Ce se întâmplă dacă nu se prezintă la referendum 50% plus unu dintre alegători?

Validarea referendumului intră, conform legii, în atribuția Curții Constituționale a României (CCR), care verifică dacă a fost respectată procedura pentru organizarea și desfășurarea referendumului și confirmă rezultatele acestuia, într-o hotărâre care se publică în Monitorul Oficial.

Validarea referendumului, conform Legii referendumului 3/2000, este posibilă dacă la vot se prezintă cel puțin 50% plus unu din numărul alegătorilor. Demiterea președintelui României este aprobată dacă în urma desfășurării referendumului, în condițiile prezenței la vot de cel puțin 50% plus unu dintre alegători, propunerea de demitere a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, conform articolului unic al Legii 131/2012 de modificare a Legii referendumului, promulgată de președintele interimar Crin Antonescu și publicată în Monitorul Oficial din 17 iulie.

Când a judecat constituționalitatea Legii 131/2012, la 10 iulie, CCR a menționat că aceasta este conformă cu Constituția “în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puțin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente” special pentru a sublinia faptul că noua lege cu articol unic se va corobora, urmând logica juridică, cu Legea referendumului 3/2000, cea care a instituit de la bun început pragul de prezență de 50% plus unu pentru toate tipurile de referendum.

Dacă referendumul este validat, președintele Traian Băsescu este demis, iar în termen de trei luni, conform art. 97 (2) din Constituție, Guvernul organizează alegeri prezidențiale. Dacă referendumul este invalidat, la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii CCR, încetează interimatul lui Crin Antonescu în exercitarea funcției de președinte al României, iar Traian Băsescu își reia exercitarea atribuțiilor de președinte al României.

Decizia CCR privind validarea referendumului se adoptă cu o majoritate de două treimi dintre membri (respectiv 6 din cei 9 membri).

DE CÂTE VOTURI ESTE NEVOIE PENTRU DEMITERE?

Numărul persoanelor cu drept de vot înscrise pe listele electorale permanente este de 18.292.514, ușor mai mic decât la consultările electorale precedente, după cum urmează:

Referendum demitere președinte, mai 2007: 18.301.309
Referendum vot uninominal, noiembrie 2007: 18.296.459
Alegeri parlamentare, decembrie 2008: 18.464.274
Alegeri prezidențiale, noiembrie 2009: 18.303.224
Alegeri locale, iunie 2012: 18.315.880.

Pentru aprobarea demiterii este necesar deci ca la vot să se prezinte cel puțin 50% plus unu din numărul alegătorilor, respectiv 9.146.258, iar majoritatea simplă – cel puțin 4.573.130 dintre aceștia – să voteze DA la referendum. Dacă însă există cel puțin 4.573.130 de voturi pentru demitere, iar la vot nu se prezintă numărul minim de alegători prevăzut de lege, referendumul nu poate fi validat.

Mai departe, în condițiile în care președintele suspendat și PDL au cerut alegătorilor să boicoteze referendumul și în condițiile în care toate sondajele de opinie au dat ca majoritară opțiunea pro-demitere, se poate estima că numărul voturilor DA va fi superior voturilor NU. Ca atare, premierul Victor Ponta a declarat, joi, că dacă pentru demiterea președintelui Traian Băsescu vor fi exprimate mai multe voturi decât cele cu care a fost ales în 2009, atunci “este închisă deja problema. Nu poate decât să plece. Nu mai are ce să facă altceva”, lăsând de înțeles că un număr mare de voturi DA ar justifica demiterea chiar și dacă nu s-ar întruni pragul de prezență la vot cerut de lege.

Cu alte cuvinte, dacă președintele Băsescu a fost ales în 2009 cu 5.277.068 de voturi, acum ar însemna că poate fi demis, de pildă, cu 5.277.069 de voturi DA, în virtutea principiului juridic al simetriei. Are temei legal această logică?

În Decizia 147 din 21 februarie 2007 privind una dintre legile de modificare a Legii referendumului, care voia să instituie praguri diferite de aprobare a demiterii președintelui în funcție de felul cum a fost ales (din primul tur sau din al doilea tur), CCR arată că legea era neconstituțională, motivând astfel:

“Principiul simetriei este un principiu al dreptului privat, fiind exclusă posibilitatea aplicării acestuia în dreptul public. De aceea, normele constituționale sunt asimetrice prin excelență. Astfel, (…) în cazul Președintelui României, deținerea acestei funcții este încredințată persoanei care a câștigat alegerile prezidențiale, iar încetarea exercitării ei are loc ca urmare a unei hotărâri de condamnare pentru înaltă trădare, a aprobării demiterii prin referendum, a apariției unor incompatibilități etc. Așadar, exigențele stabilite de Constituție pentru alegerea Președintelui României și cele care se referă la demiterea acestuia în urma unui referendum nu sunt simetrice, deoarece ele reprezintă instituții juridice diferite, cu roluri și scopuri diferite, fiecare având un tratament juridic distinct.
Astfel, alegerea Președintelui României este reglementată de un grup omogen de norme juridice, care stabilesc regulile privitoare la organizarea și desfășurarea scrutinului prezidențial. (…) În schimb, demiterea prin referendum a Președintelui României nu are semnificația unei asemenea competiții electorale. Dimpotrivă, ea reprezintă o sancțiune pentru săvârșirea unor fapte grave prin care Președintele României încalcă prevederile Constituției.”

Prin urmare, pentru ca președintele Traian Băsescu să fie demis, nu poate fi invocat niciun alt temei legal decât cel prevăzut de legile referendumului, respectiv întrunirea unei majorități de voturi DA în condițiile unui prag de prezență de 50% plus unu dintre alegătorii înscriși pe liste. La limită, dacă acest prag înseamnă 9.146.258, ar putea exista chiar 9.146.259 de voturi DA, fără ca referendumul să fie validat și deci fără ca demiterea să poată avea loc.

În fine, dacă pragul de prezență nu este întrunit, adică mai mult de jumătate dintre alegători nu se prezintă la vot, nu se poate considera că absenții pot fi asimilați unui vot pro-demitere, așa cum se întâmplă în Parlament când o lege este aprobată tacit când nu există cvorum suficient ca s-o discute.

Mai exact, la ora actuală, după intrarea în vigoare a Legii 131/2012 de modificare a Legii referendumului, legislația după care se organizează în România toate tipurile de referendum (pentru probleme de interes național, local și pentru demiterea președintelui) a fost complet unificată, în conformitate cu recomandările CCR și ale Comisiei de la Veneția. Prin urmare, dacă la referendumul din 29 iulie nu s-ar prezenta 50% plus unu alegători, situația ar fi identică celei de la referendumul din noiembrie 2007, când electoratul a fost chemat să se pronunțe asupra propunerii de trecere la votul uninominal. Referendumul respectiv a fost invalidat pentru că nu au existat suficienți alegători interesați să se pronunțe asupra ei (prezența a fost atunci de aproape 27%), iar propunerea a căzut, chiar dacă în favoarea ei s-au pronunțat peste 81% dintre alegătorii prezenți la vot.

POATE URMA UN NOU REFERENDUM?

Hotărârea 34/12 a Parlamentului publicată în MO din 6 iulie prevede că “În situația în care Curtea Constituțională va stabili că nu au fost îndeplinite condițiile de valabilitate stabilite de lege, Parlamentul României va lua act de hotărârea acesteia și va decide asupra procedurii de urmat.”

Înseamnă aceasta că, în cazul unui referendum nevalidat, Parlamentul poate trece peste decizia CCR și poate convoca un nou referendum sau chiar mai multe, interpretând că perioada de suspendare a președintelui Traian Băsescu s-ar încheia doar atunci când un referendum validat ar decide demiterea lui sau reluarea funcției de președinte?

În Decizia 734 din 24 iulie 2012, referitoare la hotărârea 34/2012 a Parlamentului, CCR arată, referitor la atribuțiile sale de validare a referendumului, că “Nicio autoritate publică nu poate dispune în locul Curții Constituționale sau în mod contrar celor reținute prin hotărârea general obligatorie a Curții Constituționale. Tot astfel, nicio autoritate publică nu poate dispune continuarea unei proceduri constatate ca fiind încheiată în mod oficial la publicarea în Monitorul Oficial al României a hotărârii pronunțate de Curtea Constituțională în exercitarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. i) din Constituție și în conformitate cu cele statuate prin această hotărâre.”

CCR arată în continuare că, în situația unei eventuale nerespectări de către Parlament a hotărârii Curții Constituționale sau a convocării unui nou referendum de demitere “în cadrul aceleiași proceduri întemeiate pe art. 95 din Constituție, procedură finalizată în momentul publicării în Monitorul Oficial al României a hotărârii Curții Constituționale pronunțate cu privire la referendum”, hotărârea respectivă poate face la rândul ei obiectul controlului de constituționalitate.

Ce ar decide CCR într-o astfel de situație este deja expus în Decizia 420 din 3 mai 2007, care arată că “în sensul prevederilor art.95 alin.(3) din Constituție, referendumul organizat pentru demiterea președintelui României reprezintă un act unic de manifestare a voinței populare, care nu poate fi repetat în cadrul aceleiași proceduri, indiferent de rezultatul său”.

Art.95 alin.(3) din Constituție prevede că “Dacă propunerea de suspendare din funcție este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea președintelui”. Propunerea de suspendare a fost aprobată la data de 6 iulie, astfel încât unicul referendum posibil pentru demitere în cadrul acestei proceduri este cel din 29 iulie.