Cele mai bune filme din 2015

BLACK MASS

Whitey Bulger este cel mai bun rol al lui Depp din ultimii zece ani, iar actorul avea nevoie de acest rol ca de apă. După filme precum Transcendence, Lone Ranger sau Mortdecai, Depp intrase într-un con de umbră din care numai un rol dramatic îl mai putea salva. Iar Black Mass pare să fie creat cu acest scop: este un film construit în jurul unui actor și pentru acest actor.

Iese în evidență Joel Edgerton, care pare să fi primit cea mai mare libertate de exprimare în rolul agentului John Connoly. Connoly pare să fie, de mai multe ori în film, personajul cu cel mai mult de pierdut, iar Edgerton speculează impecabil aceste momente.

Black Mass putea deveni un film de referință, precum Goodfellas sau mai ales The Departed. Ceea ce lipsește în filmul lui Cooper este un punct culminant: acțiunea se desfășoară liniar, fără momente dramatice și fără schimbări neașteptate. Aflăm de la început că Whitey Bulger este informator al FBI, iar restul filmului prezintă modul în care ceilalți află acest lucru sau încearcă să se obișnuiască cu ideea.

JIMMY’S HALL

Ken Loach, câștigător în 2006 al Palme d’or pentru The Wind That Shakes the Barley, revine la tema irlandeză și reușește să captiveze mai ales prin atenția la detalii. De la costume și până la anumite expresii dispărute între timp din limba engleză de astăzi, Jimmy’s Hall aduce pe marele ecran, cu exactitate, atmosfera de acum mai bine de 80 de ani. Întrebat dacă există vreo legătură între Irlanda anilor ’20 și Irlanda de astăzi, Loach a răspuns simplu: „Cred că lupta este, până la urmă, aceeași“.

Scenariul este bine scris, dar atinge destul de puțin problemele existente în acea perioadă în Irlanda, respectiv sărăcia și tradiționalismul dus către extrem. Firul acțiunii nu reușește să lege spectatorul de personaje sau să trezească simpatie față de personajele implicate.

MAD MAX: FURY ROAD

Mad Max este o poveste plasată într-un cadru post-apocaliptic, unde toată lumea luptă doar pentru a supraviețui. Cei care nu cunosc stilul regizorului vor fi surprinși de modul în care imaginile se schimbă de-a lungul filmului și de inserarea unor scene anterioare momentului în care se petrece acțiunea. George Miller și ideea lui de regie întruchipează o combinație între filmele lui Stanley Kubrich și cele ale lui Danny Boyle, secvențele fiind uneori dificil de urmărit. Rezultatul final este unul impecabil: un film science-fiction de modă veche ce utilizează pe cât de puțin posibil imaginile generate pe calculator.

Decizia lui George Miller de a folosi foarte puține efecte speciale creează un dinamism ieșit din comun. Un lucru greu de înțeles este decizia de a filma acest film în format 3D; sunt mai puțin de 5 scene care evidențiază aceste efecte.

SPECTRE

În comparație cu Skyfall, noul film ce îl are în centru pe agentul 007 pare o joacă de copii; seamănă mai mult cu filmele din era Pierce Brosnan. Surprinzător poate, acest lucru este binevenit.

Pentru mine, James Bond nu a fost niciodată un personaj profund, marcat de încercări și de împrejurări nefavorabile. Bond a fost întotdeauna un personaj amuzant, aflat pe linia dintre realitate și absurd. Nu sunt neapărat un fan al acestui gen, dar filmele cu Bond, în marea lor majoritate, mi-au plăcut. Bond reprezintă imaginea agentului secret care poate să facă orice, oricând. Iar acest lucru nu a deranjat niciodată pe nimeni, pentru că Ian Fleming nu a avut intenția de a scrie cărți care să candideze la premiul Nobel; el a dorit să scrie povești în care oamenii să își regăsească visurile din copilărie (OK, poate e doar cazul meu, dar cine nu și-a dorit să devină agent secret?).

THE MARTIAN

The Martian, adaptat după cartea cu același nume a lui Andy Weir, este regizat de o legendă a filmelor sci-fi, Ridley Scott, și spune povestea lui Mark Watney, astronautul care rămâne singur pe Marte. Spre deosebire de alte filme SF, protagonistul filmului nu se luptă cu ființe extratereste, ci duce o luptă cu elementele și mediul ostil. Astfel, îl urmărim pe Watney cum încearcă, din răsputeri, să supraviețuiască și să depășească obstacolele care-i apar în cale.

Ridley Scott nu este cunoscut pentru umorul din filmele sale, însă The Martian are foarte multe momente comice, iar acestea funcționează datorită scenariului și modului cum sunt livrate de actori. Matt Damon parcă niciodată nu a jucat atât de bine, iar carisma acestuia ține spectatori cu ochii pe ecran. Singurul minus ar fi faptul că atunci când acțiunea se mută pe Pământ ritmul filmului scade și nu este la fel de interesant de urmărit.

AFERIM!

Un alt exemplu este, desigur, Aferim!, film ce a câștigat Ursul de Argint în cadrul Festivalului Internațional de la Berlin.

Regizorul Radu Jude a reușit să evoce o perioadă extrem de agitată din istoria României, respectiv începutul secolului al XIX-lea. Costumele, decorul și chiar înjurăturile reflectă perfect atmosfera de la acea vreme, iar acest lucru a fost extrem de bine primit atât de publicul din România, cât și de cel din străinătate. Primele filme ale lui Radu Jude au avut ca laitmotiv lipsa de empatie a oamenilor în raport cu alții, iar Aferim! urmează această temă, dar o transpune într-o poveste cu iz de epocă.

POVESTE DE DRAGOSTE

În România, industria cinematografică a generat câteva filme interesante. Unul dintre acestea este Poveste de dragoste, în regia Cristinei Iacob, cunoscută pentru alt film românesc de succes, Selfie.

Scenariul filmului, semnat de Cristina Iacob și Dan Chiriac, spune povestea de iubire dintre doi tineri artiști. Filmul a fost filmat la Brașov, iar acest lucru nu este întâmplător: orașul a fost ales pentru a transmite atmosfera de sărbători.

Poveste de dragoste a rulat în premieră internațională în cadrul Festivalului Filmului de Dragoste de la Mons, unde a fost selectat în competiția internațională. De asemenea, lungmetrajul a fost selectat la Festivalul Internațional de Film de la Montreal și în cadrul celei de-a 20-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Portobello.