Cele trei bombe

In zilele noastre, ar fi ca si cum ar exista doar o singura amenintare majora care sa poata determina o schimbare imprevizibila cu 180 de grade a traiectoriei vietilor noastre: aceea ca sovieticii sa ne loveasca cu un focos nuclear. Fetitele mele insa nu sunt atat de norocoase.

Tinerii din ziua de azi cresc in umbra a trei bombe, fiecare dintre ele putand sa se declanseze in orice moment si sa genereze o schimbare radicala, cu adevarat imprevizibila a traiectoriei vietilor lor.
Prima este, bineinteles, tot amenintarea nucleara, care pentru generatia mea venea din partea unui singur inamic aparent rational, Uniunea Sovietica, cu care impartaseam o doctrina a certei distrugeri reciproce.

Azi, amenintarea nucleara poate fi livrata de tot soiul de state sau de teroristi, inclusiv de jihadisti sinucigasi pentru care perspectiva distrugerii reciproce este un stimulent si nu o descurajare.
Dar mai sunt si alte doua bombe pe care copiii nostri le au deasupra capului: bomba datoriei si bomba climei.

Pe masura ce continuam sa pompam emisii de carbon in atmosfera la niveluri nemaiatinse, nu se stie niciodata cand urmatoarea molecula de carbon emisa va afecta un anume ecosistem si va declansa un eveniment climatic a carui evolutie e imposibil de prevazut dupa modelele actuale – cum ar fi topirea tundrei siberiene si eliberarea metanului continut de aceasta in atmosfera sau secarea Amazonului sau topirea calotei glaciare de la Polul Nord in timpul verii.

Si cand un ecosistem se prabuseste poate determina schimbari nebanuite in altele care ar putea modifica intreaga planeta.Acelasi rationament este valabil si pentru bomba datoriei. Ca sa ne revenim de pe urma Marii Recesiuni, a trebuit sa ne afundam si mai tare in datorie. Uitati-va numai la pretul record al aurului din aceste zile, intr-o perioada de deflatie, ca sa va dati seama ca multi oameni sunt ingrijorati ca urmatorul dolar luat pe datorie – neechilibrat cu reduceri de cheltuieli sau cu noi impozite – va determina o iesire a investitorilor de pe dolar de o maniera incontrolabila si va torpila moneda americana.

Daca oamenii isi pierd increderea in dolar, am putea intra intr-un cerc vicios, la fel ca si cu climatul, in care un dolar care se prabuseste determina cresterea dobanzii de referinta, care la randul ei creste costurile pe termen lung ale finantarii datoriei noastre si asa masive, ceea ce se adauga la proiectiile privind deficitul bugetar care va submina si mai tare dolarul. Daca lumea nu mai vrea sa ne finanteze deficitele decat la dobanzi mult mai ridicate, abilitatea guvernului nostru de a face investitii publice se va diminua cu siguranta si la fel de sigur e ca se vor diminua si standardele de viata ale copiilor nostri.

Din nefericire, prea multi conservatori, care nu ar risca niciodata sa faca prea multe datorii care sa scufunde dolarul, va vor spune fara jena despre emisiile de carbon: “Faceti cate emisii vreti. Nu va fie frica. Totul e doar o pacaleala”. Si prea multi liberali, care nu ar risca niciodata sa permita emisii prea mari de carbon, va vor spune despre contractarea de noi datorii: “Cheltuiti. Avem destula marja de stimulare a economiei fara sa destabilizam dolarul”.

Din cauza acestei fracturi, guvernul nostru nu a fost capabil sa aplice acele politici pe termen lung care sa ne protejeze impotriva detonarii tot mai marii bombe a datoriei si a bombei climatice. Ca urmare, noi punem efectiv viitorul copiilor nostri in mainile celor mai nemiloase forte ale planetei: Piata si Mama Natura.