Ce se întâmplă cu milioanele când fondatorii nu mai sunt?

Unii au râs, alții au fost scandalizați, iar alții au considerat că a fost decizia corectă. Indiferent de caz, realitatea este că Lagerfeld, dincolo de tragedia morții sale, a fost ferit de luarea unei decizii complicate. Ce se întâmplă însă cu miliardarii care trebuie să lase averea celor din familie?

Afaceri de miliarde de lei, construite de antreprenori români, s-au risipit după dispariția fondatorilor pentru că nu a avut cine să păstreze în viață afacerea.

Formarea de noi lideri din cadrul familiei este rețeta cu cele mai mari șanse de câștig, spunea George Butunoiu, managing partner al firmei de executive search George Butunoiu Ltd,

într-un interviu acordat anterior revistei Business MAGAZIN. Nu puțini sunt antreprenorii care își trimit copiii la studii și apoi aceștia se implică în afaceri pentru a prelua – sau a se pregăti să preia – conducerea afacerilor.

Și deși sunt numeroase exemple pozitive în această direcție – Alexandra Copos de Prada, care conduce afacerile Ana Pan, Ana Baking și Ana Hotels, înființate de George Copos, Radu Timiș Jr, care este directorul comercial al Cris-Tim, Daniela Bîzgan, care conduce Marelvi și mulți alții –, există și situații diametral opuse, care ies în evidență atunci când fondatorul unei afaceri dispare. Ce s-a întâmplat, prin urmare, cu afacerile sau averile lăsate de unii dintre antreprenorii care și-au pus amprenta pe capitalismul românesc?

O moștenire controversată
Omul de afaceri Marcel Bărbuț, fondatorul producătorului de materiale de construcții AdePlast, a încetat din viață la începutul acestui an, la vârsta de 62 de ani, având o avere estimată la 55 de milioane de euro. Omul de afaceri a construit timp de două decenii afacerea AdePlast, cu unități de producție în Roman,

Oradea și Ploiești. Unul dintre cei mai importanți antreprenori din industria materialelor de construcții, Bărbuț a devenit acționar al AdePlast în 1996, la circa doi ani de la înființarea companiei, care a avut inițial acționariat austriac.

„Dacă nu poți începe de unul singur, alege-ți întotdeauna parteneri de încredere. Caută să fii mereu în control și să știi absolut tot ce se întâmplă în companie, de la primul până la ultimul angajat. Trebuie să urmărești tot ce se întâmplă, spunea Marcel Bărbuț în 2015, într-un articol de copertă din Business MAGAZIN. „Bătălia există pe toate segmentele de piață, de aceea trebuie să îți cunoști bine competitorii și să le știi cifrele și deciziile. Dacă un concurent face cu 10 angajați ceea ce tu faci cu 15, mai bine să nu te apuci.

Calculele trebuie făcute cât mai precis, iar atenția la salarii trebuie să fie constantă. Dacă plătești un angajat cu mult mai mult decât nivelul pieței, afacerea devine foarte complicată. Totul trebuie negociat foarte atent, de la finanțare până la furnizori și salarii. Dacă ar fi să o iau de la capăt în condițiile actuale, m-aș gândi de două ori dacă să încep sau nu.

Deși luase inițial decizia de a ceda controlul companiei, în 2016 antreprenorul a revenit la conducerea grupului AdePlast după numai un an, perioadă în care îl numise ca CEO pe Bogdan Pîrvu. Nu este însă un caz singular și poate că aventurile riscante ale câtorva antreprenori joacă un rol esențial în această preferință clară de a păstra frâiele companiei în propriiile mâini. „Am crezut că voi putea să formez un CEO pentru AdePlast, dar Bogdan Pîrvu nu a performat conform mandatului primit.

Voi forma ca CEO pe unul din băieții mei“, spunea la acel moment Marcel Bărbuț. În 2015, antreprenorul îl numea în funcția de conducere pe Bogdan Pîrvu, care anterior deținuse șefia diviziei de vopsele, una dintre cele trei ale grupului. Despre cei trei ani petrecuți de Bogdan Pîrvu la conducerea diviziei de vopsele, Marcel Bărbuț spunea că „a fost un mandat lung pentru mine“; niciun alt manager nu a avut un mandat întins pe parcursul mai multor ani. Antreprenorul povestea că decizia luată s-a bazat pe idei clare: „Un CEO îl eliberează pe proprietarul de business de multe operații executive – citirea, semnarea nenumăratelor contracte, conducerea operativă a nouă fabrici etc.

Altfel spus, probleme zilnice care mănâncă multe ore“. Ca urmare, antreprenorul declara că poate să vadă mai bine piața, mai cu seamă pentru că, spunea Bărbuț, existau nenumărate oportunități de achiziții, afaceri de cumpărat la prețuri bune. La finalul unui an, Bărbuț a tras linie, a adunat și a ajuns la concluzia că Bogdan Pîrvu nu a îndeplinit obiectivele; a reluat conducerea grupului, iar pe termen lung plănuia să-l formeze ca CEO pe unul dintre băieții săi, implicați deja în afaceri.

La scurt timp după decesul lui Marcel Bărbuț, mai multe publicații din România notau că omul de afaceri nu a încredințat compania celor trei fii ai săi, Alexander Michael (29 de ani), Thomas (26 de ani) și Marcel Jr (23 de ani), preferând să îl numească executor testamentar pe Daniel Stăncescu, CEO-ul AdePlast. Potrivit publicațiilor respective, Stăncescu ar fi primit instrucțiuni ferme să vândă compania, pentru ca angajații să aibă un loc de muncă, și să dea copiilor doar o parte din bani. Contactați de Business MAGAZIN, cei trei moștenitori nu au vrut să ofere declarații legate de informațiile apărute în presă. Până în prezent, nu a intervenit nicio schimbare în structura administrativă a companiei.

„Existând deja un dosar penal în care se fac cercetări, nu pot comenta decât că am încredere în justiție și că toate eforturile mele următoare vor fi direcționate spre restabilirea echilibrului în companie și spre bunul mers al acesteia. Sunt în continuare CEO-ul și președintele companiei și doresc să-i asigur pe toți partenerii AdePlast – colegi, salariați, clienți, furnizori, finanțatori – că strategia imprimată de domnul Marcel Bărbuț va fi implementată cu orice preț”, a explicat Daniel Stăncescu pentru Libertatea, publicația care a publicat detalii despre conflictul dintre el și cei trei fii ai lui Marcel Bărbuț.

Mai mult scandal decât moștenire

Poate cea mai „controversată” moștenire este însă cea lăsată de omul de afaceri Dan Adamescu, decedat la începutul lui 2017, situație în care lupta pentru avere se dă între fosta soție a miliardarului, Carmen, și Alexander, unul dintre fii.

Adamescu deținea mai multe afaceri, printre care Astra Asigurări și Medien Holding; era, de asemenea, proprietarul hotelului Intercontinental din București. După moartea sa, fiul său Alexander Adamescu și fosta soție Carmen Adamescu au fost în centrul mai multor investigații și, inevitabil, scandaluri publice.
Dan Adamescu a emigrat în Germania la finalul anilor ‘70 și s-a întors în România la aproape zece ani după revoluție.

Cu banii strânși în Germania, el a investit masiv în zona de imobiliare și a reușit să preia centrul comercial Unirea, unul dintre cele mai importante spații comerciale din București. Adamescu a preluat și compania Astra, compania de asigurări de stat dinainte de Revoluție. Au urmat apoi hotelul Intercontinental din București, Hotelul Rex din Mamaia, cotidianul România Liberă și săptămânalul Academia Cațavencu. Adamescu a investit chiar și în clubul de fotbal Oțelul Galați.

Problemele sale legale au umbrit însă ultima parte a vieții: implicat în mai multe dosare, Dan Adamescu a fost condamnat definitiv, în luna mai 2016, la patru ani și patru luni de închisoare în dosarul în care era acuzat că a intervenit la judecători în dosare de insolvență, alături de el fiind condamnați și patru magistrați la pedepse cuprinse între trei ani și patru luni și 12 ani și două luni. El a fost găsit vinovat că le-a dat mită 20.000 de euro judecătorilor Ion Stanciu și Elena Rovența, pentru ca aceștia să dispună soluții favorabile în două dosare de insolvență.

Mai mult, Dan Adamescu și fosta șefă a Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Angela Toncescu, au fost trimiși în judecată, la finalul lui 2016, pentru abuz în serviciu și spălarea banilor în dosarul falimentării Astra Asigurări, alături de alte opt persoane cu funcții de conducere în Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prejudiciul în acest caz fiind estimat la peste 800 de milioane de lei. În dosar, Societatea de Asigurare Reasigurare Astra SA se constituise parte civilă în cauză cu suma provizorie de 788,9 milioane de lei. Totodată, Fondul de Garantare a Asiguraților se constituise parte civilă în cauză cu suma totală de 714,08 milioane de lei.

La finele lunii noiembrie 2016, magistrații Judecătoriei Sectorului 4 respingeau cererea de eliberare condiționată depusă de Dan Adamescu, astfel că acesta ar fi trebuit să rămână în închisoare cel puțin până pe 19 februarie 2017, când putea depune o nouă solicitare de eliberare condiționată, a stabilit instanța. Nu a fost cazul, pentru că omul de afaceri a încetat din viață.

Bunurile rămase de la omul de afaceri au generat numeroase controverse, discuțiile învârtindu-se în jurul a două personaje: fiul Alexander Adamescu și fosta soție Carmen Adamescu.

Dacă Astra Asigurări s-a prăbușit și a fost pusă sub administrare specială, pentru ca apoi să intre în faliment, situația altor proprietăți e încă incertă.
Chiar luna trecută, polițiștii Direcției de Investigare a Criminalității Economice (DICE) din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și procurori ai Parchetului de pe lângă Tribunalul București au făcut percheziții la centrul comercial Unirea din Capitală și la domiciliul unui director general. Anchetatorii au ridicat documente și date informatice într-un dosar penal în care sunt vizate infracțiuni de delapidare, legat de modul în care Alexander Adamescu a luat bani din societate ca să-i folosească în interes personal, respectiv ca să-și plătească avocații care îl reprezintă în Marea Britanie, potrivit sursei citate. Pe 16 octombrie 2018, apărătorii lui Carmen Adamescu l-au acuzat, prin intermediul unui comunicat de presă, pe Alexander Adamescu că și-ar fi plătit avocații, folosindu-se de poziția sa de director al Unirea Shopping Center, prejudiciul fiind de 200.000 de euro.

Carmen Adamescu a fost la rândul său reținută la finalul lui 2018, după ce a fost audiată mai multe ore, au precizat; unul dintre denunțătorii activităților ilicite și ai contractelor fictive derulate de firmele controlate de Carmen Adamescu este chiar fiul său vitreg, Alexander, potrivit Mediafax. Ulterior, tot pentru aceste fapte, a depus plângere și Unirea Shopping Center, cele două denunțuri fiind reunite în cadrul unui singur dosar penal.

Ce a lăsat în urmă cel mai bogat român

Omul de afaceri Dinu Patriciu a murit în 2014 la Londra, unde se mutase la începutul acelui an. De la preluarea Rompetrol în 1998, numele lui Dinu Patriciu a fost legat indisolubil de evoluția companiei. Strategia omului de afaceri a fost să folosească Rompetrol ca punct central al unui holding pe care l-a înființat în Olanda și care a ajuns să cuprindă în 2009 peste 20 de companii, cu afaceri de 8,7 miliarde de dolari în 2008. La momentul decesului, Dinu Patriciu se afla în proces de divorț cu soția sa Dana, care ceruse jumătate din averea omului de afaceri. Următorul termen al procesului era stabilit pentru finalul anului respectiv.

În 1990 Dinu Patriciu, de profesie arhitect, înființa prima firmă din România, Alpha, cu activități în demeniul arhitecturii și construcțiilor. În 1993, Rompetrol se privatiza prin metoda MEBO; cifra de afaceri a companiei avea să scadă în anii imediat următori privatizării la sub 6 milioane de dolari. La cinci ani după privatizare, Dinu Patriciu și Sorin Marin preluau Rompetrol, pentru ca un an mai târziu să preia și rafinăria Vega Ploiești. În doar nouă luni de la preluare, cifra de afaceri a rafinariei Vega se tripla, iar sediul central al companiei era mutat in Olanda.

În 2007, compania kazahă KazMunaiGas achiziționa 75% din acțiunile Rompetrol Group contra sumei de 1,6 miliarde de euro, transformându-l pe Dinu Patriciu în cel mai bogat om de afaceri din România. Doi ani mai târziu, la scurt timp după ce Rompetrol investea 16 milioane de euro în informatizarea benzinăriilor, KazMunaiGas devenea acționar unic al grupului Rompetrol prin achiziția pachetului de 25% rămas în posesia lui Dinu Patriciu.
Dinu Patriciu și Rompetrol au fost însă implicați în mai multe controverse, unele legate de datorii care s-au transformat într-o pagubă de sute de milioane de dolari pentru stat.

Astfel, în 2003, în guvernarea Năstase, datoriile istorice ale Rompetrol, companie achiziționată de Dinu Patriciu în 2000 cu 50 mil. dolari, au fost transformate în obligațiuni subscrise de Ministerul Finanțelor ce urma să fie recuperate șapte ani mai târziu (în 2010). Afacerea este anchetată de DIICOT, iar sub acuzare au fost puși deja foștii miniștri Mihai Tănăsescu, Dan Ioan Popescu (în timpul cărora a fost perfectată înțelegerea), Gheorghe Pogea și Sebastian Vlădescu (care în 2010 nu ar fi făcut, potrivit anchetatorilor, demersuri consistente pentru recuperarea banilor statului). În 2010, la termenul convenit, compania, trecută între timp în proprietatea KazMunaiGas, nu a răscumpărat obligațiunile, iar statul s-a trezit proprietar pe 44% din Rompetrol, fără a avea însă un cuvânt de spus, fiind acționar minoritar. În 2013 s-a realizat „Memorandumul de înțelegere“ între statul român și The Rompetrol Group, semnat la București la 15 februarie 2013.

Acesta s-a transformat într-un proiect de lege care a fost adoptată în octombrie 2013 de Par­lament. Memo­randumul (devenit lege) prevedea ca statul român, care controla 44,6% din acțiunile Rom­petrol Rafinare, să cedeze un pachet de 26% grupu­lui Rompetrol pentru 200 mil. dolari. KazMunaiGas se angaja să constituie un fond de investiții kazaho-român, în care Rompetrol să dețină 80% din acțiuni și statul român 20%, care să investească în următorii ani un miliard de dolari în proiecte din sectorul energetic (între care 400 mil. dolari banii pe care îi datora statului român). În schimb, statul primea acțiuni la Rompetrol și renunța la litigiile care vizau recuperarea sumelor datorate din nerăscumpărarea în 2010 a obligațiunilor.

Președintele Băsescu a sesizat Curtea Constituțională, care a declarat legea neconstituțională (pe motiv că o lege nu reglementează contracte). Astfel că în ianuarie 2014 premierul Ponta a semnat o hotărâre de guvern prin care a fost adoptat memorandumul de înțelegere cu kazahii. Acest mod de operare a atras atenția procurorilor, scria ZF.

La jumătatea lui 2018, Ana și Maria Patriciu, fiicele lui Patriciu, precum și a doua soție a acestuia, Dana Rodica Patriciu, au fost condamnate la prima instanță de către Tribunalul București la plata a peste 200 milioane dolari către Ministerul Finanțelor Publice. Suma reprezenta o creanță petrolieră a statului român asupra Libiei (valoarea lucrărilor de explorare, dezvoltare și exploatare petrolieră efectuate de statul român în Libia în perioada 1980-1992), recuperată de Rompetrol la începutul anilor ’90 și care ar fi fost destinată bugetului de stat. Judecătorii au decis că fiecare dintre cele trei are obligații de plată proporțional cu cota care le-a revenit din moștenirea lăsată de Dinu Patriciu.

Antreprenorii români au obiceiul de a controla afacerile cu o mână de fier. Pe de altă parte, studii realizate la nivel internațional arată că 80% din firmele antreprenoriale au o durată de viață de maximum cinci ani.

Iar dintre cele care depășesc acest prag, 80% au o durată de viață de maximum 30 de ani – poate pentru că destinul lor se leagă strâns de perioada în care fondatorul se ocupă direct de firmă.

Un faliment așteptat

​Ovidiu Popescu era cunoscut în lumea de business ca șeful Petrolexportimport, dar dintr-o dată, după anul 2005, a apărut ca proprietar al Palatului Știrbei și om de afaceri care vrea să investească într-un proiect imobiliar. De altfel, el a cumpărat mai multe proprietăți imobiliare în Capitală și avea de asemenea o impresionantă colecție de picturi. El a fost un personaj extrem de discret în ceea ce privește aparițiile în presă; Ovidiu Popescu a murit în 2011 în Statele Unite.

Petrolexportimport s-a înființat în 1948, iar pe vremea comunismului era principala companie prin intermediul căreia se desfășurau afacerile cu petrol ale țării. Până în 1997 compania a deținut monopolul importului de țiței și exportului de produse petroliere prin sistemul de rafinare. După ce s-a listat la BVB în 1999, anul următor societatea a fost complet privatizată; în 2006, Petrolexportimport atingea cea mai mare capitalizare bursieră, de aproximativ 80 milioane lei, după care afacerile companiei au scăzut în mod constant.

Moștenitorul omului de afaceri, Alexandru Popescu, a decis în 2015 să preia personal conducerea traderului de țiței Petrolexportimport (simbol bursier PEI), pe care o deținea prin intermediul unui offshore. El l-a înlocuit ca președinte și director general pe Valeriu Iancu, care conducea compania din 1998, dinainte ca aceasta să fie privatizată. Pe 18 octombrie 2018, Tribunalul București a admis cererea de intrare în faliment a companiei, numind un lichidator judiciar provizoriu.