Ce nu stia profesorul Porter

Si ideea necesitatii unei strategii s-a pastrat in discutie suficient de mult incat sa ma starneasca. O parafraza nevinovata: cand aud de strategii, imi vine sa deconectez calculatorul. Spun asta in ciuda unei intregi cohorte de analisti locali care cer periodic, destul de des, o strategie nationala. Sau in ciuda profesorului Michael Porter, care, la recenta conferinta „Strategy and Leadership“, spunea despre Romania ca are nevoie „cu disperare“ de o strategie si ca nimeni nu pare sa se gandeasca la asta. Profesorul Porter a dat exemplul Estoniei, unde autoritatile si mediul privat au mizat pe IT, iar rezultatul a fost imaginea unei tari puternic tehnologizate; profesorul crede ca a regasit strategii coerente si in cazul Statelor Unite, Irlandei, ba chiar si in cazul Chinei. La noi nu.

Personal am mai scris despre strategii, asa ca stiu ca in baza de date a agentiei de presa Mediafax exista peste 10.000 de stiri in care apare termenul „strategie“, pentru ultimii zece ani. Aplicand o ponderare generoasa, rezulta cateva zeci bune de strategii pentru Romania, pomenite in miile de stiri scrise de colegii mei. Pe google.ro rezultatul este de peste 300.000 de documente ce contin termenii „strategie nationala“. Pe site-ul Guvernului se gaseste chiar o strategie post-aderare, document de lucru, e adevarat, dar exista. Au existat si exista strategii de aparare, pentru energie, pentru mediu, fara ca Romania sa devina mai puternica din punct de vedere militar, mai eficienta energetic sau mai curata.

Profesorul Porter are dreptate, dar numai in parte, pentru ca nu traieste in Romania si nu stie cum merg aici lucrurile: nu despre existenta unei strategii e vorba aici, ci de continuitate, de perseverenta in implinirea unui deziderat. Are in schimb mare dreptate la partea cu ganditul.

Sa le luam in ordine. Inainte de orice si, cred, cel mai important amanunt: in ziua de astazi o tara nu este un dat, este o alegere pe care o faci, indiferent de nationalitatea inscrisa in acte.

Intr-o lume globalizata, cel mai important lucru este multumirea individului, modul in care interesele unui stat se imbina cu cele ale cetateanului. In cazul in care se suprapun si sunt direct proportionale, rezultatul este cum nu se poate mai fericit. Altfel, individul isi va cauta implinirea pe alte meleaguri – vezi cazul celor trei milioane de romani care de voie, de nevoie au ales sa lucreze in alte tari.

Si culmea este ca nemultumirea lor s-a transformat in multumirea de astazi a Romaniei, care traverseaza o perioada fasta si din cauza multelor miliarde de euro pe care capsunarii le trimit acasa.

Al doilea amanunt: obiectivele de anvergura, de genul Estoniei tehnologizate, sunt extrem de importante, dar maruntisul este esential.

Maruntisul, adica ansamblul de mici sacaieli ce compun cotidianul; o mare parte din perceptia unui investitor asupra priceperii programatorului roman poate fi anulata de modul in care se circula cu masina in Bucuresti, o mare parte din profitul unei companii mixte poate fi anulat de functionarul plictisit de la nu stiu ce minister, de strada mizerabila sau de muzica mult prea saltareata si rasunatoare. Impresia lasata de sediul elegant al unei firme bucurestene poate fi anulata de spitalul neprimitor sau de cainele care te latra pe strada.

Toate aceste maruntisuri – curatenia, circulatia, starea drumurilor, amabilitatea – nu cred ca sunt cunoscute de profesorul Porter, pentru ca Harvard este departe de Bucuresti.

Si toate acele maruntisuri sunt mult mai la indemana de reparat decat problema marii coruptii sau cea a instabilitatii politice, ca sa invoc doua mari si obosite teme. Nu trebuie intocmite mari strategii, trebuie numai bunavointa, rabdare, perseverenta, o delimitare stricta a interesului personal de cel public in cazul municipalitatilor si al functionarilor.

Este esential ca tinerii sa nu se mai simta nici respinsi, dar nici incorsetati de societate.

Este esential ca societatea romaneasca sa isi recapete increderea in sine.

Si, pentru ca este ultimul numar al revistei din acest an, am o propunere, un crampei de strategie pentru perioada care urmeaza: bucurati-va de Sarbatori, de cei dragi, de brazi adevarati si de colinde.

La multi ani!