Charlie Ottley: Reprezentanții Ministerului Turismului identifică nevoile pieței, dar este prea multă birocrație și nici nu au autonomie pentru a putea concura cu birourile de turism din alte țări

Charlie Ottley, realizatorul britanic de televiziune care s-a mutat în România, unde a făcut o serie de filme documentare pentru promovarea turistică a țării, spune că, de-a lungul anilor, a lucrat cu mai mulți reprezentanți ai ministerelor turismului, care sunt îngropați în birocrație, ceea ce face foarte dificilă crearea unei strategii de promovare a țării.

„Le ia prea mult timp să treacă prin toată birocrația necesară și să obțină zecile de aprobări necesare pentru a putea acționa în timp util. Am încercat să lucrez cu numeroase foste ministere ale turismului și problema este mereu aceeași. Ei văd și identifică nevoia, dar sunt supuși birocrației și nu au autonomie pentru a putea concura cu birourile de turism din alte țări”, spune Charie Ottley.

Mai mult, el adaugă faptul că în cadrul ministerelor există mulți angajați care nu au suficientă experiență sau deloc în domeniile pe care sunt alocați, ceea ce înseamnă că trebuie să se bazeze pe diverse sondaje și studii realizate de organizații externe sau diferiți experți. „Acest lucru provoacă o diluare suplimentară.”

Pandemia a afectat considerabil toată industria europeană a turismului, iar odată cu închiderea granițelor și anularea zborurilor, toate destinațiile europene s-au aflat pe aceeași treaptă, însă chiar și așa România a rămas în urmă, a mai pierdut încă un tren.

„Aud adesea același lucru – avem nevoie de mai multe sondaje, mai multe cercetări, o strategie mai clară, mai multe focus grupuri, mai multe think tank-uri. Ca și cum ar fi  sondajele mai presus de părtiniri și pot reprezenta un adevăr obiectiv. Statisticile pot fi manipulate și datele pot fi prezentate în moduri înșelătoare în funcție de agenda exponentului. Timpul trece și alte țări își cresc imaginea în timp ce România face foarte puțin”, explică el.

Charlie Ottley este de părere că România nu are cum să concureze eficient cu alte țări dacă nu sunt identificate punctele tari și punctele slabe are destinațiilor locale. Mai mult, mediul privat și reprezentanții statului trebuie să colaboreze și să își ofere sprijin reciproc pentru a înțelege mai bine ce caută turiștii străini care vor să își petreacă vacanța în România.

Charlie Ottley locuiește de mai mulți ani în România și a realizat mai multe documentare despre România precum Wild Carpathia și Flavors of Romania, care poate fi urmărit și pe platforma Netflix. El menționează că anul acesta va debuta al doilea sezon din seria Flavors of Romania.

Documentarul Wild Carpathia a fost văzut în 110 țări, tradus în 11 limbi de Travel Channel.

Cu toate că multe dintre inițiativele de promovare ale țării vin din zona privată, cu o contribuție minimă a statului, Charlie Ottley consideră că niciodată nu vor fi suficiente.

„Aproape toți banii pe care i-am primit pentru ceea ce am creat, fie Wild Carpathia sau Flavors of Romania, au fost susținute de sectorul privat. Cu siguranță, companiile  au obligația de a da înapoi și de a spori imaginea României în străinătate. Nu cred că ar trebui să spunem vreodată că există suficiente inițiative private – cu toții putem face mai mult, iar CSR-ul este un aspect cheie pentru realizarea schimbării într-o țară în curs de dezvoltare”, precizează el.

Totodată, România, spune el, ar trebui să își protejeze mai bine patrimoniul cultural, fără a mai permite noilor construcții să distrugă vechile clădiri. A dărâma casele de lemn din Maramureș pentru a construi pensiuni noi din beton, unde să vină turiștii care vor să vadă casele tradiționale maramureșene este ca și cum “te împuști în picior”.

„Trebuie să protejăm patrimoniul deoarece turismul cultural ar putea oferi un venit stabil comunităților rurale, dar nu și dacă își pierd integritatea arhitecturală”, subliniază el.

Împreună cu protejarea patrimoniului cultural, el este de părere că statul ar trebui să fie mai atent la protejarea naturii și a reurselor naturale pe care le are România. Totodată, e nevoie și de susținerea producătorilor locali și nu de penalizarea acestora.

„Pensiunile și pensiile locale ar trebui să poată stoca produse locale, cum ar fi pâine de casă, cârnați și brânză, de exemplu. Dar niciunul dintre ei nu poate, deoarece acești producători nu au documentele adecvate pentru a face acest lucru. Așadar, ajung să servească aceleași produse vechi și să reducă calitatea experienței vizitatorilor”, mai spune el.