Cel mai vândut produs al crizei: nu duce lipsă de clienți și aduce marje de profit de 25%

Debutul problemelor economice din urmă cu cinci ani a marcat și saltul spectaculos al vânzarilor de covrigi. O afacere mică, de cash, rar fiscalizată, a convins mii de mici întreprinzători și milioane de clienți. Economia își revine însă. Ce vor face covrigul și piața de 160 de milioane de euro care a crescut în jurul lui?

„Tatăl meu mi-a dat utilajele și mi-a spus: Încearcă tu mai departe, că eu m-am săturat.” Stelian Iuruc este un tânăr de 28 de ani care vinde covrigi încă din perioada adolescenței. Businessul l-a pornit tatăl său în urmă cu 24 de ani, atunci când românii abia începeau să învețe conceptul de capitalism.

„Businessul a început în anul 1991. A mers foarte bine o lungă perioadă de timp, magazinul era în aceeași zonă ca astăzi, dar câteva case mai încolo. Acolo am fost primii 20 de ani.“ În urmă cu câțiva ani, Stelian Iuruc a preluat afacerea de la tatăl său, iar una dintre primele decizii a fost să schimbe amplasamentul covrigăriei. Investiția în noua locație a fost în jur de 8.000 de euro, pentru că multe utilaje existau deja. Criza nu a simțit-o, însă tânărul simigiu pare îngrijorat de numărul tot mai mare de covrigării care se deschid. Concurența, spune Iuruc, este mult mai periculoasă în această afacere decât condiția economică: „Sincer, în domeniul acesta nu s-a simțit în niciun fel criza, pentru că omul a dat întotdeauna un leu pentru covrig. Românul mereu o să-și cumpere un covrig sau o merdenea. Fluctuațiile mari în vânzări nu au fost din cauza crizei, ci din cauza concurenței”. Cifra de afaceri este de 130.000 de euro pe an, iar profitul lunar, după ce se achită chiria, salariile și marfa, ajunge la 1.500 de euro pe lună.

Marja de profit a Simigeriei Iuruc este de 20-25%: „Îmi ajung banii pentru a mă susține și pentru a achita tot ce am de plătit: rate la casă, cheltuieli, benzină și altele. Nu este un profit extraordinar, dar banii ajung cât să poți trăi fără să fii angajat la alții“.

Mica afacere pe care o coordonează Stelian Iuruc are sute de corespondențe pe tot teritoriul României. Ultimii ani, marcați de criza economică și de reducerea semnificativă a veniturilor, au trimis în faliment multe afaceri din varii domenii, dar au adus o perioadă de aur pentru vânzătorii de covrigi. Comerțul cu covrigi este una dintre puținele afacerile care prosperă, după cum susțin sursele din piață, chiar și atunci când celelalte merg în pierdere.

Deschiderile agresive de covrigării din ultimii ani au saturat însă piața: dacă în urmă cu patru-cinci ani erau la tot pasul anunțuri precum „Deschide-ți o covrigărie“ sau „Află cum să faci mii de euro lunar“, astăzi ele sunt mult mai rare; covrigii însă par să se vândă la fel de bine. Cristi Zlota, manager al Mr. Forno, consideră că piața covrigilor este una saturată, însă anumiți jucători au reușit să își consolideze poziția: „În proporție de 85% piața este ocupată de afaceri mici. Însă e destul de dificil de concurat cu brandurile puternice“.

În plus, piața covrigilor nu a fost afectată de problemele economice și înregistrează, de ani buni, creșteri: „Piața a crescut foarte mult în ultimii cinci ani și consider că va mai crește puțin în următorii doi ani. Cei care sunt deja în domeniu își vor consolida poziția în piață, iar pentru cei noi va fi mai dificil să intre în piață deoarece spațiile cu vad sunt deja ocupate“, estimează Cristi Zlota.

Un studiu efectuat de Daedalus Consulting arăta că peste 50% din românii care locuiau în mediul urban consumaseră cel puțin o dată în ultimele patru săptămâni covrigi. La categoria de vârstă de sub 45 de ani, procentajul creștea la 62%.

La nivel național, sunt înregistrate 4.000 de covrigării. La o vânzare medie de 500 de covrigi pe zi, piața covrigilor din România ajunge la o valoare anuală de 160 de milioane de euro, conform calculelor realizate de Business Magazin. Din total, Bucureștiul aduce peste 20 de milioane de euro, deoarece în capitală covrigul se vinde mai scump decât în provincie, iar spațiile cu vad bun se găsesc destul de ușor.

În anii ’90, într-unul dintre cele mai cunoscute spații comerciale din București, de la parterul blocului de lângă Intercontinental, s-a deschis primul magazin Lacoste din România, iar în anii 2000 spațiul a fost ocupat de al doilea magazin stradal al rețelei de magazine cu bijuterii de lux Cellini. Anul acesta, spațiul a fost închiriat de o covrigărie, Gigi, una dintre rețelele de profil care au împânzit România în ultimii ani. Ocuparea unui spațiu premium (așa cum îl poziționează agenții imobiliari) de către o covrigărie vorbește de la sine despre amploarea unui fenomen pe care l-am gustat cu toții în ultimii ani. Amploarea fenomenului poate fi măsurată începând din orice loc din România: pe bulevardul Magheru sunt 12 covrigării, iar în Capitală sunt înregistrate 480, adică 10% din totalul la nivel național.

Încălcarea Legii Concurenței poate duce la amenzi de milioane de euro