Cel mai mare pericol cu care se va confrunta economia României: noua lege pentru străini de pe piața muncii din Germania, prin care nemții vor să atragă milioane de angajați. România poate contraataca cu creșterea mai mare și mai rapidă a salariului minim, iar firmele să fie încurajate fiscal să dea case angajaților, ca să-i aducă și să-i țină în țară

Economiile occidentale se confruntă cu o criză acută de forță de muncă. Automatizarea, digitalizarea, robotizarea, inteligența artificială înlocuiesc forța de muncă, dar nu suficient de rapid pentru necesarul actual al companiilor. Plus că sunt zone unde forța de muncă nu poate fi suplinită de mașini, cum ar fi zona medicală de îngrijire a persoanelor și de ajutor la bătrânețe, pe care nu poți să o înlocuiești cu roboți.

În anii ’90, după căderea comunismului, marile economii occidentale și-au mai rezolvat situația de pe piața muncii prin atragerea de angajați din fostele țări comuniste, în special pe cei înalt calificați. Să ne uităm ce s-a întâmplat cu România, de unde au plecat patru milioane de oameni, dintre care mai bine de jumătate erau bine și foarte bine pregătiți.

În ultimii zece ani, după criza financiară din 2008/2009, criza forței de muncă a revenit în prim-plan, cu o forță și mai mare. Țările occidentale nu mai reușesc să aspire forță de muncă din Est ca înainte, din cauza faptului că aceste țări și-au îmbunătățit foarte mult situația economică, iar oamenii stau în dubiu dacă să plece sau nu la muncă în afară.

Bucureștiul, care împreună cu Ilfov a ajuns la o putere de cumpărare mai mare decât media Uniunii Europene, a devenit în sine o zonă care aspiră forță de muncă, la concurență cu țările occidentale. La fel se întâmplă cu Iași, Cluj, Timișoara, iar din spate vin Brașovul și Sibiul.  

Fiecare țară încearcă să găsescă acum soluții pentru această problemă majoră, care le afectează propriile economii.

Spre exemplu, după 2012 România a crescut accelerat salariul minim, ceea ce a antrenat și alte majorări de salarii. Salariile medicilor au crescut spectaculos, iar pentru zona de construcții, agricultură, industrie alimentară s-au dat facilități fiscale importante.

Salariul minim aproape că a crescut de patru ori, iar prin stabilitatea destul de bună a cursului valutar leu/euro salariul minim net a ajuns la 350 de euro, față de 150 de euro în 2012. Salariul mediu net a ajuns la 900 de euro, față de 300 de euro în 2007, când am aderat la Uniunea Europeană. În București salariul minim este cuprins între 800-1.000 de euro.

Mulți economiști au susținut că această creștere a salariului minim prin decizie guvernamentală va lovi în economie, va duce la creșterea șomajului, la închideri de firme și la scădere economică. Din fericire această teorie a fost infirmată de piață: creșterea salariului minim și a salariilor nu numai că nu a dus la scădere economică, ci chiar a creat 500.000 de locuri de muncă în plus, iar PIB-ul s-a dublat de la 140 de miliarde de euro la 280 de miliarde de euro anul trecut, având o perspectivă de 320 de miliarde de euro în acest an.

În același timp, România a avut o creștere extraordinară de productivitate, infirmând teoria economiștilor conform căreia această creștere a salariului minim și a salariilor “din pix”, o măsură socialistă, va afecta businessul.

Într-o opinie publicată în Ziarul Financiar, Leonardo Badea, vice-guvernator BNR, susține că România a depășit Polonia la productivitatea muncii la paritatea puterii de cumpărare și este prima din regiune.

Confruntată cu aceeași problemă a lipsei forței de muncă, Germania vine puternic din urmă și încearcă, prin măsuri legislative, să schimbe trendul din economie. Dacă acum nu face nimic, Germania va avea un deficit de șapte milioane de oameni în economie în 2035, spun studiile.

Așa că guvernul de la Berlin a decis să schimbe legea imigrației ca să atragă mai repede forță de muncă din afară.

În esență, legea va da posibilitatea străinilor să obțină mult mai repede un job în Germania.

Va fi de ajuns să aibă doar un contract de muncă, ceva experiență profesională și o diplomă vocațională din țara lor, spune Hubertus Heil, ministrul muncii din Germania, citat într-un articol de către Financial Times.

De asemenea, o altă lege care se pregătește va permite obținerea mai rapidă a cetățeniei germane, iar în același timp se va permite păstrarea pașaportului țării unde te-ai născut alături de cel german, o situație care nu este permisă acum pentru cei din afara Uniunii Europene.

Economia germană plătește printre cele mai mari salarii din Europa, așa că aceste schimbări vor produce un adevărat seism pe piața muncii.  

Impactul acestor modificări legislative va fi și în România pentru că, dacă se relaxează condițiile de angajare, mulți români care nu au o anumită specializare și o anumită calificare pot să plece la muncă în Germania. Aici nu vorbim despre pozițiile înalt calificate, ci de pozițiile entry-level sau de blue collar.

Indiferent cât de reci sau nu sunt nemții, salariile plătite acolo, la care se adaugă condițiile sociale, constituie un foarte bun motiv pentru a pleca la muncă.

Ce poate face România:

1. Creșterea mai rapidă și cu un procent mai mare a salariului minim, care să antreneze creșteri de salarii în toată economia.

De la 1.800 de lei, salariul minim trebuie să ajungă foarte repede la 3.000 de lei pe lună, adică la 600 de euro, iar salariul mediu trebuie să depășească 1.200 de euro.

2. În al doilea rând trebuie relaxate condițiile de intrare și de ieșire a angajaților de pe piața muncii. România are o legislație a muncii rigidă, care favorizează angajatul, ceea ce blochează foarte multe decizii de business și de investiții. Companiile ar angaja mai repede mai mulți oameni și ar plăti salarii mai mari dacă ar ști că pot face disponibilizări mai rapide atunci când anumite proiecte nu merg. Multe companii se gândesc de foarte multe ori când trebuie să majoreze salariile, nu pentru că nu ar avea bani, ci pentru că, în cazul unui scenariu negativ, le este foarte greu să se retragă din aceste proiecte din motive de legislația muncii.

3. În al treilea rând, atenție la problema importului de asiatici. În ultimii ani, multe companii și-au mai rezolvat din problema forței de muncă angajând asiatici în construcții, în HoReCa, în logistică, în curierat și parțial în industrie și agricultură. În București ne izbim tot timpul de asiatici care fac Glovo, TAZ sau Bolt.

Dacă intrăm în Schengen, nu mai rămâne niciun picior de asiatic în România, spune un antreprenor din HoReCa, toți vor pleca spre Vest spre Germania, unde se plătesc salarii mai mari. Dacă în România iau 500 de euro, în Germania pot să ajungă la 1.500 de euro pe lună.

Avem nevoie de asiatici, dar avem nevoie să ne deschidem și mai mult granițele.

Polonezii și-au rezolvat o bună parte din criza forței de muncă cu ajutorul ucrainenilor.

Și noi ar trebui să pedalăm mai mult pe acest canal, acum cât este război, iar ucrainenilor le este teamă să lucreze acolo. Iar acest lucru se poate face prin salarii și o locuință.

4. În al patrulea rând, oamenii pot fi reținuți în țară sau atrași în România odată ce devin proprietari ai caselor unde stau. Așa că avem nevoie de o piață a construcțiilor rezidențiale care să duduie, de credite ipotecare/imobiliare ieftine, de autorizații de construcție mai rapide.

Ar trebui să existe un program guvernamental pe modelul Prima Casă, care să favorizeze achiziția de locuințe pentru cei care vor să muncească în România, indiferent că sunt români sau că sunt străini.

Companiile care oferă angajaților locuințe ar trebui să beneficieze de facilități fiscale cât mai generoase.

TVA-ul diferențiat trebuie să dispară, adică să existe doar o singură taxă, minimă, care să favorizeze achiziția de locuințe. Cu un TVA de 19% pentru apartamentele de peste 140.000 de euro nu faci nimic, ci dimpotrivă, blochezi si mai mult piața.

România are o șansă extraordinară de a-și dubla PIB-ul în următorul deceniu, de la 300 de miliarde de euro la 600 de miliarde de euro.

Dar pentru acest lucru are nevoie de încă un milion de angajați, pe lângă cei cinci milioane de acum.

Germania va ieși cu aceste modificări legislative care să favorizeze atragerea de forță de muncă străină.

Pentru guvernul/guvernele de la București ar trebui ca piața forței de muncă să fie o prioritate, prin creșterea salariului minim, printr-o lege a intrării și ieșirii dintr-un job mult mai flexibilă, prin anumite facilități fiscale care să-i încurajeze pe români dar și pe străini să muncească în România, iar în schimb să primească o casă.  

Singurul lucru cu care ne putem bate cu economiile occidentale, cu Germania, este cel legat de deținerea unui apartament, a unei case, având în vedere că în România prețurile sunt încă mici, iar în Occident prețurile sunt foarte mari, iar angajații, mai ales străinii, nu se pot apropia să-și cumpere propria casă.

Așa că mare atenție la ce se întâmplă în Germania, să nu ne trezim că rămânem și fără forța de muncă pe care o avem și ratăm șansa unică de a dubla economia. Cu tot cu banii europeni pe care îi avem la dispoziție.