Cine este Elisabeth Borne, noul premier francez. Edith Cresson, prima femeie prim-ministru a Franței: Politica franceză este încă ”macho”. Era timpul să existe o altă femeie premier
Președintele Republicii, Emmanuel Macron, a numit-o pe Elisabeth Borne în funcția de prim-ministru și a însărcinat-o cu formarea unui nou guvern, a precizat președinția franceză săptămâna trecută, după ce Jean Castex i-a înmânat luni demisia sa președintelui. Președintele a vrut…
Președintele Republicii, Emmanuel Macron, a numit-o pe Elisabeth Borne în funcția de prim-ministru și a însărcinat-o cu formarea unui nou guvern, a precizat președinția franceză săptămâna trecută, după ce Jean Castex i-a înmânat luni demisia sa președintelui.
Președintele a vrut să promoveze o femeie și a declarat că a dorit să numească ”pe cineva care să fie puternic pe probleme sociale, de mediu și de producție”.
Astfel Elisabeth Borne devine astfel prima femeie prim-ministru după o perioadă de 30 de ani și este doar a doua femeie care ocupă funcția de prim-ministru al Franței, după Edith Cresson în 1991-1992.
Cine este Elisabeth Borne ?
Elisabeth Borne s-a născut la Paris, pe 18 aprilie 1961. Mama sa, Marguerite Lecèsne, era farmacistă, iar tatăl său, Joseph Bornstein, era un evreu polonez care s-a refugiat în Franța la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. După război, părinții săi au condus un laborator farmaceutic. În urma decesului prematur al tatălui său, când ea avea doar 11 ani, a primit indemnizația de educație pe care statul o acorda minorilor ai căror părinți au fost răniți sau uciși în timpul unui război, unui atac terorist sau în timp ce prestau anumite servicii publice. Borne a urmat cursurile liceului Janson de Sailly din Paris. Ulterior, apoi École Polytechnique unde a absolvit ca inginer civil. A obținut diploma de inginer la École Nationale des Ponts et Chaussées, iar în 1986, s-a înscris la Collège des Ingénieurs, unde a obținut un master în administrarea afacerilor.
O lungă perioadă de timp, Borne a fost apropiată de Partidul Socialist (PS), dar fără a adera în mod oficial la partid. După victoria lui Emmanuel Macron în alegerile prezidențiale franceze din 2017, ea s-a alăturat partidului La République En Marche (LREM). Din 2020, ea este și membră a partidului Territories of Progress, un partid de centru-stânga aliat cu LREM.
În 2017 a devenit ministrul transporturilor unde a avut sarcina dificilă de a convinge publicul francez și în special lucrătorii feroviari de beneficiile pieței libere, așa cum prevede legislația UE. Eliminarea monopolului deținut de compania de stat SNCF și deschiderea pieței feroviare franceze către concurență nu a fost o sarcină ușoară, deoarece s-a confruntat cu o puternică împotrivire din partea sindicatelor și cu greve masive.
În 2019 Borne a fost numită ca ministru al ecologiei însă cu greu a reușit să își lase amprenta asupra portofoliului, fiind în acestă funcție pană în iulie 2020. Cu toate acestea, ea a reușit totuși să impună legi privind mobilitatea curată, planificarea energetică pe termen lung, deșeurile și economia circulară. În ultimele sale săptămâni de mandat, după începutul pandemiei de coronavirus, ea s-a concentrat pe impulsionarea ciclismului.
A fost numită ministrul muncii tot în iulie 2020 și a supervizat negocierile cu sindicatele care au dus la reducerea ajutorului de șomaj pentru categorii de persoane fără loc de muncă.
În timpul mandatului, șomajul a scăzut în Franța la cel mai redus nivel din ultimii 15 ani iar șomajul în rândul tinerilor la cel mai scăzut nivel din ultimii 40 de ani.
Ce urmează acum ?
”Vreau să dedic nominalizarea mea tuturor fetițelor și să le spun să meargă până la capăt urmărindu-și visele”, a spus ea în discursul de inaugurare.
Inginera, în vârstă de 61 de ani, a fost descrisă drept o ”tehnocrată de stânga”.
Fostul prim-ministru, Jean Castex, a numit-o pe dna Borne ”première ministre”, o formă feminină a termenului obișnuit de ”premier ministre”, pentru a sublinia semnificația istorică a numirii sale. Criticii spun că elita conducătoare a Franței a rămas în urma altor țări europene în ceea ce privește numirea femeilor în funcții de conducere.
Edith Cresson, prima femeie prim-ministru al Franței, a declarat că politica franceză este încă ”macho”. ”Era timpul să existe o altă femeie”, a spus ea, lăudând-o pe dna Borne ca fiind ”o persoană remarcabilă, cu o mare experiență în sectorul public și privat”.
Borne va avea puțin timp la dispoziție pentru a se acomoda cu noua sa funcție, deoarece Franța se va lansa în alegerile parlamentare din iunie, în care atât extrema dreaptă, cât și extrema stângă vor reprezenta probabil o mare provocare, după ce au obținut rezultate puternice la alegerile prezidențiale. Cu toate acestea, susținătorii spun că Borne este obișnuită să se confrunte cu opoziția și să obțină rezultate în numirile sale anterioare.
Borne candidează, de asemenea, la alegerile parlamentare din partea partidului lui Macron, La République en Marche. Numele ei a fost vehiculat la scurt timp după ce Macron a câștigat alegerile prezidențiale, provocând speculații cu privire la motivul pentru care a durat atât de mult timp pentru a-și alege premierul. Unii s-au întrebat dacă Borne a fost alegerea sa de rezervă pentru funcția de prim-ministru sau dacă încearcă să scurteze campania înainte de alegerile din iunie.
Dar incertitudinile legate de alegerile legislative din 12-19 iunie ridică un semn de întrebare cu privire la durata mandatului doamnei Borne, iar în sistemul francez, puterile președintelui sunt mult mai mari decât cele ale premierului.
O puternică alianță condusă de Jean-Luc Mélenchon va concura luna viitoare cu partidul centrist al președintelui, iar unii speculează că veteranul de stânga ar putea deveni prim-ministru.
Una dintre cele mai dificile provocări ale sale o să fie negocierile pentru creșterea vârstei de pensionare de la 62 de ani, cât este în prezent, la 65 de ani. În schimb Jean-Luc Mélenchon care face parte din partidul La France Insoumise, dorește să reducă vârsta de pensionare la 60 de ani.
“Doamna Borne este împotriva creșterii salariului minim și pentru pensionarea la 65 de ani. Iată-ne ajunși la un nou sezon de maltratare socială”, a comentat acesta.