Cinci universități din România cer un nou pact pentru educație pentru perioada 2015-2020

Potrivit unui comunicat transmis de Universitatea de Vest din Timișoara, cinci universități de top din România – Universitatea din București, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Academia de Studii Economice din București, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea de Vest din Timișoara – au semnat, la sfârșitul săptămânii trecute, la Timișoara, o rezoluție, în cadrul unui moment festiv.

”După 25 de ani de schimbări permanente în învățământul românesc, în care mai mult de 20 de miniștri ai educației au abordat în mod diferit politica învățământului superior și a cercetării științifice, Consorțiul Universitaria consideră că este necesară o perspectivă coerentă asupra dezvoltării acestui domeniu esențial pentru progresul societății. Observând incoerența și impredictibilitatea sistemului de învățământ superior prin abordări top-down, Consorțiul propune o coordonare de tip bottom-up, care să reflecte evoluțiile înregistrate deja în universități. Propunerile incluse în rezoluția de față ar trebui acceptate de orice guvern, pentru a asigura continuitate, stabilitate și predictibilitate în dezvoltarea învățământului superior din România. Considerăm imperativă ideea unui nou pact pentru educație (pentru perioada 2015-2020) care să reia și să extindă liniile de acțiune enunțate în pactul precedent care a fost semnat în 2008”, se arată în comunicat.

Potrivit sursei citate, producția științifică a celor cinci universități semnatare ale rezoluției reprezintă 34% din numărul total al articolelor prezente în Scopus în ultimii doi ani, respectiv 44% din articolele din România prezente în ISI Web of Science.

Universitățile membre ale Consorțiului pregătesc peste 125.000 de studenți, reprezentând 28% din totalul studenților înmatriculați în învățământ superior public.

Structural, pe cele trei cicluri de studii universitare, Consorțiul Universitaria reprezintă 26% din totalul studenților cuprinși în programele de licență, 34% din totalul studenților din programele de master, 30% din totalul studenților din programele de studii doctorale.

”Analiza unor documente relevă o serie de probleme structurale și funcționale ale învățământului superior și cercetării: subfinanțarea cronică a învățământului superior și reducerea finanțării pe baza criteriilor de performanță; absența unei clasificări și ierarhizări actualizate a instituțiilor de învățământ superior și a programelor de studii și absența stimulentelor pentru excelență academică și îmbunătățirea performanțelor instituțiilor de învățământ superior; inexistența unor opțiuni de angajare competitive cu mediul privat, ceea ce creează dificultăți insurmontabile pentru recrutarea personalului didactic și de cercetare în domeniul matematicii și științelor naturii; ratele mari de abandon atât în învățământul preuniversitar, cât și în cel universitar; declinul constant al numărului de studenți atât din cauze demografice, cât și din cauza mediului instituțional și economic general; acest fenomen negativ nu este compensat prin creșterea calității educației și cercetării universitare; nivelul scăzut de internaționalizare a învățământului superior în ansamblu și a majorității covârșitoare a programelor de studii, ceea ce reflectă constrângerile legislative, slaba recunoaștere internațională a mediului academic românesc și precaritatea potențialului financiar”, se arată în comunicat.

De asemenea, printre problemele cu care se confruntă mediul universitar mai sunt enumerate: inadecvarea conținuturilor unor programe de studii la cerințele pieței muncii; pierderea unui potențial uman valoros din cauza absenței unor politici coerente de sprijin al celor cu nevoi speciale; scăderea credibilității instituțiilor de învățământ superior din cauza abordării superficiale a multiplelor cazuri de plagiat, corupție academică, incompatibilități etc. și diminuarea relevanței diplomelor universitare; rigiditatea și anchilozarea învățământului superior românesc determinate de suprareglementare, centralism birocratic și pseudoautonomie; absența predictibilității și continuității în dezvoltarea învățământului superior și a cercetării din cauza incoerenței legislative și a frecventelor măsuri administrative fără justificări temeinice.

”Învățământul superior și cercetarea științifică pot avea un rol decisiv în dezvoltarea economico-socială a țării, prin reconstrucția instituțională, diferențierea universităților, promovarea excelenței individuale, stimularea performanțelor academice și întărirea principiilor fundamentale ale autonomiei instituționale și competiției efective a ideilor. In acest sens, considerăm că se impun cu necesitate următoarele linii directoare: Alocarea a minim 6% din PIB pentru educație; Evaluarea și clasificarea universităților printr-un program internațional, neutru din punct de vedere politic și nesusceptibil de influențe și presiuni sociale”, mai arată sursa citată.

Semnatarii rezoluției mai cer restructurarea finanțării publice a învățământului superior în sensul echilibrării criteriilor sociale cu criterii de performanță academică; adoptarea cadrului de finanțare multianuală a învățământului superior și a cercetării din România; adoptarea principiului de finanțare publică obligatorie a cercetării științifice cu minim 1% din PIB; descentralizarea administrativă și responsabilizarea structurilor executive și academice din instituțiile de învățământ superior; inițierea și consolidarea programului „Inițiativa de Excelență Academică”, în scopul dezvoltării unor universități românești competitive internațional, pentru perioadele 2016-2020, 2021-2025.

De asemenea, printre solicitări se mai numără reconstrucția instituțională a învățământului superior și cercetării științifice românești prin elaborarea și adoptarea unei legi simple, flexibile, cuprinzătoare și coerente; participarea și consultarea studenților în procesul de luare a deciziilor la toate nivelurile, precum și adoptarea unui cadru legal privind salarizarea cercetărilor științifice din universități, similar celui din Academia Română și institutele naționale de cercetare.