Ce vedem la teatru: Medeea – paradoxalul părinte al parentingului modern

Marșul funebru al Medeei contemporane are un RITM electronic, care răsună din cluburile „prăfuite”, care nasc pasiuni și, câteodată, copii nedoriți.

A început luna martie și va fi o abundență de spectacole despre femeie ca mamă, nevastă, amantă, femeie de afaceri, casnică și tot felul de situații mai comice sau mai tragice, în care aceasta se situează de-a lungul vieții. Căci în ciuda restricțiilor din sălile de spectacole, care funcționează pe un grad de ocupare de 30%, care e deja falimentar, actorii vor totuși să joace, regizorii au idei, scenografii știu să improvizeze și managerii se mai scobesc de un bănuț, mai fac o datorie, mai iau o finanțare micuță din fondurile ridicole dedicate culturii în România, astfel încât aceasta să nu sucombe, să reziste vremurilor ăstora ciudate și nefavorabile actului cultural, în orice formă a sa. Dar să lăsăm asta și să vă povestesc puțin despre „Medeea: Furie”, pe care îl puteți vedea la Teatrul Apropo, un teatru independent, care se zbate să reziste deschis. Apropo! Pentru cei dintre voi care lucrați în zona City-ului bucureștean – Pipera/Barbu Văcărescu/Floreasca, sediul teatrului e chiar vecin cu voi, pe Bd. Dimitrie Pompeiu, nr. 8, la demisolul uneia dintre clădirile de business.

E și ăsta un motiv pentru care m-am dus sa văd „Medeea”: nostalgia drumurilor în Pipera, atât de dragi odată, dar care s-au împuținat spre extincție în realitatea recentă. Am avut un business mic, cu o rulotă mobilă acolo, pe care am vândut-o între timp. Dar să revin la subiect, că mă pierd în nostalgii și o să dați pagina, fără să înțelegeți ce vreau să vă povestesc.

Medeea. Femeia înfricoșătoare, răzbunătoare, crudă, din tragedia antică a lui Euripide sau din cea a lui Seneca. De la ea pleacă și autorul textului acestui spectacol contemporan, scris și regizat de Radu Popescu, cel care și conduce operațiunile din Teatrul Apropo. El a luat-o pe Medeea din mitul antic, a cosmetizat-o contemporan și i-a pus-o în brațe actriței Valentina Zaharia, cu invitația de a îmblânzi puțin scorpia, de a o face să aibă conștiință, de a fi plăcută, ușor pedantă și chiar de neuitat. Și Valentina a reușit un lucru formidabil, în opinia mea. A reușit s-o scoată cumva pe Medeea din mizeria destinului ei de ucigașă a tuturor celor care se opun marii ei iubiri pasionale pentru un bărbat, iubitul ei Iason dar și a propriilor copii, orbită și fără minți în răzbunarea orgoliului rănit de femeie înșelată de acesta.

„Eu m-am hrănit din mitul antic cât am putut. Pentru cine nu îl știe, la origini, Medeea e întruchiparea fricilor noastre cele mai mari despre maternitate, în forma ei cea mai întunecată. O mamă care își ucide copiii ca o formă de răzbunare.

Mărturisesc că nu țineam musai să mă gândesc la asta înainte de Crăciun la finalul unui an pandemic. Dar talentul și pasiunea mea cea mai mare sunt să înțeleg ce naiba se petrece în mintea oamenilor. Așa că am făcut-o!

Am explorat împreună cu toată echipa ce înseamnă și ce poate aduce ideea asta de străin, de paria, de inadecvare, pe care statutul de emigrantă, presupus vrăjitoare al Medeei îl poartă. Pe care doar iubirea lui Iason îl face tolerabil. Și am chestionat ce se petrece când dispare sprijinul acesta.

Și m-am raportat  și la presiunea de a deveni mamă iar, și iar, și iar pentru un om foarte traumatizat așa cum am gândit-o eu pe Medeea. M-am lăsat greu apăsată de lucrurile astea, în încercarea de a nu face un personaj bidimensional și/sau ridicol cum m-am temut eu că ar fi riscul.

Medeea mea se gândește pe sine, ceea ce dă un extra „layer” durerii și întorsătura în  deznodământul spectacolului, în versiunea noastră contemporană.

Ce a făcut suportabil travaliul și ce face un paradoxal succes de public acest spectacol e în primul rând talentul si experiența echipei de actori, care navighează cu multă grație prin niște ape tulburi ale subiectului și input-ul scenografic al Dianei Miroșu”, mi-a spus Valentina Zaharia, când am întrebat-o despre pregătirea rolului.

Și are mare dreptate cu scenografia, pentru că decorurile, deși minimaliste, ca la orice teatru independent, care are presiunea bugetului pe creier, sunt absolut impresionant puse în valoare de o proiecție de lumini foarte bine realizată, care te pătrunde prin ferestrele sufletului direct în intestine. Și acolo, în ceea ce englezul numește „gut feeling” încep să se amestece alchimic întrebările și răspunsurile existențiale despre iubire, trădare, maternitate, parenting, limite.

Despre laboratorul acesta de alchimie mi-a vorbit regizorul și autorul textului, Radu Popescu. L-am întrebat care ar fi într-o frază morala poveștii lui, a adaptării lui pentru o Medeea contemporană. Mi-a spus cu toată sinceritatea că nu vrea să dea răspunsuri spectatorilor. Nu vrea să le servească pe tavă soluții. Vrea să le dea de gândit atât celor care sunt deja părinți, cât și celor care își doresc sau se pregătesc să devină.

Și e un lucru cu care sunt perfect de acord. Cum nu există vreo facultate de parenting și cum societatea a luat-o cam razna în goneta ei spre tot felul de realizări materiale, cred că o oră și patruzeci de minute de spectacol va ajuta mult în luarea unor decizii. Eu personal am văzut la unii părinți niște comportamente complet distrugătoare de personalități ale copiilor, atât de nocive și toxice în ceea ce privește creșterea unui copil cu încredere și stimă de sine, atât de mutilatoare de caracter și integritate, încât aș impune prin lege, exact ca la examenul de carnet auto, și un test psihologic pentru cei ce vor să procreeze. Și astfel de spectacole, cu astfel de tematică și teme de gândire sunt foarte necesare. Pentru că nu e obligatoriu să devii părinte în viața asta, dacă nu ești pregătit să fii părinte. Nici pentru că a scăzut natalitatea la tine în oraș, nici pentru că mama ta își dorește să devină bunică și nici pentru că așa au făcut toți prietenii tăi din liceu sau de la facultate.

Dar mă opresc aici din a vă ridica problemele grele la fileul stomacului și vă las să serviți singuri concluziile, direct de la sursă, pe scăunel, în laboratorul Teatrului Apropo.

Ce pot să vă mai spun în plus, este că jocul Valentinei este senzațional. Cu trei ținute superbe, sexy și provocatoare, Valentina face vrăjitorie pe scenă. Un moment de dans lasciv, languros, te face să înțelegi de ce Medeea e periculoasă, iar dicția foarte rapidă te hipnotizează în avalanșa ei ofensivă de a câștiga cu orice preț în lupta cu întreaga cetate. Regatul tot, pentr-un bărbat. O nebunie.

„Pe la 30 ani m-am dat singură la balet, că ai mei au omis în copilărie. Faptul că nu mi-am rupt picioarele încă, pe treptele de la Medeea: Furie e meritul profei de balet Margareta Dumitru (Margo). Dar dincolo de dans, cel mai mult despre mișcare scenică am învățat de la doamna Miriam Răducanu, cu al cărei sprijin artistic am realizat spectacolul „Venus & Adonis”, Regia Ioana Petre, selectat la Festivalul Internațional Shakespeare din Craiova.

Apoi m-am înscris de-a lungul timpului la workshopuri ținute de profesioniști: „Florin Fieroiu, cu care am și lucrat la TNB, Yves Marc la Theatre du Movement, Paris. La Medeea: Furie n-am făcut dansurile de capul meu. Teodora Tudose e de vină pentru tot ce ți-a plăcut în spectacol. Eu am încercat doar să organicizez și să includ mișcarea in jocul meu actoricesc”, își justifică Valentina minunata prestație coregrafică din spectacol.

Am ținut musai să o întreb despre coregrafie, pentru că o remarcasem anul trecut in Pisica lui Schrodinger, care se joacă la Teatrul unteatru, pe 18 martie.

Puteți vedea luna aceasta Medeea: Furie vineri, pe 11 martie. Spectacolul este parte din stagiunea permanentă a Teatrului Apropo și deci va reaparea frecvent în calendarul spectacolelor, pe site-ul www.teatrulapropo.ro.

Textul a fost nominalizat pentru Premiul Concursului Național de Dramaturgie FEST-FDR, Timișoara, 2021.

Distribuția: Valentina Zaharia, Denis Hanganu, Lucian Pavel, Sidonia Doica, Fulvia Folosea

Scenografie: Diana Miroșu

Muzică: Adrian Piciorea

Mișcare scenică: Teodora Tudose

Multimedia: Diana Butnaru

Regie: Radu Popescu

Prețul unui bilet este 50 lei.

Spectacolul este destinat persoanelor cu vârste de peste 16 ani.

Text de Georgiana Gheorghe (colaborator – femeie de afaceri, pasionată de teatru)