Ce s-a întâmplat cu imperiul lăsat în urmă de Dinu Patriciu după ce acesta a decedat. Cine a moștenit afacerile omului care a fost cel mai bogat din țară

Omul de afaceri Dinu Patriciu a murit în 2014 la Londra, unde se mutase la începutul acelui an. De la preluarea Rompetrol în 1998, numele lui Dinu Patriciu a fost legat indisolubil de evoluția companiei. Strategia omului de afaceri a fost să folosească Rompetrol ca punct central al unui holding pe care l-a înființat în Olanda și care a ajuns să cuprindă în 2009 peste 20 de companii, cu afaceri de 8,7 miliarde de dolari în 2008. La momentul decesului, Dinu Patriciu se afla în proces de divorț cu soția sa Dana, care ceruse jumătate din averea omului de afaceri. Următorul termen al procesului era stabilit pentru finalul anului respectiv.

În 1990 Dinu Patriciu, de profesie arhitect, înființa prima firmă din România, Alpha, cu activități în demeniul arhitecturii și construcțiilor. În 1993, Rompetrol se privatiza prin metoda MEBO; cifra de afaceri a companiei avea să scadă în anii imediat următori privatizării la sub 6 milioane de dolari. La cinci ani după privatizare, Dinu Patriciu și Sorin Marin preluau Rompetrol, pentru ca un an mai târziu să preia și rafinăria Vega Ploiești. În doar nouă luni de la preluare, cifra de afaceri a rafinariei Vega se tripla, iar sediul central al companiei era mutat in Olanda.

În 2007, compania kazahă KazMunaiGas achiziționa 75% din acțiunile Rompetrol Group contra sumei de 1,6 miliarde de euro, transformându-l pe Dinu Patriciu în cel mai bogat om de afaceri din România. Doi ani mai târziu, la scurt timp după ce Rompetrol investea 16 milioane de euro în informatizarea benzinăriilor, KazMunaiGas devenea acționar unic al grupului Rompetrol prin achiziția pachetului de 25% rămas în posesia lui Dinu Patriciu.
Dinu Patriciu și Rompetrol au fost însă implicați în mai multe controverse, unele legate de datorii care s-au transformat într-o pagubă de sute de milioane de dolari pentru stat.

Astfel, în 2003, în guvernarea Năstase, datoriile istorice ale Rompetrol, companie achiziționată de Dinu Patriciu în 2000 cu 50 mil. dolari, au fost transformate în obligațiuni subscrise de Ministerul Finanțelor ce urma să fie recuperate șapte ani mai târziu (în 2010). Afacerea este anchetată de DIICOT, iar sub acuzare au fost puși deja foștii miniștri Mihai Tănăsescu, Dan Ioan Popescu (în timpul cărora a fost perfectată înțelegerea), Gheorghe Pogea și Sebastian Vlădescu (care în 2010 nu ar fi făcut, potrivit anchetatorilor, demersuri consistente pentru recuperarea banilor statului). În 2010, la termenul convenit, compania, trecută între timp în proprietatea KazMunaiGas, nu a răscumpărat obligațiunile, iar statul s-a trezit proprietar pe 44% din Rompetrol, fără a avea însă un cuvânt de spus, fiind acționar minoritar. În 2013 s-a realizat „Memorandumul de înțelegere“ între statul român și The Rompetrol Group, semnat la București la 15 februarie 2013.

Acesta s-a transformat într-un proiect de lege care a fost adoptată în octombrie 2013 de Par­lament. Memo­randumul (devenit lege) prevedea ca statul român, care controla 44,6% din acțiunile Rom­petrol Rafinare, să cedeze un pachet de 26% grupu­lui Rompetrol pentru 200 mil. dolari. KazMunaiGas se angaja să constituie un fond de investiții kazaho-român, în care Rompetrol să dețină 80% din acțiuni și statul român 20%, care să investească în următorii ani un miliard de dolari în proiecte din sectorul energetic (între care 400 mil. dolari banii pe care îi datora statului român). În schimb, statul primea acțiuni la Rompetrol și renunța la litigiile care vizau recuperarea sumelor datorate din nerăscumpărarea în 2010 a obligațiunilor.

Președintele Băsescu a sesizat Curtea Constituțională, care a declarat legea neconstituțională (pe motiv că o lege nu reglementează contracte). Astfel că în ianuarie 2014 premierul Ponta a semnat o hotărâre de guvern prin care a fost adoptat memorandumul de înțelegere cu kazahii. Acest mod de operare a atras atenția procurorilor, scria ZF.

La jumătatea lui 2018, Ana și Maria Patriciu, fiicele lui Patriciu, precum și a doua soție a acestuia, Dana Rodica Patriciu, au fost condamnate la prima instanță de către Tribunalul București la plata a peste 200 milioane dolari către Ministerul Finanțelor Publice. Suma reprezenta o creanță petrolieră a statului român asupra Libiei (valoarea lucrărilor de explorare, dezvoltare și exploatare petrolieră efectuate de statul român în Libia în perioada 1980-1992), recuperată de Rompetrol la începutul anilor ’90 și care ar fi fost destinată bugetului de stat. Judecătorii au decis că fiecare dintre cele trei are obligații de plată proporțional cu cota care le-a revenit din moștenirea lăsată de Dinu Patriciu.

Antreprenorii români au obiceiul de a controla afacerile cu o mână de fier. Pe de altă parte, studii realizate la nivel internațional arată că 80% din firmele antreprenoriale au o durată de viață de maximum cinci ani.

Iar dintre cele care depășesc acest prag, 80% au o durată de viață de maximum 30 de ani – poate pentru că destinul lor se leagă strâns de perioada în care fondatorul se ocupă direct de firmă.

Cititi mai multe astfele de povesti