Cel mai bun slogan de campanie: vin comuniștii și/sau fasciștii

Paradigma veche “stânga e comunistă și vrea cu Rusia / dreapta e capitalistă și vrea cu SUA” a reapărut în forță în discursurile liderilor PMP (Teodor Baconschi chiar a explicat, ca la manualul de marketing politic, că blugii în care se afișează ei sunt simbolul SUA, al libertății, în opoziție cu cenușiul vestimentar al neocomuniștilor PSD) și s-a îmbogățit cu acuzațiile președintelui Traian Băsescu că premierul Victor Ponta a făcut pe placul Moscovei lipsind de la întâlnirile cu oficialii americani veniți recent la București, Victoria Nuland și Hoyt Yee, sugestia șefului statului fiind că românii nu trebuie să voteze la prezidențiale un prorus.

În replică, premierul a făcut exces de zel ca să pareze acuzațiile de antiamericanism care i-ar putea afecta campania electorală: nu doar a aprobat rapid suplimentarea bugetului apărării cu 700 mil. lei și majorarea corespunzătoare a deficitului bugetar cu 0,2% din PIB, dar s-a aventurat și să declare că “ne paște un război” din cauza Rusiei și să promită că va convoca de unul singur CSAT pe tema Ucraina, peste capul președintelui. Încercând iar să se impună ca posibil șef al dreptei și să de dezbare de moștenirea grea pentru el a participării la USL, liberalul Crin Antonescu s-a grăbit și el să discute spectrul unui război și să ceară partidelor un acord de creștere a bugetului apărării de la 1,62% la 2% din PIB.

Aceeași retorică inutil ideologizată a produs ridicolele acuzații de fascism pe care le-au aruncat atât premierul Ponta la adresa foștilor “băsiști de la ICR”, Horia Patapievici și Mircea Mihăieș, cărora le-a refuzat documentele de decorare, cât și președintele Băsescu la adresa lui Ponta pe motiv că “s-a ținut de gât cu Radu Mazăre care umbla prin Constanța în uniformă fascistă”. Pentru ambele părți, acuzațiile de fascism sunt tocmai bune spre a înlocui deja uzatele acuzații, la fel de ridicole, despre “dictatorul Băsescu” și a “dictaturii lui Ponta”, spre a încerca să-i sperie, măcar acum, pe alegătorii mai slabi de înger și, bineînțeles, spre a-i solidariza pe alegătorii din “nucleul dur” al stângii și al dreptei în jurul ideilor care i-au unit cel mai intens în 2012, momentul maxim de antagonism ideologic dintre Băsescu (PDL, actualmente PMP) și Ponta (USL, actualmente USD).