Ce preț sunteți dispuși să plătiți (dincolo de bani) pentru targeturi umflate în terenul clickurilor, reach-ului, vizualizărilor?

Ce lup vreți să hrăniți? Pe cel bun? Sau pe cel rău? Cu siguranță ați auzit de metafora „lupului” interior care învinge. În toate cazurile – cel care este hrănit. Cu siguranță, la fel se întâmplă și în comunicare, în me-dia, în promovare, în marketing.

Agresivitate, situații controversate, ură, radicalizare sunt subiecte la ordinea zile în mai toate țările de pretudindeni, iar frica de războiul de la graniță pare că nu ne mai afectează la fel de mult ca în urmă cu trei ani, când Ucraina a fost atacată. În prezent, anxietatea este provocată de o sumedenie de lucruri care se întâmplă parcă peste tot și, din toamnă, și pe meleagurile noastre. Astfel, am ajuns în situația în care pentru a controla anxietatea provocată de știri și de scenariile pe care le construim plecând de la ele, singura soluție pare a fi ignoranța – pur și simplu izolarea de terenurile în care circulă aceste in-formații.

O atitudine care nici nu e de condamnat, în condițiile în care, necontrolată, anxietatea ne îmbolnăvește, având adeseori manifestări fizice – și cu siguranță este suficient să privim în jur pentru a vedea cum cele mai recente alegeri (de pe plan local și internațional) ne-au afectat nu doar starea de spirit, ci și cali-tatea somnului, apetitul, felul în care privim viitorul. „Păi nu te mai uita la TV!” este replica pe care am auzit-o de dimineață, într-o conversație dintre două doamne, una întrebând-o pe cealaltă ce se întâmplă (părea obosită, supărată), iar pricina acestei stări era, desigur, legată de știri. Dar nici această alegere nu este foarte viabilă, într-un prezent în care suntem superconectați, digitalizați, interdependenți.

Și poate că dacă nu ar fi fost surpriza majoră adusă de alegerile prezidențiale din toamnă, nici nu ne-am fi agitat atât de rău și nici nu ne-am fi întrebat cum de s-a ajuns aici. Dincolo de nemulțumirea, dezamăgirea și frustrarea maselor, s-au ițit tot felul de întrebări legate de mecanismele care au propagat mesaje, cum a ajuns un necunoscut în postura de salvator pe cal alb. Ei bine, forța nevăzută a social me-dia și-a spus cuvâtul și până la studierea fenomenului ca studiu de caz prin cine știe ce instituții, noi trebuie să ne confruntăm zi de zi cu urmările acestuia. Implicit, anxietatea generată de acestea. Fac-torul de multiplicare din sfera digitală este uriaș prin comparație cu orice știm. În urmă cu mai mulți ani, visul unei directoare de marketing era să facă o campanie TV pentru produsele cosmetice ale companiei în care lucra. Azi cred că bugetele de promovare produc efecte mult mai puternice în online. Pentru cine dorește, pentru că nu este nicidecum un „must”, ci pur și simplu o alegere.

Recent am descoperit cu surprindere că unul dintre bijutierii high-end ai prezentului alege nu numai să stea cât se poate de departe de mediul online (neavând, desigur, site, nicidecum promovare în social media), dar magazinul său plasat pe o arteră pariziană consacrată nu are nici măcar vitrine la stradă sau clasicul panou cu numele pus deasupra intrării, așa cum face orice comerciant. Ba mai mult, Joseph Ar-thur Rosenthal primește clienți noi doar la recomandarea celor pe care îi are deja în portofoliu, iar pro-dusele sale sunt personalizate. Fiecare piesă este unică, creată pentru un anumit client și face anual 70-80 de bijuterii. Artistul a realizat în urmă cu trei decenii o brățară (Parrot Tulip) din aur, cu accente de di-amant și granat, care s-a vândut la licitație în 2014 pentru 3,25 milioane de franci elvețieni (3,44 mil. eu-ro). Artistul nu agreează lumina reflectoarelor și nici nu pare că lipsa de publicitate îl afectează în vreun fel. Dar este un exemplu extrem.

Sigur, brandurile au nevoie de vizibilitate. Dar cu ce preț? În fuga nebună după notorietate, clickuri, fol-loweri și vizualizări, bugete consistente riscă să ajungă în zone în care sunt alimentate mecanismele știrilor fake și ale celor negative. În mod natural, apetitul pentru știri negative este mai mare, de aici vin audiențele, ratingul, și, implicit, câștigurile. Pe de altă parte, prea puțini dintre noi pot decela între fake și non-fake, iar cei mai mulți nici nu admitem că suntem păcăliți de știri, arată studiul Pareto Report, ajuns anul acesta la a patra ediție. Mihai Bârsan, fondator al acestui studiu și profesionist cu o experiență de peste 25 de ani în marketing, avertizează: „Modul în care cheltuim pentru media, dacă urmează publicul, va urma și știrile false și știrile dăunătoare, pentru că avem știri pozitive și știri dăunătoare care con-struiesc minciuni pe o nostalgie falsă sau orice altceva care creează emoții negative. Și noi hrănim asta cu publicitatea noastră. Pentru că dacă urmăm publicul, urmăm algoritmii și algoritmii promovează acest tip de date. Mai puțin de 3% este media reală din tot consumul. Toate celelalte 97% din informații sunt doar gunoi. Fiți atenți unde vă puneți banii, pentru că acolo unde vă puneți banii, acolo va crește. Așadar, luați o decizie care să înfrunte algoritmul!”  

Ioana Mihai-Andrei este redactor-șef Business Magazin