El spune că povestea începe în 2007 sau 2008. Cirillo se descurca bine ca arhitect la acea vreme. Arhitectul venise la Moscova la începutul anilor 1990 ca reprezentant al companiei de mobilă Mascagni și s-a stabilit acolo ca un fel de profesor de stil de viață al noilor bogați. A construit case și vile pentru personaje precum șeful companiei petroliere Lukoil. „Pe atunci nu erau mulți străini care să vorbească rusă și să facă produse la cheie. Nu doar construiam o casă, ci și vindeam un stil de viață. Casele erau complete până la pahare și vinurile italienești Sassicaia și Masseto. Tot ce trebuia să mai faci era să-ți aduci hainele”, spune Cirillo cu mândrie.

El spune cu mândrie și că poate număra 44 de miliardari de pe lista rusească Forbes printre clienții săi și că a construit în Sankt Petersburg, Londra, Paris și pe coastele diferitelor mări. Cea mai mare parte a lucrărilor sale se află pe Rublyovka, zona rezidențială extravagantă din vestul Moscovei. Spune că a primit sarcini nebunești pentru că „în Rusia, ești plătit pentru a fi nebun” – o baie poleită cu aur pentru un avion, un dulap controlat prin telecomandă, băi din pietre semiprețioase sau sidef, mobilier pentru iahturi de 100 de metri. El a angajat 140 de arhitecți și ingineri în biroul său, fiind găsit de clienți prin recomandare, fără a fi nevoie de publicitate pe internet. „Chiar și așa primeam prea multe comenzi”, spune el. În mod ciudat, totuși, în afara clientelei sale foarte bogate, numele lui Cirillo nu a fost cunoscut la Moscova de multă vreme. Arhitecții ruși mult timp n-au știut cine este. Era văzut rar în comunitatea de expați italieni. „În ochii mei, Cirillo nu este un arhitect, ci un comerciant de mobilier italian scump”, spune criticul de arhitectură rus Grigori Rezvin. „Acest domeniu nu face parte din competențele mele”.

Numele Cirillo a fost menționat pentru prima dată public în 2010,  legat de misterioasa moșie de la Marea Neagră. Un om de afaceri informat a scris într-o scrisoare deschisă adresată președintelui de atunci Dmitri Medvedev că se construiește un palat pentru Putin lângă Gelenjik cu bani murdari. Bărbatul a descris modul în care el și alți oameni de afaceri au fost jecmăniți pentru proiect. El a estimat costul total la un miliard de dolari și a spus că designul interior a fost aprobat personal de Putin și executat de Cirillo.

Chiar și fără să fie întrebat despre Putin, Cirillo a simțit nevoia să precizeze: „Nu l-am văzut niciodată pe președinte la Gelenjik și nu am vorbit niciodată cu președintele despre acest proiect”. El susține că clientul său a fost Stroygazconsulting, o companie deținută de omul de afaceri iordanian Ziad Al Manaseer. A fost contractat să proiecteze clădirea și interiorul, dar nu a fost implicat în construcția propriu-zisă. „Și fie că a avut de-a face cu designul, fie cu interiorul, am avut contact doar cu Stroygazconsulting”, spune Cirillo. La vremea respectivă, Stroygazconsulting era una dintre puținele companii de construcții care au primit contracte cu adevărat mari de la compania energetică de stat Gazprom. Proprietarul Stroygazconsulting, Manaseer, a avut contacte strânse cu șeful Gazprom, Alexei Miller, dar și cu cunoscuții de rang înalt ai lui Putin din perioada petrecută de acesta la Sankt Petersburg. Dar pentru cine construia Stroygazconsulting proprietatea? Cirillo nu spune. Dar el indică aspectul clădirii pentru a argumenta că nu a fost concepută ca o reședință privată. „Nu este o reședință – este un loc în care poți primi oaspeți. Și nu doar unul, ci 20 până la 30. Nu există nicio zonă destinată a fi locuită de familie în proprietate. Nu construiești un bar cu narghilea pentru o reședință”. Arhitectul spune că a fost însărcinat să construiască o clădire pentru recepții, un loc exclusivist în care întâlnirile de afaceri se puteau ține într-o atmosferă plăcută – așa cum au nevoie marile companii. În 2008, banii încă se găseau peste tot în Rusia. „A fost altceva atunci”.

„Și de ce ar trebui Putin să dețină un loc atât de mare pentru el? Fiecare ușă din țară îi este deschisă lui Putin. Dacă vrea, poate să se ducă în orice vilă, tot ce trebuie să facă este să dea un telefon”, spune Cirillo. Dar, în mod ciudat, a fost instituită o zonă de interdicție pentru zboruri în jurul clădirii. FSO, serviciul de securitate prezidențial, păzește moșia împreună cu agenția de servicii secrete FSB. Nici vapoarele nu au voie în apele de coastă din fața vilei.

De asemenea, este ciudat faptul că unii subcontractanți și-au descris lucrările de construcție drept contribuții la o reședință a administrației prezidențiale. Și dacă Putin este suspectat în mod greșit, de ce persoana care a emis contractul inițial nu a vorbit pentru a scuti Kremlinul de o durere de cap inutilă? Abia recent, fostul partener de judo al lui Putin, Arkadi Rotenberg, a declarat recent că este proprietarul actual, susținând că a cumpărat proiectul „cu câțiva ani în urmă” pentru a dezvolta acolo un „hotel cu apartamente”. Dar nu a arătat niciun document. Cirillo spune că a vizitat proprietatea de cel mult 30 de ori, chiar dacă, după cum susține el, nu a fost implicat în procesul de construcție. El spune că a fost doar responsabil pentru design și mai târziu pentru decor și mobilier și că a vizitat ultima dată șantierul în primăvara anului 2014. Cirillo spune că nu a avut nimic de-a face cu puțul adânc de 16 etaje și tunelul lung de 100 de metri care duce de la palat direct la apă. „Când eram implicat, exista doar un drum care ducea la plajă”, spune el. Totuși, adaugă, a lucrat la parc, inclusiv la amenajarea grădinii italienești, Orangeria, la casa de oaspeți și la podul care duce la aceasta. Și amfiteatrul din parc a fost ideea lui, spune el. Silvio Berlusconi are și el unul la vila sa privată din Sardinia. Putin l-a vizitat acolo odată, ceea ce a dus la speculații că amfiteatrul ar fi fost copiat de la Berlusconi. Cirillo nu zice nici da, nici ba. Berlusconi, spune el, este un vecin – și, de altfel, „un tip fantastic cu o casă fantastică”. Echipa lui Navalnîi a găsit și numele lui Cirillo în registrul de proprietăți din Gelenjik. Se precizează în film că și el a deținut o proprietate la malul mării pentru o perioadă. Navalnîi spune că acea casă a fost o recompensă. La urma urmei, este „avantajos să păstrezi secretele lui Putin”. Cirillo consideră că acuzația este ridicolă: „Dețin trei vile în Porto Cervo, în Sardinia. Nu sunt un om sărac. Nu mă voi implica în chestii dubioase pentru câteva sute de mii de dolari”, spune el. În 2014, lui Cirillo i s-a acordat cetățenia rusă prin decret dat direct de președintele Putin – o onoare neobișnuită. Cirillo spune că acest lucru are de-a face cu implicarea sa în Rusia în ansamblu și nu cu proiecte individuale de construcție. „Nu sunt arhitectul lui Putin. Ar fi frumos, dar nu este adevărat. Dar da, am avut ocazia să-i strâng mâna.” Pentru o vreme, se părea că Cirillo ar putea avansa de la proiectant de vile de lux la arhitect de stat. În concursul de arhitectură pentru o nouă clădire a Parlamentului, proiectul său a ajuns pe lista scurtă. Dar clădirea nu a fost construită niciodată, iar Cirillo spune că este fericit că așa s-a întâmplat pentru că altfel ar lucra la el și acum. Și-a încetat activitățile în Rusia în 2015. Fiica sa adultă avea cancer și dorea să petreacă timp cu ea. El spune că și-a închis biroul din Moscova cu mult timp în urmă. Fiica lui a murit și acum vrea să facă bine în numele ei și să se dedice cauzelor de mediu. În prezent, încearcă să-l ducă pe Papa de la Roma la Polul Nord pentru a atrage atenția asupra distrugerii Arcticii. Într-o întorsătură ușor absurdă, palatul din Gelenjik este în prezent mai departe de finalizare decât oricând. După ce a fost infestată cu mucegai, clădirea a trebuit să fie dezbrăcată până la pereții de beton, iar mobilierul și materialele italiene scumpe au fost îndepărtate. Ceea ce Navalnîi arată în filmul său corespunde planurilor de amenajare, dar nu mai reflectă starea actuală. Întregul proiect pare un pic ca dezastrul aeroportului din Berlin, care a fost deschis cu o întârziere de aproape un deceniu. Pur și simplu nu poate ajunge la linia de sosire. Problema mucegaiului se datorează unei erori de proiectare? „Nu sunt inginer, sunt arhitect”, spune Cirillo. „Dar dacă încălzești o casă și nu deschizi niciodată ferestrele, atunci, desigur, multe pot merge prost.”