Chatboturi în loc de terapeuți. Inteligența artificială oferă sfaturi celor care se simt singuri sau triști

Inteligența artificială intră tot mai hotărât în sfera sănătății mintale, prin chatboturi care promit sprijin emoțional accesibil oricui, oricând. Începând cu platformele specializate în „terapie digitală”, tehnologia deschide oportunități, dar și controverse legate de eficiență, siguranță și impactul pe termen lung. Întrebarea esențială rămâne: poate un algoritm înlocui cu adevărat un terapeut?

Ce știe, de fapt, un chatbot despre terapie? Pe măsură ce tot mai mulți oameni petrec timp conversând cu chatboturi bazate pe inteligență artificială (AI), precum ChatGPT, subiectul sănătății mintale a apărut în mod firesc. Unii utilizatori relatează experiențe pozitive, care fac AI-ul să pară un fel de terapeut low-cost, mereu disponibil.

Însă AI-ul nu este terapeut. Este inteligent, îți captează cu ușurință atenția, dar nu gândește ca un om. Modele generative precum ChatGPT funcționează mai degrabă ca o versiune extrem de avansată a funcției de completare automată de pe telefonul mobil. Ele învață să poarte o conversație analizând texte colectate de pe internet, după cum explică și o analiză publicată de The Conversation. Când cineva formulează o întrebare – de exemplu, „Cum pot rămâne calm într-o ședință de lucru stresantă?” – AI-ul construiește un răspuns alegând cuvinte în funcție de ceea ce a „văzut” în timpul antrenării. Procesul este rapid, iar răspun­surile par relevante, ceea ce creează iluzia unui dialog uman.

Însă aceste modele nu sunt oameni. Și cu siguranță nu sunt specialiști în sănătate mintală. Nu urmează ghiduri profesionale, nu respectă un cod etic și nu sunt acreditați. De unde învață totuși AI-ul să vorbească despre sănătate mintală și să se comporte ca un terapeut?

Când utilizatorul adresează o întrebare, AI-ul se bazează pe trei surse principale de informație:

1.          Cunoștințele memorate în timpul antrenării

2.          Surse externe de informare

3.          Date furnizate anterior de utilizator

1. Cunoștințele din perioada de antrenare

Pentru a construi un model lingvistic AI, dezvoltatorii îl antrenează folosind cantități masive de date. De unde provin aceste date? În general, din orice conținut accesibil public de pe internet: articole științifice, eBookuri, rapoarte, știri gratuite, bloguri, transcrieri de pe YouTube sau comentarii din forumuri precum Reddit.

Sunt acestea surse de încredere pentru sfaturi legate de sănătatea mintală? Uneori, da. Dar nu întotdeauna sunt actuale, bazate pe dovezi științifice sau în interesul direct al utilizatorului. În plus, AI-ul reține informația într-o formă comprimată, ceea ce crește riscul de erori sau „halucinații” (răspunsuri inventate).

2. Surse externe de informare

Unii dezvoltatori integrează chatbotul cu instrumente externe, cum ar fi motoare de căutare sau baze de date specializate. De exemplu, atunci când folosești Microsoft Bing Copilot și primești răspunsuri cu referințe numerotate, AI-ul a folosit o căutare online pentru a accesa informații actualizate, pe lângă cele deja memorate.

Există și chatboturi dedicate sănătății mintale care pot accesa ghiduri terapeutice și materiale specializate, pentru a menține conversația într-un cadru constructiv.

3. Informațiile oferite anterior

AI-ul are acces și la datele personale oferite de utilizator, fie în conversații, fie la înscriere. De exemplu, când te înregistrezi pe platforma Replika, sistemul învață numele tău, prenumele, vârsta, preferințele legate de aspectul și genul companionului virtual, adresa IP, locația, tipul de dispozitiv folosit și chiar datele de plată.

Pe multe platforme de chatbot, orice ai spus anterior poate fi stocat și folosit ulterior. Iar AI-ul are tendința de a valida ceea ce spui (un fenomen numit „lingușire algoritmică”) și de a readuce conversația spre subiecte familiare – spre deosebire de un terapeut uman, care folosește experiența și pregătirea profesională pentru a-ți provoca gândirea și a-ți oferi o perspectivă nouă.

Aplicațiile de terapie digitală: sprijin real sau soluție cu risc?

Inteligența artificială devine tot mai prezentă în domeniul sănătății mintale, iar o nouă generație de aplicații promite sprijin emoțional non-stop. Spre deosebire de modelele AI generale precum ChatGPT, Gemini sau Copilot, care pot răspunde la întrebări din orice domeniu, există și chatboturi specializate care sunt antrenate exclusiv pentru conversații despre sănătate psihologică.

Aplicații precum Woebot sau Wysa au fost dezvoltate cu acest scop și, potrivit unor studii, pot contribui la reducerea simptomelor de anxietate și depresie. De asemenea, pot sprijini dezvoltarea unor obiceiuri terapeutice, cum ar fi jurnalul personal, și pot încuraja introspecția ghidată. În unele cazuri, se observă beneficii similare cu cele ale terapiei tradiționale – cel puțin pe termen scurt.

Avantaje evidente, dar și semne de întrebare

Majoritatea acestor cercetări vizează doar utilizarea pe perioade scurte de timp. Nu există încă date clare privind impactul pe termen lung sau efectele utilizării excesive. Mai mult, multe studii nu includ persoane cu tulburări psihice severe sau gânduri suicidare, ceea ce limitează aplicabilitatea concluziilor.

De asemenea, o parte dintre aceste studii sunt sponsorizate de companiile care dezvoltă chatboturile, ceea ce poate ridica semne de întrebare în privința obiectivității rezultatelor.

Pe lângă potențialele beneficii, există și riscuri în creștere legate de dependența emoțională, atașamentele nesănătoase, izolare socială accentuată sau agravarea singurătății. În unele cazuri, au apărut chiar consecințe grave care atrag atenția asupra limitelor acestor tehnologii.

Chatboturile AI specializate în sănătate mintală pot juca un rol important în completarea serviciilor tradiționale, în special acolo unde resursele umane sunt limitate. Ele pot oferi sprijin temporar între ședințele de terapie, pot ghida utilizatorii aflați pe liste de așteptare sau pot încuraja primii pași către ajutor.

Totuși, la acest moment, nu este clar dacă aceste instrumente sunt suficient de fiabile pentru a funcționa ca alternative de sine stătătoare la terapia profesională. Mai este nevoie de cercetare, reglementare și evaluare etică înainte ca astfel de soluții să fie adoptate la scară largă și cu încredere deplină.    

Traducere și adaptare: Oana Ioniță