Cine este antreprenorul care conduce un business de 5 milioane și jumătate de euro de la ultimul etaj al celei mai înalte clădiri din România

Anul trecut, cele cinci restaurante – Stadio, Social 1, Nor, Qreator și Cișmigiu Bistro – conduse de Radu Dumitrescu au generat venituri totale de 5,5 milioane de euro, iar anul acesta antreprenorul se așteaptă la venituri de 7,6 milioane de euro. Cu excepția restaurantului Social 1, care operează sub firma Freen SRL, celealte patru unități sunt operate Freen Restaurant SRL, toate funcționând sub umbrela Stadio Hospitality Concepts. 

Dumitrescu povestește că este antreprenor de la 18 ani de când, după ce lucrase timp de patru luni ca șofer – singurul job din postura de angajat – a început să vândă pe cont propriu obiecte promoționale: pixuri, brichete, calendare, agende personalizate. „Am luat pagini aurii, pentru că pe atunci nu prea existau mailuri, așa că trimiteam faxuri cu oferta mea către companii. Așa am început. Cumpăram de la niște furnizori și vindeam către companii.” În timpul facultății s-a mai asociat cu cineva și a creat un nou business, bazat tot pe obiecte promoționale. Făcuse însă și o mică agenție de producție publicitară, „unde făceam orice, cum ar fi casete luminoase. Pentru vremurile alea – anii ’98-’99, era ceva SF”, își amintește el. 

Ulterior a început să importe din Austria structuri de promovare de tip spider și roll up. „Noi am fost primii din România care am vândut așa ceva. Cei care le foloseau – companiile farmaceutice, multinaționalele, aduceau de afară acest tip de produse pentru că nu aveau de unde să cumpere de aici, așa că am deschis piața”, povestește Dumitrescu.

În 2002-2003 s-a despărțit de partenerul său de business și a mers singur mai departe, prin lansarea unui nou business: Rander, o tipografie de print de mari dimensiuni. A început cu o imprimantă de 10.000 de dolari și, treptat, a ajuns la un parc de imprimante de 3 milioane de dolari.
După câțiva ani a decis să intre și în domeniul HoReCa, deschizând în 2011, cu o investiție totală cumulată de 150.000-200.000 de euro, primul restaurant: Stadio Sports Bar, numit așa deoarece l-a gândit inițial drept un restaurant destinat clienților pasionați de sport, în italiană „stadio” însemnând „stadion”. „Am intrat în industria asta întâmplător, chiar dacă mă atrăgea, pentru că fiecare băiat își dorește să aibă o cârciumă în care să vadă meciurile cu prietenii, de aici și ideea de sports bar.” Inițial a gândit restaurantul ca un bar de profil, unde clienții puteau veni să urmărească evenimente sportive. „Voiam să facem un Hard Rock Cafe pe sport. L-am amenajat cu multe televizoare, am cumpărat foarte multe tricouri, haine, adidași, mingi purtate sau folosite de sportivi celebri, și așa că am creat o atmosferă în bar.”

În 2013 a deschis, alături de un partener, un alt restaurant cu o capacitate de peste 400 de locuri la Cluj – Livada, în care spune că au investit între 500.000 și 600.000 de euro. Un moment important în parcursul antreprenorial al lui Dumitrescu a fost în vara anului 2013 când, întorcându-se din Cluj, de la Livada, unde văzuse că oamenii stăteau la coadă la intrare, a mers la Stadio și a găsit restaurantul gol. „Mi-am dat seama că aveam drept clienți doar băieți, cărora le plăcea foarte mult localul, dar care veneau doar la evenimentele sportive, însă nu și cu soțiile sau cu iubitele, iar fetele singure, la fel, nu ieșeau acolo”. I-a sunat așadar pe designeri și le-a spus că trebuie să schimbe ceva, pentru că ideea de „sports bar” nu atrăgea suficienți clienți. A închis barul pe 1 august și l-a redeschis, total schimbat, pe 2 septembrie, transformându-l din Stadio Sports Bar în Stadio – Restaurant cu atrium, cum a rămas și în prezent. Investiția în redecorarea restaurantului spune că a fost foarte mare, până la aproape 150.000 de euro, cât investise în primul an, la deschidere. „Într-o săptămână, două, au început să vină oamenii, am început să ne ocupăm și de partea de marketing, de promovare.”

După un an și jumătate de la deschiderea restaurantului din Cluj-Napoca s-a hotărât să iasă din acționariat, deoarece în primul rând se născuse fiica sa, iar călătoriile dese la Cluj nu îi permiteau să petreacă suficient timp alături de ea, dar și pentru că a realizat că nu poate să ducă, în paralel, și ambele restaurante, și tipografia.

În iarna anului 2014-2015 a extins restaurantul Stadio cu un spațiu adiacent, unde anterior fuseseră birouri, mărindu-i capacitatea cu 55 de locuri, până la 240-250 de locuri (cu un maxim de 270 de locuri), exceptând terasa, care dispune de alte circa 40 de locuri. În 2015 a deschis un nou restaurant, în fața Casei Poporului – Social 1. Numele l-a ales datorită amplasamentului din Bd. Unirii nr. 1, numit inițial Bd. Victoria Socialismului, pornind de la ideea de a deschide un spațiu de socializare, decorat cu elemente din perioada socialistă, care amintesc de acele vremuri. Restaurantul are 100 de locuri în interior și alte 80 pe terasă.

Un an mai târziu a decis să vândă și tipografia pentru că „am simțit că piața aceea se duce într-o zonă în care nu mai voiam să fiu, în care nu mă mai regăseam”, povestește antreprenorul. Și asta pentru că echipamentele pe care le folosea erau foarte scumpe, iar între timp apăruseră fondurile europene, „și foarte mulți dintre noii noștri concurenți au luat foarte multe echipamente pe fonduri europene nerambursabile. În momentul în care piața are o ofertă foarte mare, cum apăruse în momentul acela, prețul scade. Am ajuns la un preț foarte mic și foarte apropiat de cost, de multe ori sub cost”. A doua problemă spune că a fost legată de termenele de plată, deoarece, în momentul în care clienții au sesizat că oferta este foarte mare, au început să pretindă termene de plată mai mari. „La un moment dat, când am ieșit noi, se ajunsese la niște termene de plată de 150 de zile, ceea ce este aberant, în afara oricărei idei de business. Noi nu eram bancă, să putem finanța 150 de zile.”
Cu toate că încă renta să rămână și pe această piață, mai ales că, spune el, „eram printre cei mari, eram profitabili”, în acea perioadă începuse să se dezvolte foarte mult partea cu restaurantele, așa că a trebuit să aleagă, „pentru că nu puteam face două lucruri total diferite în același timp.”

În mai 2017, după o negociere de un an și jumătate pentru spațiu, a deschis restaurantul Nor, situat la ultimul etaj – etajul 36 – al celei mai înalte clădiri din Capitală și din România, Sky Tower. Dacă în deschiderea celorlalte restaurante a investit în jur de 1.000-1.200 de euro pe metru pătrat, în acest preț fiind incluse podeaua, mobilierul, tacâmurile, decorațiunile, mirosul, lumina, aerul condiționat, sunetul – tot ceea ce alcătuiește experiența pe care un client o are într-o locație, chiria sau produsele fiind calculate separat, în cazul restaurantului Nor lucrurile au stat diferit, investiția înainte de deschidere ajungând undeva la 1-1,3 milioane de euro, „pentru că sunt foarte mulți metri pătrați iar regimul de înălțime al clădirii se supune unor alte reguli din punct de vedere legislativ”, explică antreprenorul.

Cât despre clientelă, Dumitrescu spune că „la Nor avem zona de prânz în timpul săptămânii, unde vin mulți oameni de business. Avem prânzul de weekend, când vin familiile, în general din trei generații – copii mici, părinți și bunici. E plin de familii. Și mai avem cina, care este și în timpul săptămânii, cu întâlniri de business dar și de sărbătorit ceva, pentru că nu e un restaurant unde doar să te hrănești, să îți rezolvi o problemă fiziologică.” În weekend, la cină, spune că sunt mai puține întâlniri de business, în general vin cupluri, grupuri de prieteni sau familii fără copii pentru aniversări sau alte evenimente, precum cereri în căsătorie. Iar mic dejunurile în timpul săptămânii sunt de business și în weekend de leasure, de familii.

Antreprenorul povestește că a lucrat cam patru luni pentru a se alinia normelor ISU necesare pentru deschidere, datorită amplasamentului restaurantului, la 136 de metri înălțime. Și, cu toate că Nor s-a deschis la scurt timp după ce intrase în vigoare legea anti-fumat, Dumitrescu spune că nu a întâmpinat probleme legate de asta, deoarece în momentul deschiderii legea fusese dată deja de două luni iar oamenii, chiar dacă mai greu, se obișnuiseră deja să nu mai fumeze în restaurante. „Oricum clădirea este green și nu se fuma nici înainte de această lege. Oaspeții au venit deja obișnuiți.”

Un alt proiect important în care Dumitrescu s-a implicat este un parteneriat semnat în toamna lui 2017 cu Phillip Morris, de a opera împreună spațiul Qreator, unde compania deține un concept store pentru țigările electronice iqos. „Avem și un bistro în interior, evenimentele le fac ei dar tot ce înseamnă partea tehnică a evenimentului – mâncare, băutură, oameni, curățenie, este acoperită de noi.” Practic, managementul restaurantului este asigurat de echipa sa.

Povestea lui Radu Dumitrescu pare să demonstreze că atunci când „te îndrăgostești” de industria aceasta nu te mai vindeci. Și asta pentru că în 2018 a mai deschis un restaurant, Cișmigiu Bistro la etaj, amplasat la etajul șase al hotelului Cișmigiu, cu o investiție de cca. 300.000 de euro, cu o capacitate de 160 de locuri și o terasă de 35-40 de locuri. Potrivit lui Dumitrescu, cele cinci restaurante funcționează cu o echipă de 250-270 de angajați și înregistrează, zilnic, în jur de 2.000 de oameni, valoarea bonul mediu pe tot grupul fiind undeva la 80 de lei de persoană, cu o medie de 2,9 persoane la o masă, așadar, cam 230 de lei/masă.

Clientela este alcătuită în mare parte din corporatiști și antreprenori. „La Nor vin în special antreprenori cu venituri mai mari sau corporatiști de la middle management în sus, pentru că au prânzuri sau cine de business. Oamenii de afaceri obișnuiți vin aici sau în celelalte restaurante în special seara”, menționează el. Profilul clien­ților diferă. La Stadio și la Social 1 spune că e cam același – „oameni de 22-45 de ani, smart casual, care vin cu copiii, cu venituri medii-mari, studii superioare, în proporție de 55-60% femei, oameni foarte atenți la detalii și care călătoresc foarte mult, cu interes pe partea de food, design și experiențe frumoase”.

În momentul de față spune că nu are un plan bine definit vizavi de deschiderea unui nou restaurant și că ar lua în calcul o deschidere dacă ar găsi un spațiu care să se potrivească cerințelor businessului din punct de vedere al dimensiunii spațiului, locației, terasei, prețului. „Luăm în calcul extinderea și în alte orașe, dar nu e o prioritate în acest moment. E loc destul pentru restaurante în București, cât și în alte orașe”, adaugă Dumitrescu. În prezent spune că se concentrează pe menținerea clienților mulțumiți, să aibă în continuare restaurantele la fel de pline ca acum, iar ca obiective interne menționează creșterea bonului mediu și vânzarea anumitor produse.

Printre cele mai mari provocări cu care s-a confruntat de la intrarea în această industrie se numără, în primul rând, procesul de învățare. „A durat un an și jumate să învăț, am dormit la propriu în restaurant ca să învăț tot ce implică businessul acesta, pentru că nu știam nimic. Este foarte greu domeniul, lucrezi cu oameni, cu mâncare. Asta a fost prima provocare, în continuare apar lucruri noi din care trebuie să învăț, e o luptă continuă.” Alte probleme pe care le-a întâmpinat au fost legate de materiile prime de o anumită calitate până la angajați de o anumită calitate. Spune însă că în ciuda faptului că în acest domeniu există adesea fluctuații mari de personal, în restarantele sale nu s-a lovit prea des de această situație. „Singurul lucru important nu este că sunt sau că nu sunt angajați, ci ce faci cu cei pe care-i ai. Este foarte important să ai niște oameni care au grijă de ei. Angajații pleacă în general de la un loc de muncă nu neapărat din cauze financiare, ci pentru că nu se simt bine acolo. Noi, de exemplu, avem un om care numai cu asta se ocupă, vorbește cu ei. Dacă vorbești cu ei, dacă ești corect și îți ții promisiunile, nu vei avea probleme majore cu angajații.”

În legătură cu schimbările din piață, Dumitrescu spune că în ultimii ani a observat o schimbare la nivel de așteptări. „Pentru că în România, și în special în București se câștigă destul de bine, salariile fiind destul de mari, oamenii ies în afara țării și văd alte lucruri, alte restaurante, pot compara. Am observat că se așteaptă un nivel calitativ mai mare decât înainte. Creșterea în calitate a restaurantelor e dată și de clienții care au cerut mai mult. Văd o schimbare foarte bună în design, sunt din ce în ce mai multe restaurante frumoase, din păcate sunt multe restaurante frumoase a căror bucătărie nu ține pasul cu aspectul.”

Cel mai nou proiect al antreprenorului, care s-a transformat, spune el, într-un adevărat hobby, este o platformă de rezervări pe care s-a gândit să o lanseze după ce a deschis Nor și s-a lovit de foarte multe probleme din punct de vedere al managementului rezervărilor. „Aveam foarte multe rezervări și ne-am gândit cum ar fi să creăm un sistem electronic, un sistem online de gestionare a rezervărilor. Și așa ne-a venit ideea să lansăm o aplicație de rezervări, cum e cea pentru taxiuri, care să nu aibă nicio legătură cu celălalt busienss. Pornind de la ideea aceasta am început să creionăm un sistem de rezervări care să conțină un website, o aplicație iOS, una Android, dar și o aplicație care se pune în restaurante, aceasta fiind cea mai importantă, pentru că îi ajută pe reprezentanții acestora să gestioneze foarte bine rezervările și să știe dacă au sau nu mese libere”, explică el.

Dumitrescu spune că în jur de 30% din mesele unui restaurant se pierd deoarece, notând rezervările cu pixul, într-un caiet sau pe niște hârtii, nu ai cum să gestionezi spațiul la un nivel optim.

A vorbit astfel cu o firmă de software, a finalizat aplicația în decembrie 2017, însă nu avea un nume. Pe parcurs însă a apărut oportunitatea de a cumpăra brandul Restograf, un site de recenzii pentru restaurante. „După ce l-am cumpărat am început să ne referim la aplicația noastră de rezervări drept Restograf. Am început să o dezvoltăm, pe parcurs ne-am dat seama că mai sunt necesare modificări și am introdus-o în restaurantele noastre să vedem cum funcționează.” Neoficial a lansat-o în urmă cu două luni, în iulie, având deja înscrise în jur de 185 de restaurante, urmând să o lanseze oficial luna aceasta.

„Aplicația are două componente: cea de restaurante, de B2B, și cea de utilizatori – B2C. Avem o echipă de vânzări care merge la restaurante pentru a încheia contracte, le implementează, le fac training, și avem partea de marketing, care se ocupă de marketarea acesteia către potențialii oaspeți.” Antreprenorul spune că proiectul a fost extrem de bine primit de către cei din piață. „Toți au înțeles că le este foarte utilă și îi ajută să gestioneze partea de rezervări, să vadă dacă mai există cu adevărat loc, dacă mai au cum să bage încă o masă, să aibă clienții care au trecut pragul restaurantului într-o carte de oaspeți și să știe când au fost, de câte ori au fost. Până acum luau hârtia, o aruncau și nu mai știau cine și când a fost. Acum ai un istoric, îți poți nota preferințele clienților, unde le place să se așeze, ce alergii au, la a câta vizită sunt, de ce au mai venit, de ce nu au revenit, la ce oră se fac rezervările, dacă sunt făcute rezervări de proximitate, în ce zile se fac mai multe rezervări, ce eveniment vor să sebeze. Îți dau foarte multe date despre restaurantul tău și totodată îți poți face oaspeții să se simtă foarte bine prin informațiile pe care le ai despre ei, să îi saluți pe nume când intră în restaurant. Statistici pe care nu aveai cum să le faci cu pixul, pe hârtie.”

De asemenea, pentru a păstra și ideea inițială a site-ului, pe aplicație pot fi date reviewuri de către clienții care au vizitat restaurantul făcând o rezervare prin Restograf, iar rezervările pot fi și anulate tot de către clienți. „După ce au vizitat restaurantul primesc un mail și o notificare în care sunt rugați să facă o evaluare a restaurantului.” Dumitrescu spune că în general, 99% dintre recenziile restaurantelor sunt reale. „Dacă cineva spune că am reviewuri proaste pentru că are cineva ceva cu mine, nu este adevărat. Dacă ai mai mult de 100-150 de recenzii care spun același lucru într-o anumită direcție e clar că așa este”.

Antreprenorul spune că acum vrea să meargă pe o zonă de live training, cu ședințe de instruire care vor fi ținute online pentru nou intrații pe platformă. Restaurantele înscrise până acum sunt din Capitală, urmând ca la începutul lunii octombrie să mai includă restaurante din alte șase orașe: Constanța, Iași, Brașov, Sibiu, Timișoara și Cluj. Dumitrescu vrea ca până la începutul anului viitor să acopere restaurantele de pe tot teritoriul României apoi să deschidă în țările din jur: „în Ungaria și în Bulgaria, apoi să continuăm cu fosta Iugoslavie, Austria și Ucraina.” Pentru a intra în platformă reprezentanții restaurantelor nu plătesc nimic, se plătesc doar rezervările care vin prin platforma Restograv. „E o taxă pe rezervare, extrem de mica, infimă”, precizează antreprenorul, comparând-o cu comisioanele platformelor de delivery, aflate la pol opus. „Există platforme de delivery care îți scot oamenii din restaurant – e o mare problemă pentru proprietarii de restaurante, și nu toți își dau seama – te fac pe tine să rămâi în casă și să nu mai ieși la restaurant, și după ce că scot oamenii din restaurant mai și iau 30% comision pentru asta. Dacă cineva plasează o comandă de 100 de lei restaurantul plătește cam 30 de lei comision. Este un comision uriaș.”

Acum, Restograf este principalul său focus. „Pentru că suntem la început vrem să facem ceva pe piața asta de restaurante, pentru că știm ce probleme am avut noi, și suntem convinși că problemele pe care le-am avut noi cu restaurantele extrem de rezervate le au și alții din piață. Asta a și fost ideea, că vrem să facem ceva pentru comunitate și vrem să ajutăm piața să crească, bineînțeles făcând un business, că nu e nimic greșit în asta. Îmi doresc să revoluționez piața rezervărilor, vreau să transform telefonul, pixul și hârtia în ceva electronic.”

L-am întrebat și despre competiție, însă mi-a spus că nu are competitori. „Sunt 3.000 de restaurante în București. Nu văd în nimeni o competiție. Cu cine să mă bat eu la etajul 36?”, mi-a răspuns amuzat.

Cât despre el, Radu Dumitrescu este absolvent al Facultății de Management Turistic și Comercial din cadrul Universității „Dimitrie Cantemir” din București. Când pleacă în concedii spune că mănâncă orice, deoarece îi place să experimenteze lucruri pe care nu le știe sau gusturi noi care poate pot fi implementate și la noi. Îi place de asemenea să schieze, să petreacă timp cu fiica sa, „dar nu să facem lecții!”, și să citească cărți de business, leadership și dezvoltare personală sau biografii.