Cine este misteriosul cumpărător al pictorului Adrian Ghenie?
Sau povestea unui japonez care a cheltuit pe artă, într-o singură săptămână, 98 de milioane de dolari.
Cu câteva zile în urmă media anunța că pictorul clujean Adrian Ghenie a vândut la o licitație organizată de casa Sotheby’s tabloul „Autoportret ca Vincent Van Gogh“ pentru 2,59 milioane dolari. Este al doilea tablou vândut de Ghenie pentru o sumă cu șase zerouri, după „Floarea soarelui în 1937“ vândut în februarie la Londra cu 3.117.000 de lire sterline; dincolo de apropierile de Van Gogh, tablourile mai au în comun faptul că au fost cumpărate de persoane din Asia. Dacă identitatea chinezului care a cumpărat „Floarea soarelui în 1937“ nu a fost dezvăluită, putem spune că „Autoportretul ca Vincent Van Gogh“ a fost cumpărat de un antreprenor japonez, care a cheltuit într-o singură săptămână, la două licitații de artă, 98 de milioane de dolari.
Este vorba de Yusaku Maezawa, în vârstă de 40 de ani, un antreprenor al internetului care a fondat în 1998 compania de e-commerce Start Today și în 2004 retailerul de modă Zozotown. Yusaku Maezawa se află pe locul 17 în clasamentul Forbes al celor mai bogați japonezi, cu o avere estimată la 2,7 miliarde dolari.
Pictura lui Ghenie a fost prezentată la începutul licitației, stârnind ceea ce Bloomberg numește o avalanșă de oferte; Maezawa a licitat prin telefon, concurând pentru pictura lui Ghenie cu cel puțin cinci ofertanți. Așa că pictura, estimată de specialiștii de la Sotheby’s între 200.000 și 300.000 de dolari, a ajuns la peste 2,5 milioane dolari. După opera lui Ghenie, japonezul a licitat pentru „Chameleon“ de Cristopher Wool, pictură estimată la 14 milioane de dolari și vândută cu 13,9 milioane de dolari.
Cele două tablouri cumpărate de la Sotheby’s au făcut ca suma cheltuită de Maezawa pentru tablouri într-o săptămână să ajungă la 98 de milioane de dolari; antreprenorul a mai cumpărat de la Christie, pe 10 mai, cinci opere de artă, pentru care a dat 81,4 milioane de dolari, printre care și un tablou de 57,3 milioane de dolari al lui Jean-Michel Basquiat. Celelalte tablouri achiziționate sunt „Runaway Nurse“ de Richard Prince, pentru 9,7 milioane dolari, un record pentru artist, o sculptură de Jeff Koons, intitulată „Lobster“ (6,9 milioane dolari), o instalație mobilă a lui Alexander Calder, în valoare de 5,8 milioane dolari, și o instalație de lumini de Bruce Nauman, „Eat War“, pentru care a plătit 1,69 milioane dolari.
Maezawa este fondator al Contemporary Art Foundation din Tokio și a anunțat că va organiza expoziții publice acolo de două ori pe an, adăugând că va deschide o galerie privată de artă în Chiba, orașul său natal. Mai mult, Maezawa vrea să deschidă o galerie pentru artiștii japonezi care vor să expună la Londra, pentru a le permite acestora să ia contact cu arta și cultura occidentală. Practic, toate mișcările antreprenorului japonez pot fi definite, simplu, drept apariția unui mare colecționar de artă, în stare să influențeze domeniul, așa cum o fac Charles Saatchi, Andy Hall, fostul trader de petrol care acum deschide muzee și fundații dedicate artei, sau mai cunoscuții Leonardo DiCaprio ori David și Victoria Beckham.
Vânzarea taboului lui Ghenie mai poate fi privită drept o reușită majoră și pentru că specialiștii vorbesc de o piață a artei în scădere, după o lungă perioadă de creștere a prețurilor; sigur că formulările pot părea, într-o oarecare măsură, hazardate, cum poți vorbi de o piață în scădere în condițiile în care colecționarii au plătit 361 de milioane de dolari pentru 11 lucrări?!
Dar dacă privim în urmă cu un an, vom descoperi că licitațiile de atunci ale marilor case adunau 2,7 miliarde de dolari, cu o sculptură de Giacometti pentru care s-au plătit 141,3 milioane de dolari și un Picasso de 179,4 milioane dolari și cu o armată de ruși bogați care s-au bătut pe lucrări de Monet, Henry Moore, Edgar Degas sau Modigliani.
Un an mai târziu avem piețe volatile, fonduri de investiții cu frâna trasă și nesiguranța din preajma alegerilor; rezultatul înseamnă vânzări de primăvară, la New York, de „numai“ 1,1 miliarde dolari. De această dată eroii au fost nu rușii, ci cumpărătorii din Asia; nu suntem siguri că termenul cumpărători este totuși folosit corect, în condițiile în care o treime din loturile puse în vânzare nu și-au găsut noi proprietari, cam o treime din locurile sălilor din Rockefeller Center au rămas neocupate, multe tablouri s-au vândut sub estimările minime de preț sau au rămas nevândute, cum sunt două dintre picturile suprarealistului belgian Rene Magritte. Cu atât mai importantă reușita lui Ghenie, putem spune.