Ce stațiune românească de iarnă s-ar putea compara cu St. Moritz în trei ani

La scurt timp după învestirea în funcție, în presă au apărut speculațiile despre pericolul sistării proiectelor telegondolelor, aceasta după o declarație a noului ministru Maria Grapini referitoare la instalația din Piatra Neamț, care “circula goală, la șapte dimineața și la prânz”. Nu am putut să nu mă gândesc la știre în timp ce mă aflam într-una dintre telegondolele Transalpina Ski Resort, domeniul schiabil deschis la mijlocul lui decembrie în Vidra, județul Vâlcea, telegondole construite în perioada de ministeriat a Elenei Udrea. Spre deosebire de instalația din Piatra Neamț, telegondola circula plină, iar statul la coadă îți lua ceva timp într-un weekend destul de aglomerat. Telegondolei întinse pe trei kilometri, cu un punct de oprire la mijloc, i se alătură o instalație de telescaun și una de teleschi, precum și șapte pârtii cu grade diferite de dificultate. Cea mai lungă are 2.257 de metri, iar tunurile de zăpadă sunt alimentate de lacul de 120.000 de metri cubi, construit deasupra pârtiilor. Construcția domeniului schiabil după standardele din străinătate este rezultatul unei investiții a Ministerului Turismului de peste 20 de milioane de euro, potrivit informațiilor oficiale, derulată de la începutul proiectului, în 2010.

Pe lângă semnalizarea și echipamentele de ultimă generație, domeniul schiabil mărginit de munții Lotru și Parâng aduce privirii vârfurile ascuțite, dar și lacul artificial Vidra. Pentru comuniunea cu natura pe care am experimentat-o într-unul dintre puținele locuri cu poluare zero din țară am făcut un drum de aproximativ patru ore de la București – porțiunea în care starea carosabilului este proastă se află pe relația Brezoi-Vidra, un drum de 80 km – nu foarte aglomerat și nici foarte plin de gropi, singurul obstacol fiind mașinile parcate pe marginea drumului pe o distanță de trei kilometri în apropierea pârtiei. Urcarea cu telegondola poate fi întreruptă la mijlocul distanței, loc unde se află un apres-ski de inspirație austriacă, cu schiuri și snowboarduri lăsate ca mașinile într-o parcare, fără grija că ar putea fi furate. Posesorii lor își refac forțele stând la cozile pentru ceaiul de cinci lei și vinul fiert de șapte, asta dacă mai găsesc căni. Cu sau fără vin, este singurul loc de pe pârtie unde poți să te încălzești.

Doritorii de cafenele și gurmanzii care vor să încerce restaurante alpine mai au de așteptat, locul fiind mult mai prietenos cu cei care se uită doar către pârtie. “Vidra are ceva aparte, nu e Sinaia și nici o stațiune pusă la punct ca Poiana, dar e locul în care mă simt cel mai bine când ies la schi industrial. Toată zona oferă acel ceva ce lipsea din lumea schiului mioritic”, crede Dumitrel Marius, angajatul unei multinaționale. A venit pentru a doua oară și crede că stațiunea are acel ceva care place tuturor iubitorilor de munte. E încântat că, în cele șase zile de schi, nu a fost nevoit să plătească ski-pass-ul, ca parte a strategiei de marketing a ministerului pentru promovarea stațiunii.

Totul a fost doar temporar pentru că recent a fost introdusă taxa de 60 de lei pentru o zi de schi, aceasta mergând spre bugetul local. Prețul e oricum la jumătate față de locurile preferate pentru sporturi de iarnă: Predeal, Bușteni, Azuga, Sinaia sau Poiana Brașov. Închirierea unui echipament costă 50 de lei, însă numărul schiurilor sau snowboardurilor e limitat, dat fiind că un singur centru e funcțional la baza pârtiei, iar contabilizarea închirierilor se face greoi într-un caiet studențesc. Mâncare nu găsești nici să cauți, doar câteva tarabe cu fast-food improvizat printre mașinile parcate, cu cartofi congelați și cârnați oltenești. Regreți imediat că nu ți-ai adus mâncare de acasă. Întoarcerea de la pârtie se face în beznă, pe lângă coloanele de mașini parcate pe șoseaua îngustă care leagă Brezoiul de Petroșani. Cea mai apropiată vilă se află la zece kilometri, aproape de ruinele hotelului din Vidra: camere friguroase, sobă de teracotă cu rol pur decorativ, robinete care scârțâie, mochetă din anii ’80 și vase din restaurant inscripționate “Hotel Parâng Olănești, restaurant Dietetic”.

Toate acestea se justifică prin istoria stațiunii: Vidra-Voineasa se află printre ultimele proiecte ale lui Nicolae Ceaușescu, urma să devină una dintre cele mai cunoscute stațiuni montane din Europa de Est și să găzduiască jocuri olimpice de iarnă în anii 2000. “Vidra era atunci o stațiune în plină dezvoltare, căutată de turiști, mâncam de fiecare dată niște prăjituri foarte bune la restaurantul hotelului”, își amintește Bogdan Mitrofan, manager de resurse umane la o companie din telecom, care venea în zonă împreună cu unchiul său, pe atunci directorul stațiunii. Mitrofan a rămas fan al locurilor pe care le preferă și azi celor de pe Valea Prahovei: “E mai multă liniște, oameni mai educați și mai liniștiți, prețuri mai bune și locuri mai curate”. Circa 2.000 de turiști ajung în medie zilnic la Vidra, gradul de ocupare a zonei Voineasa-Vidra-Obârșia Lotrului fiind aproape total, în creștere cu 70% față de anul anterior, după cum declară Horia Brănescu, administratorul paginii de Facebook a stațiunii Voineasa. Facilitățile de cazare se lasă încă așteptate, tot ce e sigur e că în curând se va deschide cel de-al doilea teleschi pentru copii și începători, parcarea supraetajată de 200 de locuri urmează să fie extinsă, iar primul restaurant acoperit ar urma să fie finalizat în 2013: “Ne dorim să dezvoltăm în continuare, proiectul conține peste 80 de kilometri de pârtie, iar zona are un potențial imens”, spune Marius Fodor, directorul tehnic al proiectului.

Se adaugă clădirea multifuncțională de la baza telegondolei și instalația de nocturnă, potrivit informațiilor de la Ministerul Economiei, valoarea totală la care ar trebui să se ridice investiția fiind de 30 de milioane de euro, potrivit unor surse din grupul Quasar, dezvoltatorul proiectului. Cei care au lucrat la Transalpina Ski Resort spun că ar putea ajunge numărul unu în turismul montan în trei ani și ar putea să concureze cu St. Moritz – “potențial există deoarece românii cheltuiesc foarte mult în străinătate și după investiții în spații de cazare, adăugate la calitatea pârtiilor și a peisajelor existente, Vidra își va atinge scopul propus”. În fiecare iarnă, un miliard de euro pleacă dinspre România către stațiunile din Germania, Italia, Elveția, Austria și Bulgaria, potrivit datelor oficiale, deci cei care vor să țină turiștii în țară se luptă pentru o felie extrem de consistentă. Succesul va depinde de mult mai mult decât o amenajare a unei pârtii, fie ea și într-un loc de vis, neatins.