Cele mai grave greșeli pe care le pot face șefii și angajații la locul de muncă. Ce sfaturi ne dau psihoterapeuții

Deși contează feedback-ul pe care îl primim de la ceilalți, esențial este modul în care ne raportăm la propriile noastre trăiri și alegem să luptăm cu ele, asta dacă nu vrem să devenim prizonierii unei depresii greu de depășit. Depresia nu apare peste noapte. Contează atitudinea față de evenimentele care se întâmplă, chiar și la job, și conștientizarea, asumarea impactului.

“Mulți plusăm foarte mult, fie pe partea negativă, fie pe cea pozitivă. Considerăm că starea de fericire este condiționată de diferiți factori externi, de persoanele din jurul nostru, dar este fals. Starea noastră de fericire ține de noi și relația cu noi înșine. Celelalte lucruri sunt doar cireșele de pe mici tortulețe de care ne putem bucura și pe care le putem degusta, dar cam atât”, spune psihoterapeutul Jeni Chiriac pentru Gândul.

”Ritmul trepidant în care se mișcă societatea actuală, iluzia continuă că viața trece pe lângă noi, că nu știm care e rostul nostru, toate acestea pot determina apariția unor confuzii în ceea ce privește imaginea propriei persoane, mergând până la a nu mai avea energia, dorința, capacitatea de a recunoaște sau de a intra în contact cu propriile calități și resurse. Se micșorează atunci reușitele și se amplifică neputințele”, subliniază psihoterapeutul Anca Kosina.

Și când cineva își analizează “lucid” existența, observă cât de singur este (chiar dacă trăiește pe lângă cineva), cât de nerealizat profesional (chiar dacă ocupă funcții valorizate social), cât de nemulțumit (chiar dacă are o viață aparent liniștită), cât de nefericit este. Standardele de satisfacție ale vieții au fost mărite artificial, oamenii au fost învățați să-și dorească continuu mai mult sau să meargă într-o anumită direcție pentru a obține ceva la care este aproape imposibil de ajuns.

“Nemaiștiind cine este, fiecare începe să interpreteze diverse “roluri”. În timp, se identifică cu ele, îndepărtându-se și mai mult de adevăratele nevoi. Simulate, cuvintele și faptele nu mai sunt adevărate, nu mai sunt trăite în prezent, sunt alese mai mult sau mai puțin atent, în funcție de “repertoriul” educațional sau intelectual al fiecăruia. Se construiește astfel, o fragilă imagine de sine, ce se face țăndări la o privire, un cuvânt sau un gest al celuilalt  Acest supercontrol rațional încătușează de fapt viața din om, provocând conflicte interioare și disocieri, construind triste măști, lipsite de viață”, adaugă psihoterapeutul Anca Kosina.

În general, este bine să nu fim în extreme, să nu ne simțim prea bine cu noi și prea nefericiți cu alții, să vedem plinul, chiar și într-o lume a golului. 

“Când povara este prea mare pentru mine, este bine să aleg să o împart cu cineva. Depresia este fuga de sine, lipsa de direcție. Uneori, ea poate urma unei perioade de anxietate, pentru că există momente în care fac echipă. Mulți dintre noi nu știm exact despre ce este vorba. Cauzele pot fi diferite. Uneori au legătură cu lipsa de atenție a anumitor nevoi. Sunt persoane care se trezesc într-o depresie, deși dacă ai discuta cu ele sunt mulțumite de viața lor, dar undeva nu își respectă ceasul biologic, pulsează pe viața profesională și lasă viață personală în stand by sau merg pe latura sentimentală și își abandonează viața profesională”, spune psihoterapeutul Jeni Chiriac pentru Gândul.

De multe ori, sentimentul irealizării, lipsa de importanță pentru munca prestată ne poate trimite în ghearele depresiei.

“Unii dintre noi își extrag energia din valoarea compensatorie a salariului, dar majoritatea ne vedem colegii ca pe o familie sau ca pe o extindere a familiei noastre, și atunci relațiile interpersonale de la serviciu sunt importante și, uneori, anumite contexte pot afecta climatul de la serviciu și atunci, automat, și starea de bine a persoanei. Au fost multe situații în care cauzele au fost legate de insecuritatea locului de muncă, și când spun asta nu mă gândesc la un șef care amenință cu concedierea, cu toate că și aici se poate, ci cu acele ședințe în care se dă doar feedback negativ, nu și pozitiv. La un momendat dat, dacă tu vrei să aibă o valoare constructivă ceea ce îi spui angajatului, ca și critică, e nevoie să îi precizezi și aspectele pe care le apreciezi la el. Altfel, sub o avalanșă de aspecte negative, concluzia celui cu care tu vorbești va fi tot una negativă”, precizează specialistul.

Psihoterapeutul Anca Kosina crede că e este greu să trasăm clar un profil al “angajatului model” sau al “managerului ideal”: “Un manager adevărat stabilește direcția, are o viziune, identifică noi posibilități, aliniază oamenii cu misiunea și valorile organizației, motivează și inspiră, este deci un exemplu pentru ceilalți, consiliează și antrenează. El evită 3 greșeli:

1. Să dea sfaturi înainte de a înțelege;

2.  Să încerce construirea sau reconstruirea unei relații fără a vă schimba comportamentul sau atitudinea;

3. Să presupună că bunele exemple sunt suficiente. Trebuie să-i învețăm pe oameni despre viziune, misiune, roluri, scopuri.și standarde. Dincolo de considerațiile psihologice, există niște standarde morale, etice, iar respectarea lor conduce la respect și considerație față de cel cu care formăm o echipă de lucru. Și managerul, care are la un moment dat o funcție de conducere, este tot un “angajat”, așa că este important să nu uite că resursa umană este întotdeauna mai importantă decât cea financiară”, adaugă psihoterapeutul Anca Kosina.