Ce salariu câștigă un ospătar în România? ”Cred că veniturile sunt undeva la 1.000 de euro pentru fiecare lucrător din această industrie”

Mai bine ospătar, decât avocat? „Cred că viitorul sună astfel: cei care învață o meserie vor câștiga bani foarte mulți  fiindcă aceste meserii sunt extrem de bănoase  dacă vorbim de venituri, cred că veniturile sunt undeva la peste 1.000 de euro pentru fiecare lucrător din această industrie”, descrie Daniel Mischie, CEO al grupului City Grill, care operează cel mai mare lanț românesc de restaurant, viziunea sa asupra angajaților din industria în care activează.

Pe perioada iernii, în cadrul grupului pe care îl conduce lucrează 1.350 de angajați, iar pe perioada verii, datorită teraselor, numărul ajunge la 1.600. Deficitul de personal al companiei este astfel de 5% și este reglabil, potrivit lui Mischie.

Grupul este implicat în programele de formare de învățământ dual: la  liceul Mihai Bravu are două clase de ospătari și de bucătari; acestea sunt formate din 60 de elevi pe care îi pregătesc și îi sponsorizează timp de trei ani. „Învățământul dual presupune ca grupul City Grill să acorde burse, transport, cazare, masă pentru toți acești elevi – practic toate cheltuielile, cu excepția unei părți din cheltuielile de școlarizare, sunt plătite de grupul City Grill”, descrie și Mischie modalitatea de funcționare a acestui program.

Potrivit lui, aceste cheltuieli implică resursele City Grill, în timp ce statul oferă infrastructura, profesorii, școala, imobilul în care se desfășoară pregătirea elevilor. Un elev costă compania circa 250 de euro pe lună: „Acest lucru înseamnă că pentru trei ani ajunge să ne coste 7.500 de euro, fără bonusuri de performanță sau alte bonusuri – 7.500 x 60 înseamnă aproape jumătate de milion de euro pe trei ani care sunt bani despre care nu vei ști dacă se întorc sau nu”.

Admite totuși că în acest interval de timp grupul beneficiază de practica pe care o fac elevii în acest interval de timp. O altă modalitate prin care compania se implică în pregătirea angajaților este Academia City Grill, lansată anul trecut – aceasta se adresează însă doar angajaților și viitorilor angajați ai grupului.

„Deocamdată suferim și pentru că sistemul de educație scoate foarte mulți absolvenți cu diplomă de bucătar și de ospătar, dar cu foarte puțină practică, drept urmare noi trebuie să dublăm aceste diplome cu o diplomă obținută la Academia City Grill – spun eu: practic este un fel de școală profesională făcută la inițiativă privată – inițiativa City Grill”, descrie el proiectul.

Compania oferă prin intermediul acestuia cursuri de specializare pentru posturile de ospătar și bucătar. „Academia City Grill este acreditată și, în afară de faptul că oferă diplome cu recunoaștere internațională, cel mai accesat lucru este practica pe care elevii de la această academie o efectuează chiar în câmpul muncii – în fața clientului”, descrie Daniel Mischie motivele pentru care consideră util proiectul. Spune că în prezent, există o listă de așteptare pentru cei care vor să acceseze academia formată din 40-50 de persoane pentru seriile de ospătari și de 10-12 oameni pentru bucătari.

Chiar dacă acum aceasta se adresează celor care lucrează sau vor lucra în cadrul grupului, Mischie spune că va veni o etapă în care retenția de personal va fi suficient de bună ca să extindă programul și pentru alți potențiali angajați ai industriei.
În ceea ce privește meseria de ospătar, spune că tendința a fost ca aceasta să fie văzută mai degrabă ca o pedeapsă sau o meserie de „bypass – de trecere prin perioada studenției sau de acomodare la o altă meserie, până la găsirea uneia mai serioase”. Crede că pe piețele vestice, dimpotrivă, aceasta este văzută ca o „meserie serioasă”, în care ospătari lucrează în domeniu o viață întreagă.

Unul dintre motivele pentru care tinerii se reorientează spre acest tip de formare se leagă de înăsprirea examenului de bacalaureat și a unui procent de promovabilitate redus până la 50-60%, spune CEO-ul City Grill. „Tinerii cântăresc astfel mai bine deciziile legate de viitorul lor: unii sunt îndreptați către mediul academic și e foarte bine și foarte frumos, alții trebuie să fie îndreptați spre școlile vocaționale.”
În contextul în care bacșișul reprezintă mai mult de jumătate din veniturile unui ospătar – „sunt ospătari în România care au venituri mai mari decât ospătarii din afara țării – mulți – pentru că suntem o țară în care bacșișul este generos”. Per ansamblu, trăgând linie, este de părere că inițiativa privată face ca această țară să funcționeze; implicarea statului, cu cât este mai redusă, cu atât „lucrurile vor merge mai bine”.

Meseriașii, căutați și în petrol și gaze. Și OMV Petrom a demarat propriile programe dedicate pregătirii viitorilor angajați. România Meseriașă este un program demarat în 2015 de către companie dedicat susținerii și dezvoltării învățământului profesional și tehnic din România (ÎPT). Potrivit reprezentanților OMV Petrom, acesta își propune să contribuie cu soluții la problemele acestui tip de învățământ, cum ar fi: necorelarea ofertei educaționale cu piața muncii, slaba pregătire practică a elevilor, lipsa personalului calificat sau respectul scăzut al românilor pentru meseriași.

Din 2016, România Meseriașă face parte din platforma România Educată a Președinției, iar acțiunile din cadrul campaniei sunt derulate în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. În cei trei ani de la lansare, programul a cuprins mai multe proiecte pentru dezvoltarea intensivă a elevilor și profesorilor. Printre acestea se numără Liga Elevilor Meseriași – un proiect care va pregăti primul grup de inițiativă care să aducă în dezbatere problemele elevilor din învățământul tehnic și profesional.

Această ligă este formată din 27 de elevi, reprezentanți din fiecare liceu tehnologic din județul Buzău, și 24 de profesori coordonatori, al căror rol este acela de a susține elevii în proiect. Un alt proiect este Tabăra Meseriașilor din Țara lui Andrei – acest proiect de dezvoltare personală și profesională se adresează elevilor din școlile profesionale și liceele tehnologice din România, din clasele X-XI. Programul pregătește anual, încă din 2015, peste 200 de elevi și 40 de profesori, implicând mentori și specialiști renumiți în fiecare domeniu. Până în prezent, Tabăra Meseriașilor a pregătit peste 750 de elevi și 140 de profesori din 6 județe din România și a oferit burse de studiu în valoare de 550.000 lei.

Școala Petroliștilor este un alt proiect prin care OMV Petrom susține trei clase profesionale în domeniul industriei petroliere, în trei licee tehnologice din țară – din Moinești, Târgoviște, Pitești. 167 de elevi primesc burse de performanță de până la 700 de lei și urmează stagii de practică în cadrul companiei. De asemenea, OMV Petrom colaborează cu licee partenere prin dotarea laboratoarelor de practică și instruire pentru profesorii de specialitate.

Elevii învață după curricula actualizată pentru cele două specializări incluse în program: operator la extracția, transportul, tratarea și distribuția gazelor și operator sonde, primesc burse lunare de 700 de lei, iar la finalul clasei a XI-a vor avea o calificare recunoscută la nivel internațional. Compania a investit și în dotări pentru laboratoare de practică: potrivit reprezentanților OMV Petrom, peste 230.000 de euro au fost investiți în 13 unități de învățământ din țară, dintre care 9 sunt din județul Buzău.

napoi la școlile profesionale. Piața locală are o istorie în ceea ce privește învățământul profesional, și nu una de scurtă durată, ci una începută imediat după Revoluție. Nevoia mare de meseriași este acutizată și de desființarea școlilor profesionale în 2009 de către ministrul educației de atunci, Ecaterina Andronescu (pe motiv că nu mai erau tineri doritori să învețe o meserie), potrivit ZF. În 2004 erau aproape 280.000 de copii înscriși la școlile profesionale, în 2008 erau 180.000, iar apoi a urmat prăbușirea unui sistem de educație vocațională: în 2009 mai erau înscriși 109.000 elevi în școlile profesionale, în 2010, 51.000, în 2011, 10.000.

Deși acest sistem de învățământ a reînviat în 2012, numărul elevilor înscriși în prezent în școlile profesionale (de circa 68.000) este insuficient, fiind de peste 3 ori mai mic decât în urmă cu un deceniu, potrivit ZF.
În prezent, 70% dintre managerii de resurse umane din companii spun că învățământul profesional este neadaptat la cerințele pieței; 65% dintre angajatori sunt nemulțumiți de calitatea pregătirii practice din învățământul profesional din România; 85% dintre angajatori consideră că numărul absolvenților învățământului profesional este insuficient; aproape 80% dintre români nu respectă meseriile, iar 60% dintre meseriași nu ar recomanda meseria proprie unei persoane dragi, potrivit unui studiu al companiei Exact Cercetare și Consultanță.

um s-a ajuns la acest decalaj? „Pentru o perioadă de timp, prin deciziile de natură guvernamentală, această formă de învățământ profesional a trecut prin multe schimbări care i-au diminuat importanța în loc să o crească”, spune Mihai Boldijar. El oferă ca exemple închiderile de ateliere, lipsa de finanțare a școlilor profesionale – aspecte care, potrivit lui, au scăzut calitatea actului de învățământ profesional și au determinat tinerii să se îndrepte către forme de învățământ teoretic. „De asemenea, curricula în aceste școli este de multe ori depășită și neadaptată tehnologiilor moderne și dezvoltării aptitudinilor personale de tip soft skills, de unde și gradul mai mic de atractivitate în rândul elevilor”, crede reprezentantul grupului Bosch. 

Și Daniel Mischie, CEO al grupului de restaurante City Grill, este de părere că renunțarea la școlile profesionale a fost o greșeală. „Eu cred că strategia prin care orice copil ar trebui să facă facultate în ultimii 20 de ani a fost greșită; îmi amintesc că am avut foarte mulți lucrători care au venit la 20 și ceva de ani să se angajeze în cadrul grupului, după ce terminaseră masterul în drept sau în studii economice. O țară nu poate să funcționeze doar cu absolvenți de master: are nevoie și de bucătari, croitori, electricieni etc.

Cred că meseriile nu pot să dispară și desființarea școlilor profesionale la un moment dat sau trecerea pe linie moartă a acestora a fost o greșeală fantastică”, spune CEO-ul grupului City Grill.
El observă și că, până nu de mult, învățământul profesional se făcea în funcție de ce profesori existau în cancelarie, nu în funcție de ce nevoi avea economia. Școlile produceau în continuare producători prin așchiere, de exemplu, doar că economia nu mai are nevoie de acest tip de meseriași – drept urmare, mediul privat a făcut o copie a învățământului dual din țări precum Germania și Austria.

Directorul general al Bosch observă că, pentru o perioadă de timp, și agenții economici au stat deoparte: „Din fericire, pașii mărunți care s-au făcut în direcția parteneriatului între școală și mediul economic se simt și, totodată, generează efecte pozitive”.
„Este o chestiune de responsabilitate socială, prin care te asiguri că pentru industria ta, vor ieși în piață oameni cu experiență; apoi există posibilitatea ca cei sponsorizați să lucreze în compania cu care au colaborat în cei trei ani de pregătire”, descrie Daniel Mischie, CEO al grupului City Grill, motivele pentru care companiile se implică în astfel de programe.

Infrastructura de învățământ ideală, în care să fie integrate și școlile profesionale, presupune, din punctul de vedere al lui Mihai Boldijar, dezvoltarea colaborării dintre mediul privat și stat în direcția pregătirii elevilor. „Ne bucură inițiativa de a crea un contract între școli și companiile din sectorul privat, care reglementează drepturile și obligațiile fiecărei părți. Dorința noastră este ca reforma acestei forme de învățământ să continue”, spune Mihai Boldijar. Din punctul lui de vedere, curricula trebuie îmbunătățită și sunt necesare examene serioase de certificare a calității la nivel național.

„De asemenea, este necesară implicarea mai activă a sistemului național de învățământ în pregătirea cadrelor didactice din sistemul dual, în creșterea motivației lor prin instruiri, schimburi de experiență, creștere a salariilor. Ar trebui poate chiar să se creeze un program de stimulente pentru cadrele didactice care aleg să lucreze în sistemul de învățământ dual; este absolut necesar ca nivelul de pregătire a acestor cadre didactice să fie racordat la nevoile industriei”, crede Boldijar. 

El adaugă că subiectul este de mare interes pentru producătorii din domeniul auto, membrii PAR (Parteneriatul Auto Român), care au venit și cu o propunere concretă de program la finalul anului trecut, în cadrul primului PAR Automotive Summit.
În afară de acestea, propune întărirea colaborării cu Ministerului Educației în vederea menținerii unui cadru legislativ stabil și predictibil, care va permite punerea în practică de programe pe termen lung; începerea unei campanii publice de promovare a învățământului dual printre tineri și părinții lor; dezvoltarea de parteneriate între companii și diferitele instituții de învățământ care pot furniza studenți cu competențele necesare.
„Fără implicarea activă a tuturor celor implicați, un astfel de proiect nu este posibil și aici vorbim în primul rând de responsabilii din companii, de școli, prin directori și profesori, inspectorate școlare. Iar crearea acestei punți de colaborare este intensă, dar și foarte importantă”, crede și reprezentanta Camerei de Comerț și Industrie Româno-Germane.

Soluții germane pentru probleme românești.
În Germania, învățământul dual are o istorie de peste 150 de ani și, prin urmare, presupune structuri instituționale bine formate pentru a susține un astfel de sistem. Compania preia responsabilitatea pentru pregătirea profesională practică și împarte programa – curriculum obligatoriu de formare – pe  parcursul a 3-4 zile pe săptămână. În firmele mijlocii și mari există  ateliere speciale pentru elevii care vin în practică, ca prim pas înainte de a intra efectiv în activitatea productivă.
În România, învățământul profesional dual a fost înființat în anul 2012 și durata lui a fost, inițial, de doi ani; în 2014 însă, a fost introdus învățământul dual de trei ani, începând din clasa a IX-a.
Principala deosebire dintre învățământul profesional clasic și cel dual este că în cel clasic elevul alege o școală unde învață meserie la un agent economic pe care nu-l cunoaște, iar în sistemul dual, elevul alege compania în care face practică.
Elevii care intră într-o clasă cu învățământ dual primesc o bursă lunară de 200 de lei de la stat și o bursă de cel puțin 200 de lei, tot lunar, de la firma. Învățământul dual are următoarea structură de pregătire: în clasa a IX-a: elevul face practică 20%; în clasa a X-a: elevul face practică 60%; în clasa a XI-a: elevul face practică 72%.
Investitori germani au creat prima școală profesională cu statut juridic – Kronstadt. Elevii care au terminat această școală, s-au angajat în proporție de 100%, potrivit Mediafax. Și în prezent, majoritatea companiilor implicate în învățământul profesional dual sunt de origine germană.

Sursa: AHK RomÂNIA