Cererea de soluționare a conflictului juridic Parchet - CSM - Parlament, discutată de CC în 22 aprilie

Cererea președintelui Klaus Iohannis de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Ministerul Public și Parlament, trimisă președintelui Curții Constituționale (CC), a fost înregistrată vineri și s-a stabilit să fie luată în discuție în 22 aprilie.

Șeful statului solicită Curții Constituționale să constate existența unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), pe de o parte, și Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și Senatul, pe de altă parte, “ca urmare a omisiunii Parlamentului de a pune în acord dispozițiile legale cu Constituția în ceea ce privește majoritatea necesară adoptării hotărârilor de încuviințare a cererilor de reținere/arestare a unui deputat/senator, cu consecința blocării activității puterii judecătorești”.

În scrisoarea președintelui Klaus Iohannis se arată că “atitudinea Parlamentului în cazuri precum cel al senatorului Dan-Coman Șova a condus la un blocaj instituțional prin imposibilitatea desfășurării procedurilor judiciare și a înfăptuirii actului de justiție”, se arată într-un comunicat de presă al Administrației Prezidențiale.

În documentul adresat președintelui CC, Augustin Zegrean, șeful statului menționează că, în conformitate cu prevederile articolului 72 alineatul 2 din Constituție, cele două Camere ale Parlamentului au fost sesizate de ministrul Justiției, potrivit legii, cu cereri de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor deputați și senatori în dosare ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție.

“La data de 25 martie a.c., pe ordinea de zi a Camerei Deputaților a fost înscrisă cererea de încuviințare a reținerii și arestării preventive a deputatului Theodor-Cătălin Nicolescu aprobată cu 174 de voturi pentru și 99 de voturi împotrivă, hotărârea fiind adoptată în conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (2) din Constituție. La aceeași dată, pe ordinea de zi a Senatului au fost înscrise două cereri de încuviințare a reținerii și arestării preventive pentru doi senatori, respectiv pentru Darius Bogdan Vâlcov și Dan-Coman Șova. Supusă la vot, cererea referitoare la domnul Darius Bogdan Vâlcov a întrunit 97 de voturi pentru și 48 de voturi împotrivă, 5 fiind anulate, iar hotărârea a fost adoptată în conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (1) din Constituție; supusă la vot, cererea referitoare la domnul senator Dan-Coman Șova a primit 79 de voturi pentru, 67 de voturi contra și 5 anulate și, motivat de faptul că nu a întrunit voturile senatorilor, această cerere a fost respinsă. Aplicarea diferită a normelor legale și regulamentare referitoare la majoritatea necesară încuviințării acestor cereri a creat un statut juridic diferențiat între deputați și senatori, fapt ce contravine prevederilor Art. 69-72 coroborate cu cele ale Art. 65 alin. (2) lit. j) și ale Art. 73 alin. (3) lit. c) din Constituție, republicată, ce consacră un statut nediferențiat deputaților față de senatori. În mod concret, în timp ce la Camera Deputaților, asupra cererilor de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor deputați s-a hotărât, potrivit Art. 195 alin. (8) din Regulament, cu votul majorității deputaților prezenți, la Senat, asupra cererilor de încuviințare a reținerii și/sau arestării preventive a unor senatori s-a hotărât, potrivit Art. 173 din Regulamentul Senatului, cu votul majorității senatorilor. În acest mod, una dintre cererile menționate a fost respinsă de Senat, pe motiv că acestea nu au întrunit numărul de voturi necesare adoptării”, se precizează în document.

Președintele solicită Curții Constituționale să se pronunțe asupra existenței unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească și Parlament, “generat de omisiunea celor două Camere ale Parlamentului de a pune de acord dispozițiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, republicată, și ale Art. 173 din Regulamentul Senatului cu prevederile Art. 76 alin.(2) din Constituție, republicată”.

“Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, noțiunea de conflict juridic de natură constituțională constă în «acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții sau competențe, care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice, ori omisiunea unor autorități publice, constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligațiile lor» (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Astfel, pentru a interveni Curtea Constituțională în vederea soluționării unui conflict apreciem că sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții, respectiv: a) conflictul să fie între autorități publice; b) conflictul să fie juridic; c) conflictul să fie de natură constituțională”, se mai arată în cererea aresată CC.

În document se menționează, de asemenea, că autoritățile enunțate, respectiv Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul, respectiv Camera Deputaților și Senatul, sunt autorități publice, fiind reglementate în Titlul III “Autoritățile publice” din Constituție.

“Conflictul este unul de natură juridică, având în vedere că izvorul acestuia îl reprezintă inacțiunea Parlamentului prin care nu a fost pusă în acord legea organică cu dispozițiile Legii fundamentale”, continuă sursa citată.

În document se precizează și faptul că, în ceea ce privește cererile de reținere, arestare sau percheziție a senatorilor referitor la majoritatea necesară aprobării prin hotărâre a acestora, sunt aplicabile următoarele prevederi: art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, potrivit cărora Camera hotărăște asupra cererii cu votul secret al majorității membrilor săi; art. 173 din Regulamentul Senatului, potrivit cărora Senatul hotărăște asupra cererii cu votul majorității membrilor săi; art. 195 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaților, potrivit cărora Camera hotărăște asupra cererii cu votul secret al majorității membrilor prezenți.

“Prin Decizia Curții Constituționale nr. 392/2007 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 325 din 15 mai 2007), Curtea Constituțională a statuat că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, dacă Legea fundamentală nu prevede altfel. În același sens, menționăm și Decizia Curții Constituționale nr. 990/2008 privind constituționalitatea dispozițiilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 716 din 25 martie 2008) – referitor la majoritatea necesară adoptării hotărârilor Senatului privind cererile de urmărire penală în cazul senatorilor care sunt sau au fost membri ai Guvernului; prin această decizie, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, statuând că cererile anterior menționate se aprobă printr-o hotărâre a Senatului, cu votul majorității senatorilor prezenți, întrucât Constituția nu prevede în această situație o altă majoritate necesară adoptării acestui tip de hotărâri”, se mai arată în solicitare.

Șeful statului mai spune în scrisoarea adresată președintelui CC că “obligativitatea deciziilor Curții Constituționale (exprimate, în cazul de față, și printr-o jurisprudență constantă a acesteia) generează, în conformitate cu dispozițiile Art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, obligația de respectare a acestora de către toate autoritățile publice, pe cale de consecință, Parlamentul avea obligația de a modifica Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006, iar Senatul avea obligația de a modifica și Art. 173 din regulamentul propriu de organizare și funcționare”.

“În consecință, conflictul ivit este unul de natură constituțională, purtând asupra competențelor Parlamentului care, în conformitate cu prevederile Art. 61 alin. (1) și ale Art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării, avea obligația constituțională de a modifica dispozițiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, republicată, în sensul respectării caracterului obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale. Această omisiune a generat un regim juridic diferit în soluționarea cererilor de încuviințare a reținerilor și arestării preventive a unui deputat față de un senator și a condus la un blocaj instituțional prin imposibilitatea desfășurării procedurilor judiciare și a înfăptuirii actului de justiție. Astfel, prin raportare la o majoritate – în esență neconstituțională – Parlamentul a blocat posibilitatea instanțelor de judecată/procurorului de a se pronunța asupra temeiurilor cererii de arestare preventivă/reținerii în condițiile prevăzute de lege, prin prisma imperativului asigurării intereselor urmăririi penale sau a judecății, și a fost încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și cel al obligativității unui comportament loial al autorităților publice față de Constituție”, se arată în document.

Parlamentarii au respins, de la începutul acestui an, trei cereri privind ridicarea imunității unor parlamentari, foști miniștri. Senatul a respins, miercuri, cererea DNA de încuviințare a arestării preventive pentru senatorul PSD Dan Șova, iar pe 12 februarie a respins solicitarea Parchetului General de încuviințare a începerii urmăririi penale împotriva senatorului PNL Varujan Vosganian. Camera Deputaților a respins, pe 11 martie, cererea de încuviințare a urmăririi penale în cazul deputatului UDMR Laszlo Borbely.