Cine câștigă și cine ce pierde din cauza migrației mondiale

Poveștile despre emigranți au invadat spațiul media pe parcursul ultimilor luni, dar fenomenul nu este o noutate, ci dimpotrivă, este monitorizat și măsurat de decenii bune de diferite instituții din întreaga lume. La fel de adevărat este că tot mai mulți oameni aleg, din diferite motive, să plece din țările natale, iar mișcarea lor produce tot soiul de efecte, atât în zonele pe care le părăsesc, cât și în cele către care se îndreaptă.

Trimiterile de bani, la nivel mondial, au crescut de mai bine de patru ori, între anul 2000, când reprezentau 0,4% din PIB global, adică 127 de miliarde de dolari și 2010, când ajunseseră la 457 de miliarde de dolari, respectiv 0,7% din PIB global, conform Băncii Mondiale. Pe parcursul ultimilor cinci ani, trimiterile bănești ale imigranților spre țările de origine au continuat să crească, ajungând în 2015 la 0,8% din PIB global, adică 586 miliarde de dolari. Respectivele sume au ajuns să joace un rol tot mai important în economia acestor piețe, reprezentând procente importante din PIB, arată un studiu realizat de Citi Research. De pildă, în China reprezintă 3,5% din PIB, iar în țările care au aderat la UE după 2004 înseamnă, în medie, 1,9% din PIB – cu variații destul de mari de la caz la caz.

Fluxurile de capital merg din țările mai bogate către cele mai sărace; aproape trei sferturi (73%) dintre remiteri ajung în țări cu PIB per capita mai mic decât 20% din PIB-ul pe capita din SUA. În plus, mai bine de jumătate (54%) din fluxurile de capital pleacă din țări care au un venit per capita de cel puțin 80% din cel înregistrat în Statele Unite. În țările din Africa Subsahariană și cele din Orientul Mijlociu sumele de bani trimise „acasă“ de către cei care lucrează peste hotare au ajuns să depășească investițiile străine directe. În plus, aceste fluxuri de bani sunt mult mai stabile și predictibile decât investițiile străine.

Pentru cele mai multe țări bogate, imigranții au devenit un veritabil motor de sporire a populației și a forței de muncă și, de aceea, reprezintă un factor major de creștere economică. În cazul SUA, 48% din creșterea forței de muncă înregistrată în intervalul 2007-2015 se datorează celor care au ajuns în această țară, iar procentul este chiar mai mare (69%) în cazul celor 15 țări din zona euro. Iar în două treimi din țările membre ale UE, cei născuți peste hotare reprezintă mai bine de jumătate din creșterea forței de muncă. Materialul realizat de Citi Research mai arată că deși majoritatea migranților se îndreaptă către țări în care veniturile sunt mai mari, cei mai mulți dintre aceștia au educație similară cu media celor din destinațiile alese. De pildă, în cazul Uniunii Europene și al SUA, ponderea migranților cu studii superioare (29% și, respectiv, 31%) este asemănătoare cu cea a nativilor din aceste regiuni (26% în UE și 32% în SUA). Sunt însă și țări către care se îndreaptă un număr și mare de absolvenți de universitate – fie Marea Britanie, Estonia, Irlanda, Luxemburg sau Polonia – ponderea celor licențiați fiind de peste 40% din totalul imigranților.