Ce se va întâmpla cu cea mai tânără generație de angajați din România în contextul generat de coronavirus

Dacă cele cinci generații contemporane născute înainte de 1995 au trecut deja printr-o serie de evenimente mondiale care le-au schimbat mentalitatea, comportamentul de consum și mai ales viitorul, pentru membrii Generației Z (1995-2010) schimbările aduse de actuala criză globală reprezintă o noutate pe toate planurile.   

Indiferent că vorbim despre un elev de liceu care urma să susțină examenul de bacalaureat, de un student care căuta cel mai bun program de master peste hotare, de un proaspăt angajat aflat la primul job ori de un cuplu tânăr care urma să se căsătorească în vara aceasta sau să își cumpere prima casă, pandemia a dat peste cap toate aceste planuri și, mai mult, a schimbat fundamental modul în care vor putea fi refăcute. Cum arată viitorul Generației Z în context pandemic?

Îmi amintesc dezamăgirea din vocea unei prietene, studentă la facultatea de medicină, când mi-a spus că balul și ceremonia de absolvire au fost anulate din cauza pandemiei, dezamăgire însoțită de stresul de a se adapta la noul format al examenelor, susținute online, și la celelalte schimbări venite „peste noapte” în rândul celor  din generația sa, Generația Z, a celor crescuți „cu tehnologia, cu internetul, cu social media, identificați uneori cu stereotipuri precum «dependenți de tehnologie», «antisociali» sau «luptători pentru justiție socială»”, după cum îi descriau într-un articol colegii noștri de la Business Insider. Ce spun specialiștii despre schimbările cu care se confruntă cei mai tineri dintre cei care sunt sau ar putea să intre în câmpul muncii în curând?
„Când spunem «Generația Z» gândim involuntar că avem de-a face cu o masă compactă, cu caracteristici ce se manifestă identic pentru întreaga populație cuprinsă de această definiție, cu interese convergente. Totuși, dacă ne gândim că Generația Z înseamnă, conform definiției, tinerii născuți după 1995 și până în 2010 (chiar puțin peste), deci cei care acum au între 10 și 25 de ani, realizăm dintr-o dată că ne uităm la un grup atât de divergent din punctul de vedere al intereselor, activităților, socializării, încât este imposibil să-i evaluăm uniform. Cred că este mult mai eficient să-i împărțim în minimum trei grupuri și să ne uităm la ele punctual”, notează Romulus Oprica, sociolog și consultant senior în programul Advice for Small Businesses al BERD în România.

Astfel, când vine vorba de efectele pe care pandemia le-a avut asupra acestei generații, „dacă discutăm de cei cu vârste mici, între 10 și 18-19 ani, aflați încă sub tutela părinților, atunci pot spune că ei sunt afectați mai ales din perspectiva socializării directe, interacțiunii cu prietenii lor și sunt în mod natural mult mai puțin afectați de presiunea financiară”, este de părere sociologul, adăugând că „din acest grup, cei mai afectați sunt cei care se regăsesc în situația de a susține un exemen, indiferent că discutăm de finalul ciclului gimnazial sau liceal. Este un stres suplimentar, dar diferit de teama noastră – criza economică”. Romulus Oprica observă că spre deosebire de Millennials, care la vremea crizei precedente „erau în majoritatea lor cu multe responsabilități asumate, fie că se aflau în plină ascensiune din punct de vedere al carierei, își întemeiaseră o familie și chiar aveau copii, ori aveau credite imobiliare sau de consum, nefiind însă stabili sau realizați din punct de vedere financiar, așadar foarte afectați de criza financiară din acel moment, cei din Generația Z sunt în majoritatea lor covârșitoare într-o situație mult mai ușoară pentru că nu au apucat să-și asume o serie de responsabilități. Din acest punct de vedere, cei din Generația Z sunt mult mai flexibili și cu posibilitatea de a se adapta mai ușor la perioada care urmează.”
În schimb, adaugă el, restricțiile din această perioadă de pandemie și cele care vor urma cu privire la apropierea și interacțiunea fizică sunt mult mai pline de provocări pentru membrii acestei generații, deoarece lovesc exact în centrul vieții lor sociale, care nu poate fi compensat de familia primară (soț/soție/copil) pentru că majoritatea sunt încă integrați în familia părinților – chiar și cei care s-au angajat relativ recent. „Din acest punct de vedere, cel mai afectați de pandemie sunt tinerii din această Generație Z care se află în pragul asumării unor decizii importante, precum alegerea unei facultăți sau începerea vieții de familie. Mai ales pentru cei din urmă impactul este major din două perspective: atât social – imposibilitatea de a interacționa cu prietenii – cât și economic – imposibilitatea de a planifica un parcurs.”
În această perioadă, spune Romulus Oprica, majoritatea celor din Generația Z care trecuseră de perioada școlarizării sunt, indiferent dacă doresc sau nu, nevoiți să apeleze la sprijinul părinților. „Cel mai probabil această situație va determina o creștere a dorinței de a obține independența financiară, dar este prematur să ne formăm o opinie clară, cu atât mai mult cu cât nu știm cât de abruptă va fi criza economică sau cât de rapidă va fi revenirea.”

Experiența primei crize
În urma unui studiu coordonat de Lavinia Țânculescu, lector univ. dr. în cadrul Departamentului de Psihologie a Universității Hyperion și Masterului de Comunicare Managerială și Resurse Umane (SNSPA) și senior manager în consultanță axată pe capitalul uman, care a investigat modul în care au fost percepute dificultățile în pandemie, a reieșit faptul că respondenții născuți între 1995 și 2002 (cel mai tânăr respondent având vârsta de 18 ani) au, pe majoritatea secțiunilor analizate, percepții foarte diferite asupra unei situații de criză față de cei născuți în generațiile precedente. „Din perspectiva personalității, aceștia sunt mai anxioși și mai vulnerabili decât persoanele de peste 25 de ani, dar și mai deschiși în a-și exprima propriile emoții pozitive. De asemenea, au o capacitate de reziliență – adică rezistență psihică, vigoare, capacitate de repliere – mai scăzută față de ceilalți. E ceea ce s-ar putea încadra în expresia «copii de sticlă», care au tot felul de frici”, notează Lavinia Țânculescu. Există două tipuri de anxietate investigată în rândul acestora: de perspectivă – „își fac griji legat de ce se întâmplă în viitor”, dar și inhibitorie – „anxietatea îi paralizează și în momentul acesta sunt lipsiți de direcție”. În ambele cazuri, tinerii au scoruri mai ridicate decât respondenții cu vârste mai mari de 26 de ani.

Una dintre explicații, spune Lavinia Țânculescu, ar putea fi lipsa de modele, faptul că nu au trecut prin perioade dificile, precum comunismul. „Persoanele născute până în ’89 au o mai mare capacitate de a se replia – pe vremuri se învăța la lumânare, se mergea mult pe jos, se aștepta o scrisoare zile în șir –, au experimentat carențarea de resurse, de limitare a libertății, lucruri pe care tinerii nu le-au experimentat vreodată, așa că e normal să nu le cunoască, cu excepția celor care provin din familii în care s-au pus foarte multe limite, cu educație, mai curând, de tip spartan. Generația aceasta nu are exercițiul experimentării limitărilor reale.” O altă categorie care îi diferențiază pe respondenții din această grupă de vârstă față de ceilalți este îngrijorarea cu privire la relații. „Cei de sub 25 de ani s-ar teme mai degrabă că vor avea de suferit mai degrabă în registrul relațiilor, îngrijorându-se că ar putea pierde din prietenii apropiați sau că vor pierde relațiile deja stabilite, ori că familia se va supăra că nu au respectat diverse reguli.” Lipsa de încredere în sine sau neîncrederea că pot gestiona o situație dificilă este resimțită, de asemenea, mai acut în rândul celor de sub 26 de ani, iar „viitorul fără scop, fără perspective bune” este la rândul său o temere mai proeminentă a aceleiași categorii; scorul înregistrat în rândul respondenților din celelalte marje de vârstă, deși asemănător, a fost mai mic. În cadrul studiului s-a remarcat în rândul celor 100 de respondenți din această categorie de vârstă și o mai mare incertitudine legată de serviciu, de competența la locul de muncă, teama că nu vor avea lucrurile făcute la zi, precum și temerea legată de aspectul financiar, că nu își vor permite unele lucruri, că nu își vor mai putea plăti facturile sau că problemele financiare le vor restricționa concediile și călătoriile. În legătură cu interesul Generației Z față de călătorii, publicația internațională Forbes, citând un raport realizat de cei de la Booking.com, remarca faptul că utilizatorii cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani consideră că independența este o prioritate maximă, 34% dintre cei interogați spunând că preferă să călătorească singuri. Una dintre marile probleme pe care Lavinia Țânculescu o remarcă în rândul tinerilor de sub 26 de ani, și cu care spune că se vor întâlni și de acum încolo, este lipsa răbdării. „Va fi nevoie ca tinerii să își antreneze mai mult răbdarea și amânarea gratificărilor, respectiv să fie capabili să își amâne rezolvarea lucrurilor neimportante și nu neapărat urgente, până când situația este un pic mai stabilă.”

O dimensiune foarte interesantă, adaugă ea, se leagă de acceptarea a ceea ce se întâmplă – „tinerii acceptă ce se întâmplă, însă doar persoanele mai în vârstă învață să trăiască și să se adapteze unei situații noi. În rândul tinerilor există un tip de pasivitate în această acceptare: deși acceptă ce se întâmplă și că nu au cum să schimbe lucrurile, pentru că nu au cele mai exersate mecanisme pentru a gestiona tipul acesta de frustrare, au această tensiune interioară, această impulsivitate de moment. Vor să acționeze, nu se resemnează, nu se liniștesc. Nu învață să trăiască cu situația stresantă. Acceptă să respecte regulile, dar nu și să își creeze mecanismele de adaptare la o situație de criză.” O altă problemă, spune ea, vine din faptul că tinerii din această categorie de vârstă se plâng foarte des și pentru orice. Iar unii dintre ei par a fi foarte îndârjiți. Explicația? „Nu au avut ocazia să trăiască vremuri cu adevărat dificile. Nu au fost restricționați mai niciodată. Faptul că au la discreție lucruri destul de sofisticate nu îi face să aprecieze ceea ce au și /sau ceea ce sunt. Și ar mai fi vorba și de faptul că nu se pot desprinde de copilărie, față de alte generații, care la 25 de ani aveau copii și, implicit, responsbilități, trebuia să gestioneze situațiile. Ei se plâng, cel mai probabil, pentru că nu au o greutate reală.”

Exodul studenților din Generația Z în context pandemic
„În cursul următorului an universitar, din cauza coronavirusului, la Universitatea Cambridge nu vor avea loc prelegeri față în față”, scria BBC în urmă cu aproape două săptămâni. O decizie istorică pentru o universitate cu o tradiție de peste opt secole. Cum se situează însă studenții români dornici să urmeze universități de peste granițe în noul context al învățământului?
Potrivit unor informații recente furnizate de platforma de consultanță educațională IntegralEdu, care cita un sondaj internațional realizat în rândul tinerilor care își doresc să studieze în străinătate, 75% dintre aceștia nu vor să schimbe această opțiune în contextul actual dominat de evoluția pandemiei de COVID-19. „La sfârșitul lunii martie peste 400 de respondenți au completat cerințele studiului. În ceea ce privește nivelul de îngrijorare al acestora legat de studiile în afară, 84% se arată foarte îngrijorați în legătură cu restricțiile privind deplăsările, 67% dintre cei care au răspuns la chestionar spun că sunt îngrijorați de faptul că economiile părinților pentru studiile copiilor vor avea de suferit, în timp ce 60% consideră că actuala criză le va afecta propriul buget”, notau reprezentanții platformei. Ana Maria Papp, business developement manager al IntegralEdu, spune că momentan nu au înregistrat schimbări referitoare la  cerințe de amânare sau anulare a plecării la studii din partea clienților cu care platforma colaborează. „În acest moment clienții noștri continuă pregătirea pentru plecarea la studii, continuând procedurile de obținere a împrumutului studențesc și a completării formularelor de cazare. Lucrurile se desfășoară normal, fiind pregătiți de asemenea de o posibilă începere a anului academic în mediul online. Nici la această potențială propunere din partea universităților, care este încă la nivel de decizie ce va fi comunicată ulterior, nu înregistrăm rețineri din partea elevilor români.”
În ceea ce privește o posibilă schimbare de perspectivă asupra carierei și domeniului de studii alese, reprezentanta IntegralEdu spune că, în rândul celor cu care intră zilnic în contact, atât clienți care deja au primit răspunsurile de la universitățile la care au candidat prin intermediul platformei, dar și elevi care adună informații în vederea admiterii la studii în străinătate, nu au înregistrat schimbări decizionale precum o reorientare în carieră in contextul COVID-19, și nu consideră că actualul context ar trebui să impacteze o asemenea decizie importantă, precum aceea a alegerii unui alt domeniu de studiu, „clienții IntegralEdu beneficiind de suport în determinarea domeniului de studiu potrivit acestora, prin administrarea testărilor de orientare profesională.”
Potrivit Anei Maria Papp, universitățile europene, chiar și în noul context al pandemiei, au sprijinit demersurile elevilor români în procesul de admitere la studii în afară țării, unul dintre planurile de încurajare a mobilității fiind de a prelungi chiar termenele finale de admitere dar și de transmitere a documentației finale în vederea finalizării procesului de admitere. „Observăm un trend de încurajare a mobilității studenților prin prezența în mod activ în mediul online a universităților din străinătate prin activități de promovare, acestea organizând tururi virtuale ale universităților, webinarii cu diferite tematici oferite în mod gratuit atât candidaților admiși cât și potențialilor studenți – pentru a-i informa despre programele lor de studiu, facilitățile pe care le pun la dispoziția studenților, oportunitățile pe care le oferă în general.” Numărul aplicanților români din acest an versus anul precedent, adaugă ea, s-a păstrat la același nivel, firma de consultanță educațională IntegralEdu neînregistrând o scădere în numărul de aplicații comparativ cu anul trecut, în aceeași perioadă; așadar, „interesul studenților români s-a menținut constant”.

Generația Z în câmpul muncii
Un sondaj realizat de platforma de recrutare eJobs în intervalul 1-15 mai arăta că în perioada respectivă au fost înregistrate aproximativ 650.000 de aplicări pentru joburile disponibile pe platformă, o creștere importantă fiind remarcată și în rândul candidaților foarte tineri: aproximativ 150.000 de aplicări venind din partea persoanelor cu vârste cuprinse 18 și 24 de ani, „categoria care s-a mobilizat cel mai repede”, după cum a remarcat la vremea publicării sondajului Bogdan Badea, CEO al eJobs, el punând acest aspect pe seama faptului că „această perioadă i-a schimbat cel mai mult pe tineri atunci când vine vorba de felul în care abordează piața muncii”.  Astfel, potrivit lui Badea, dacă până nu de mult aceștia aveau suficientă încredere în numărul mare de joburi disponibile în piață și amânau momentul primei angajări chiar până după absolvirea facultății sau a masteratului, lucrurile stau acum diferit, deoarece ei „văd că lupta este destul de acerbă între candidați și nu vor să mai piardă timp”.

Mădălina Bălan, managing partner al firmei de consultanță în resurse umane Hart Consulting, spune că unele studii generaționale longitudinale ar demonstra faptul că nu există diferențe de personalitate majore între generații și de fapt diferențele dintre acestea țin de diferențele de etapă de vârstă și de experiențele formatoare din mediul în care au crescut. „Desigur că Generația Z s-a născut și a crescut cu internetul, este mai deschisă, chiar dependentă de mediul digital față de cei din generația Millennials, având în vedere că au crescut cu mobilul sau tableta părinților. Generația Z este mai preocupată de imagine, Instagramul lăsând o amprenta asupra acesteia. Au dificultăți poate și mai pronunțate decât predecesorii lor în a se concentra un timp îndelungat asupra unor sarcini «monotone», dar sunt mai antreprenoriali în abordare. Este generația care s-a născut, dacă vorbim de România, însă nu numai, într-o perioada de convulsii și transformări sociale și economice, o parte dintre ei (cei născuți la începutul perioadei care definește generația aceasta) fiind la vârsta la care puteau înțelege anxietatea părinților lor atunci când a lovit criza economică din 2008-2010.”
Cât de greu a fost însă pentru Generația Z să se adapteze la conceptul de work/study from home (munca sau studiul de acasă)? „(Generația Z) caută securitate în job, comunică ușor pe telefon sau tabletă cu text, voce și imagine. În perioada de remote work «forțată» de carantină, mulți tineri angajați s-au adaptat foarte repede la lucrul virtual, fiind practic o a doua natură. Ceea ce au resimțit Millennials sau Generația X ca fiind mai dificil în tranziția de lucru de acasă, și anume faptul că nu mai vedeau fizic colegii, că nu mai puteau socializa în același spațiu, lua masă împreună, bea cafeaua în timp ce stau în grupuri față în față, cei din Generația Z au convertit rapid în virtual”, remarcă Bălan.
Potrivit ei, mulți membri ai acestei generații trăiesc acut visul antreprenoriatului și își doresc propria afacere. „Unii chiar încep de foarte devreme să experimenteze acest statut, ceea ce este bine pentru că pot pune în practică abilități ce le vor fi utile și pe viitor, inclusiv în formula în care se vor angaja sau în viața lor în general (de exemplu, managementul financiar, comunicarea eficientă cu ceilalți, planificarea, reziliența etc). Mai ales zona antreprenoriatului social este pregnant atractivă pentru aceștia. Însă și partea de tehnologie, cercetare, biotehnologie este de interes pentru unii, din păcate o parte dintre aceștia plecând spre țări unde educația și apoi piața forței de muncă în aceste industrii complexe sunt mai atractive.”
Totuși, adaugă ea, atunci când vorbim despre meseriile spre care se îndreaptă trebuie să ținem cont și de realitatea din piața forței de muncă existentă într-o țară, adică ce pot face ei acolo cu acele meserii, mai ales dacă cele mai multe joburi entry level sunt în shared services, BPO, call center, support center.
Despre „fidelitatea” față de același loc de muncă, Mădălina Bălan spune că ținând cont de faptul că reprezentanții acestei generații sunt la primul lor job sau printre primele, este greu de spus dacă cei care pleacă o fac pentru că așa sunt ei structurați, să experimenteze continuu, sau pentru că este un comportament al multora în primii ani de carieră, indiferent de generație, un fel de tatonare până când găsesc locul potrivit. Migrația mai rapidă (sub doi ani) de la o companie la alta, cum se remarcă în ultimii ani destul de mult în piața locală în rândul celor din generația Millennials și Generația Z, ține totuși și de un specific aparte, spune ea, de la creșterea economică la care am asistat, la numărul mare de noi joburi care apăreau de la an la an. „Acum este de văzut în noul context dictat de pandemia de COVID-19 cât va mai continua această dinamică de piață”, adaugă Bălan.
În opinia sa, etapa în care ne aflăm este una foarte diferită în sensul în care este un soi de „traumă” colectiv trăită. „Mulți angajați, antreprenori, manageri, părinți cu care noi am stat de vorba în ultima perioada resimt cât de greu a fost «lockdownul», de brusc, șocant, cum le-a apăsat pe temeri fundamentale (de boală și moarte), cum a schimbat reacțile lor de conexiune cu ceilalți. Mulți s-au plâns de ștergerea granițelor personal versus business, prin video conferințe simțind că se «revarsă» toți colegii în livingul lor. Dintr-o dată mulți oameni nu au mai știut când se termină o realitate sau alta, li s-a rupt o rutină bine împământenită a modului de a-și trăi viețile proprii, ale partenerilor și copiilor.” Este foarte greu de prezis concret ce se va întâmpla cu cei din această generație care sunt la momentul unei alegeri importante, notează Mădălina Bălan. „Cred că va depinde de toleranța părinților lor și a lor, apoi de ambiguitate, stres și de reziliența personală. Cred că unii vor fi influențați și de acest context înspre a merge către domenii umaniste, pentru că în ultimele luni s-a apăsat pe un buton al altruismului, de asemenea. Este posibil ca unii să și amâne decizia aceasta importantă.”

Irina−Elena Câmpanu, 20 de ani, viitor student

Unde ți−ai propus să studiezi și de ce?
Am finalizat studiile anul trecut, promoția 2015-2019, specializarea Filologie, Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi, Iași. Nu prea am cochetat cu ideea de a studia în străinătate din pricina situației financiare, așa că ideea de a studia în Marea Britanie a fost spontană. După finalizarea studiilor eram foarte debusolată în legătură cu ce facultate voi urma, ba îmi doream să studiez la Facultatea de Litere Babeș – Bolyai din Cluj-Napoca, ba îmi doream medicină, ba îmi doream asistență medicală. Eu nu mi-am dorit să fac o facultate doar de dragul de a o face, așadar am renunțat la gândul de a merge la o facultate de care nu eram sigură. După bac, am plecat la mare și am lucrare la o pensiune pe timp de vară. Marea mi-a adus numai liniște în gânduri, iar odată cu liniștea din mintea mea au venit și oportunitățile. Știam că anul respectiv e pierdut, așa că am decis să caut joburi în afara țării pentru a mă acomoda cu viața din străinătate și să strâng ceva bani. A fost foarte greu, dar după ceva timp lucrurile s-au aliniat, iar eu mi-am început aplicația pentru facultate prin intermediul platformei Edmundo. Am luat această hotărâre pentru viitorul meu, pe care eu nu prea îl văd în România. Marea Britanie mi-a oferit mai mult decât mă așteptam, așa că nu am de gând să renunț. Am ales specializarea criminology din cadrul Colegiului Liberal Arts and Sciences al University of Westminster din Londra.

Ți−a influențat pandemia în vreun fel decizia de a studia peste hotare?
Pandemia nu m-a influențat în niciun fel. Sunt o fire puternică, așa că nu am renunțat la visul meu de a studia în străinătate.

Cum ți−a influențat criza provocată de pandemie planurile la nivel financiar?
Pentru finanțarea studiilor am optat pentru împrumut la guvernul britanic. Am lucrat aproape un an în Marea Britanie, astfel criza nu m-a afectat prea tare. Eu nu am avut pe cine să mă bazez pe partea financiară, așa că am fost nevoită să ma descurc singură. E mult mai OK ca buget să împarți cu cineva o cameră sau un apartament deoarece cheltuielile se împart la doi, însă depinde și cu cine locuiești. În urma căutărilor și studiilor pe care le-am făcut pe piață am decis să locuiesc singură, astfel că nimeni nu îmi va influența nici studiile și nici pe mine ca persoană.

Vrei să te întorci și să lucrezi în România sau ai alte planuri? 
Nu am de gând să mă întorc în România. România nu-mi oferă nimic altceva decât stresul că nu am ce să fac cu o diplomă internațională, sunt 101% sigură că nimeni nu-mi va face loc în țară pentru a lucra ca și criminolog sau măcar să prelevez niște amprente. Sunt oameni care au plecat de jos și au uitat, oameni care te iau peste picior, oameni care nu investesc în tineri, oameni care au căpătat o funcție și au impresia că au lumea la picioare. În Marea Britanie am întâlnit oameni cu o gândire deschisă și cu o dorință extraordinară de a te ajuta să crești și să evoluezi. Așadar îmi doresc să cresc și să evoluez aici. Peste ani mă voi întoarce, doar în vizită, iar dacă se va schimba ceva, poate voi reveni, însă dacă în atâția ani nu s-a produs nicio schimbare, nu am încredere că se va schimba ceva acum. Ofer toată încrederea mea tinerilor din România. Doar ei mai pot schimba ceva.

Abel Bejan,
24 de ani, specialist în marketing

Ce ai studiat și cum ai ajuns să lucrezi în marketing?
Am studiat un an la Facultatea de Litere, apoi am început Facultatea de Psihologie și Științele Educației pe care am absolvit-o, în 2019. În prezent lucrez în marketing, nu este neapărat domeniul meu de activitate, dar psihologia este foarte importantă dacă vrei să fii un bun specialist în marketing.

Cu ce provocări a venit, pentru tine, această pandemie? Ți-a schimbat în vreun fel perspectiva și planurile de viitor?
În primă instanță am fost nevoiți, ca și mulți alți angajați din întreaga lume, să muncim de acasă. După un timp, însă, am fost anunțat că mi se va scurta și programul.  Deoarece tocmai îmi schimbasem jobul, mă așteptam chiar să fiu disponibilizat, fiind încă în perioada de training. Am apreciat că s-a dorit să nu se renunțe la nimeni, mai ales în această perioadă, chiar dacă programul a fost redus la numai două ore. Lucrez la o firmă de IT, mai exact la o firmă specializată în softuri ERP. Aceste softuri sunt utile pe timp de criză, ceea ce teoretic ar fi însemnat pentru mine o mai multă stabilitate. În plan personal, pandemia nu a contribuit în mod esențial în vreun fel, poate doar m-a ajutat să apreciez mai mult spațiul deschis și libertatea. Nu mi-a influențat nici decizia de a-mi schimba locuința în vara acestui an, mai ales că prețurile locuințelor au scăzut puțin. Spun acest lucru deoarece vreau să mă mut tot în chirie, deci nu depind de un credit. Per total, sunt mulțumit de felul cum am gestionat această situație, chiar am reușit să economisesc niște bani pentru viitoarea locuință.

În ce regim de lucru ai lucrat în timpul pandemiei?
În această perioadă am lucrat de acasă. Îmi place acest mod de lucru pentru că nu mai pierd timp pe drum, mă trezesc mai târziu și sunt mai relaxat. Pe de altă parte, mi-au lipsit colegii de la locul de muncă și cred că plictiseala poate fi foarte dăunătoare. De asemenea, acasă sunt mai ușor distras și mai ineficient, poate și din cauza plictiselii. Cu siguranță nu mi-aș fi dorit să intru în șomaj tehnic. Cu toții avem nevoie de o cantitate normală, sănătoasă de stres. Plictiseala, dacă se cronicizează, poate duce ușor la depresie.
Ți-a schimbat în vreun fel pandemia perspectiva și planurile de viitor?
Pot spune că situația din primăvara aceasta m-a determinat să acționez mai precis. Rămânând aproape complet fără loc de muncă, am decis să îmi iau un al doilea job, care să îmi permită să îmi plătesc facturile. Am acceptat să lucrez într-un callcenter și pot spune că a fost o experiență interesantă și mi-am șlefuit multe zone, ca să le numesc așa.
Cred că voi încerca mai mult să mă bucur de momentul prezent. Am ieșit recent la o plimbare în parcul Herăstrău și nu mi-a venit să cred cât de bine mă simțeam. Cred că acest lock down a crescut mult setea de viață a oamenilor. Sunt convins că oamenii își doresc mai mult ca niciodată să iasă în oraș, să viziteze și să se bucure de soare. Probabil că în această vară voi ieși destul de mult în oraș pentru că îmi este dor de locurile mele favorite.

În viitor vrei să rămâi în țară sau iei în calcul să te muți în străinătate?
În momentul de față este dificil să spun dacă îmi doresc să plec din țară. Cu toții ne dorim să ne fie mai bine, iar copiii noștri să trăiască într-o țară mai bună decât cea în care ne-am născut noi. Cred însă că putem face acest lucru în România, și cred că țara aceasta dispune de mulți oameni care ar putea schimba lucrurile în bine. Cred că este timpul să nu mai așteptăm nimic de la nimeni și să ne implicăm cu toții pentru binele comun.

Ionela Ercuș,

23 ani, referent bancar

După absolvirea studiilor ți-ai găsit de lucru în domeniul tău sau te-ai reorientat spre un altul?
Am urmat cursurile Facultății de Marketing din cadrul Academiei de Studii Economice din București și un master în marketing și comunicarea în afaceri în cadrul aceleiași instituții. În prezent mă aflu în febra pregătirii lucrării de disertație, a cărei susținere se apropie cu pași repezi. Am căutat de lucru în domeniul meu însă nu am găsit ceva potrivit, așa că m-am reorientat rapid către domeniul financiar-bancar. Cumva, faptul că am studiat în primii doi ani materii din cadrul tuturor facultăților din ASE mi-a permis să mă reorientez ușor. Lucrez în acest domeniu de la finalul anului I – licență.

Cu ce provocări a venit, pentru tine, această pandemie? Ți-a schimbat în vreun fel perspectiva și planurile de viitor?
Pandemia a reprezentat încă de la început o adevărată provocare pentru mine, deoarece mă aflam în plin proces de căutare a unui job. Revenită recent din Franța, unde am studiat pentru o perioadă de timp și neavând un loc de muncă, a trebuit să încep căutările. La început, acestea nu au reprezentat o prioritate, însă în momentul în care mi-am dat seama cât de greu este, am început să mă alarmez. La un moment dat m-am gândit chiar la o reconversie profesională, însă am abandonat destul de repede acest gând. După mai multe oferte refuzate și „n” aplicații, am reușit să mă angajez. Procesul a fost unul foarte diferit și aș putea spune chiar ciudat. Mare parte s-a realizat online, mai puțin interviul și protecția muncii. Primul s-a desfășurat în parametrii normali, dar nu și cel
de-al doilea act (protecția muncii), care s-a desfășurat în condiții de distanțare fizică, cu protecție și într-un ritm extrem de alert. După ce am fost efectiv angajată, adică de pe 8 aprilie, am lucrat de acasă.
Tot în această perioadă a trebuit să îmi schimb și domiciliul. Căutarea unei noi chirii nu a fost atât de dificilă pe cât mă așteptăm. Deși în plină pandemie, agenții imobiliari și-au continuat activitatea, astfel că am reușit într-un timp relativ scurt să găsesc o nouă locuința pe placul meu. Prețurile pentru chirii au scăzut ușor în această perioadă, astfel că m-am putut bucura de un raport calitate-preț foarte avantajos.

În ce regim de lucru ai lucrat în timpul pandemiei?
În perioada pandemiei am lucrat de acasă. Mi-a fost foarte greu, deoarece am început chiar în plină criză. În cadrul instituției nu există un program de mentorat, iar până la revenirea la birou a trebuit să învăț singură. Acest regim de lucru consider că este foarte benefic mai ales pentru persoanele care locuiesc departe de sediul în care își desfășoară activitatea, deoarece economisesc foarte mult timp și sunt de părere și că eficiența lor este mult mai ridicată. Dintre aceste persoane fac și eu parte. Aș prefera ca, după finalizarea procesului de învățare, să lucrez de acasă.

Cum ți-a modelat criza actuală așteptările referitoare la un job?
Pretențiile mele salariale au scăzut, a trebuit să accept un job pentru care salariul nu este unul tocmai satisfăcător însă, ținând cont că în această perioadă foarte multe dintre firme
și-au trimis angajații în șomaj tehnic sau chiar i-au rugat să își dea demisia, a trebuit să mă mulțumesc, dacă pot spune așa, cu acest salariu. Este unul decent, dar așteptările mele erau altele. În plus, sediul instituției este foarte departe de casă. Drumul până acolo și înapoi este foarte obositor și îmi ocupă timp mult.
Cele mai importante criterii ale unui loc de muncă sunt: nivelul salarial, apropierea de casă, respectiv de mijloacele de transport în comun, stabilitatea, oportunitățile de dezvoltare profesională, mediul de lucru, echilibrul între viață personală și cea profesională, precum și relația cu superiorul.

Crezi că le va fi mai ușor celor din generația ta să facă față noii crize sau celor din generațiile anterioare, care au înfruntat deja criza din 2008?
Deși tind să spun că le va fi mai ușor celor care deja s-au confruntat cu criză din 2008, până la urmă afirm că totul depinde și de modul în care ne raportăm la această criză. Într-adevăr, despre cei care au deja experiența crizei precedente, putem afirma că au un avantaj, știind deja cum s-a manifestat și ce a presupus. Totodată, crizele nu sunt identice, astfel că în cadrul fiecăreia regăsim elemente definitorii și astfel abordările pot fi diferite. Generația mea consider că se poate adapta cu ușurință noilor provocări și va putea face față acestora, fie prin reconversie profesională, fie prin însușirea unui al doilea job sau poate prin punerea în valoare a hobby-urilor, câștigând și de pe urma acestora sume importante.

Cum crezi că ți se va schimba comportamentul financiar în urma acestei crize provocate de pandemie?
Cu siguranță voi fi mai atentă la cheltuieli și voi încerca pe cât posibil să fac unele economii. Probabil că nu voi renunța la prea multe lucruri, nefiind o persoană căreia îi plac extravaganțele sau luxul, dar voi încerca să profit de reduceri, să îmi achizitionez vacanțele cu mult timp înainte pentru a beneficia de un preț mult mai accesibil.

În viitor vrei să rămâi în țară sau iei în calcul să te muți în străinătate?
Deși părinții mei sunt stabiliți într-o altă țară, nu iau deloc în considerare varianta mutatului în străinătate, fie în același loc cu ei, fie în altul. Nu am luat niciodată în calcul această posibilitate, iar după experiența Erasmus, care a fost una dezamăgitoare, cu atât mai mult refuz ideea plecării. Nu este ușor în România însă nici în  afara țării traiul nu este mai roz. Totul depinde de fiecare dintre noi; „cum ne așternem așa dormim”.

Victor Balaniuc,
25 de ani, antreprenor −cofondator Front Row Events

Care sunt avantajele și dezavantajele pe care le are un antreprenor din generația ta față de cei din generațiile anterioare?
În România, generațiile anterioare au avut oportunitatea de a trece prin perioada anilor ’90, reprezentată de mari oportunități de afaceri, pentru cei care au reușit să le identifice. Acum, aceste oportunități au fost înlocuite de cele din zona tech. Oricine are acces oricând și oriunde în lume să își dezvolte ideea de afaceri.

Ce impact crezi că va avea această criză asupra mediului de business?
Eram prea tânăr în criza din 2008 ca să fi putut să îmi formez propria opinie referitoare la criza anterioară, dar această criză pare că va genera foarte multe pagube în lumea de business, iar cei mai puternici, bine organizați și pregătiți vor supraviețui. Ca în orice perioadă de criză, vor fi și câțiva care vor câștiga de pe urma ei.

Cu ce provocări a venit această pandemie la nivelul activității businessului pe care îl coordonezi și ce ai învățat din această experiență?
Dezvoltând afaceri în special în domeniul evenimentelor și fitnessului, suntem în „prima linie”, în grupul țintă al afacerilor închise. Primele închise și ultimele deschise. Aceste businessuri sunt evident, în stand-by, iar focusul este orientat spre activități care încă funcționează în acestă perioadă și ne generează venituri. De asemenea, suntem în continuă căutare de moduri prin care să ne reinventăm; planurile de viitor s-au schimbat total. Ne concentrăm atenția pe reinventare personală și profesională, să ne adaptăm noului mod de viață și de lucru.

Cum crezi că se vor schimba obiceiurile în urma pandemiei?
Atât la nivel personal, cât și în afaceri, vom fi mult mai precauți în ceea ce privește „scenariul pentru cel mai rău caz”. Cel mai rău caz nu mai e doar un gând la care nu crezi cu adevărat că ajungi vreodată. A devenit realitatea din teren. Astfel, ne pregătim mult mai bine să facem față oricând unei noi situații de criză, care poate să modifice peste noapte total regulile jocului. De la prețul negativ al petrolului la o invazie extraterestră și o pandemie zombie, orice a devenit posibil în noua lume în care trăim.

Anda Sontea, mama lui Vladimir Sontea − elev în clasa a IX−a la Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu

Erați părinte și când a venit criza din 2008. ​Cum credeți că veți resimți criza actuală față de cea precedentă, când fiul dvs. era încă mic? Cum diferă provocările financiare – și nu numai – de atunci față de cele de acum?
Atunci când se complică lucrurile în societate (apare o criză) și ești părinte, îți faci griji, indiferent de vârsta copilului. Criza din 2008 a fost una preponderent economică, așadar grijile din acea perioadă aveau tentă financiară. Întrebările pe care ți le puneai erau sub forma „Voi fi oare în stare să îi asigur copilului meu cele necesare pe termen lung?” Criza de acum a început ca una medicală și primele griji au fost legate de siguranța copilului. Apoi au apărut îngrijorările legate de urmările economice ale acesteia și am ajuns din nou la întrebarea „Voi fi oare în stare să îi asigur copilului meu cele necesare până se va putea susține de unul singur?”

Deși este încă în clasa a IX-a, probabil fiul dvs. are o oarecare idee despre ce vrea să facă după terminarea liceului. Spre ce facultate și domeniu ar dori să se îndrepte, ați luat în calcul studiile în străînătate?
Vladimir își dorește (cel puțin în această perioadă) să devină game developer. Se gândește să urmeze o facutate cu profil IT și programare și da, se gândește să urmeze această facultate în străînătate.

Vi s-a schimbat în vreun fel perspectiva asupra acestor planuri în urma pandemiei?
Nu. Pandemia va avea multiple efecte asupra vieților noastre, dar nu i-a schimbat lui Vladimir planurile de viitor. Și nici mie, cel puțin deocamdată. Suntem optimiști că o să putem să ne continuăm viețile așa cum ne plănuiserăm înainte de criză.

Cu ce provocări a venit „școala de acasă” și cum le faceți față?
„Școala de acasă“ nu este o reușită 100%. Dar nici nu poți să nu apreciezi eforturile generale (instituții, școli, profesori, părinți) de a se adapta la o situație complet nouă, într-un timp foarte scurt. Nimeni nu era pregătit pentru așa ceva. Pentru Vladimir provocarea este de a se mobiliza într-o conjunctură mai relaxată decât cea de la o orele de clasă normale. Până acum lucrurile s-au desfășurat rezonabil, aș spune eu, având în vedere contextul.

L-ați sfătui pe fiul dvs. să rămână (sau să se întoarcă) în România după finalizarea studiilor sau să plece peste hotare?
Îmi doresc pentru fiul meu să aibă experiența studiilor în străinătate. Nu pot spune în acest moment cum vor arăta discuțiile noastre din momentul în care el va fi terminat o facultate în străi­nătate. Depinde foarte mult de cum vor evolua lucrurile până atunci.

În privința independenței financiare, ați vrea să o dobândească din timpul facultății sau după ce va începe propriu-zis cariera sa, în domeniul ales? 
În legătură cu libertatea financiară, în general, ca sfat părintesc, i-am spus întotdeauna lui Vladimir că este important să nu se grăbească „să facă bani” dacă prețul este „schilodirea” educației (în perioada de acumulare). Dacă va reuși să le combine în mod eficient, bravo lui! Oricum, domeniul către care se îndreaptă este unul care permite o astfel de abordare mai mult decât altele.