Ce trebuie să învețe Europa din restructurarea industriei auto americane

PIAȚA EUROPEANĂ, ÎNSĂ, A COBORÂT CU CIRCA 8%, la 12 milioane de autoturisme noi, minimul a 17 ani, iar așteptările pentru anul în curs sunt tot de scădere. Constructorii europeni, cu precădere cei care depind în mai mare măsură de sudul continentului, sunt afectați de criza pieței europene în mai mare măsură decât cei din SUA sau Asia. Pe lângă contracția pieței, care a agravat o problemă a supracapacității, companiile europene suferă și de pe urma presiuni politice puternice pentru păstrarea locurilor de muncă. O restructurare a industriei auto europene este necesară, după ce a fost amânată pe parcursul crizei financiare.
EXEMPLUL AMERICAN. Revenirea producătorilor americani în ultimii ani poate reprezenta un model pentru companiile auto europene. După ce a scăzut puternic în contextul crizei, piața americană își revine, iar anul trecut a avansat cu 13%, la 14,5 milioane de unități, depășind pragul de 14 milioane pentru prima dată din 2007. În plus, vânzările auto din Statele Unite ar urma să crească și în anul acesta. Revenirea a fost spectaculoasă, mai ales în comparație cu problemele din Europa, volatilitatea din America de Sud și o încetinire a avansului pieței în China.

Climatul economic din SUA nu a fost ideal pentru recuperarea industriei. Șomajul se menține ridicat, construcțiile stagnează, iar încrederea consumatorilor este cel mult nesigură. Consumatorii care au amânat în ultimii ani achizițiile revin, însă, pe piață. Industria auto americană a reușit să se refacă prin remedii proprii, precum noi produse, consum mai eficient, tehnologie mai bună și oferte atractive.
În acest timp, piața europeană se duce în jos din cauza crizei datoriilor, iar declinul ar putea continua câțiva ani. De asemenea, avansul vânzărilor din China s-a mai redus, chiar dacă producătorii auto continuă să deschidă noi fabrici.

Peste tot în Europa, companiile auto încetinesc producția pentru a se adapta cererii tot mai slabe. Odată un stâlp al predictibilității, piața europeană se confruntă cu aceeași problemă de supracapacitate care a afectat SUA în urmă cu câțiva ani. Prea multe fabrici produc prea multe mașini pentru prea puțini clienți.

Statele Unite au avut aceeași problemă în urmă cu patru ani. Cei trei mari constructori, GM, Ford și Chrysler, au produs peste nivelul optim o periodă prea lungă și au folosit discounturi masive și împrumuturi ieftine pentru a convinge clienții să le cumpere mașinile. Clienții au ajuns să aștepte concurența promoțiilor pentru a obține prețuri cât mai mici.

La fel ca marii producători din Europa, cele trei companii americane erau blocate în contracte cu sindicatele, care făceau închiderile de fabrici și concedierile dificile și costisitoare.

Momentul socotelilor a venit, însă, odată cu explozia prețului petrolului în 2008 și prăbușirea pieței pentru camionete și SUV-uri. În același timp, întreaga economie se afla în dificultate, accesul la credite a dispărut, iar vânzările auto au scăzut foarte puternic. General Motors și Chrysler au avut nevoie de ajutoare de zeci de miliarde de dolari de la stat, în timp ce Ford a rezistat cu greu fără implicarea guvernului federal doar pentru că a avut prevederea să împrumute în 2006, prin ipotecarea activelor, inclusiv a siglei Ford, 23 de miliarde de dolari.

Criza a fost, însă, exact ce avea nevoie industria americană pentru a se reforma și a pregăti remarcabila recuperare înregistrată în prezent. Falimentul a obligat GM să reducă drastic producția și să elimine divizii întregi, precum Pontiac și Saturn. Compania Chrysler, intrată sub controlul italienilor de la Fiat, a diminuat discounturile și a acceptat să piardă puternic cotă de piață. Chiar și Ford, cea mai sănătoasă dintre cele trei, și-a optimizat linia de modele și a investit în mașini noi care să poată fi vândute în întreaga lume.