Ce nu s-a spus în scandalul cărnii de cal

PE STRĂZILE DIN ROMÂNIA A FOST INTERZIS ACCESUL CĂRUȚELOR ȘI MILIOANE DE CAI AU FOST TRIMIȘI LA ABATOARE”, spunea săptămâna trecută José Bové, vicepreședinte în Comitetul pentru agricultură în cadrul Parlamentului European. Informația este un simplu exemplu despre cum au fost căutați nu numai vinovați în scandalul cărnii de cal, ci și argumente care să indice motivații și să întărească ideea. Indiferent dacă José Bové are sau nu dreptate – și sigur nu are, poate mai degrabă seceta să fi împins proprietarii de animale să le ducă la abatoare, din cauză că nu mai aveau ce să le dea de mâncare – cert este că o sumedenie de cumpărători din Vest au aflat câte ceva despre România în ultimele zile. Caii de la Letea, sărăcia românilor din mediul rural, căruțele trase de cai pe străzile țării sunt subiecte puse pe tapet în presa vestică. Pe când alte aspecte care ar putea explica situația sunt tratate cu discreție.

Pentru că, indiferent cine sunt vinovații, este sigur că elementul cheie este prețul, goana tuturor, inclusiv a consumatorilor, după prețuri scăzute. Valoarea unui produs nu este întotdeauna intrinsecă, iar prețul este rezultatul cererii și ofertei. Carnea de cal este mai ieftină, dată fiind cererea scăzută în comparație cu vita, de exemplu. Oricât de mult țin la respectarea regulilor și a legislației, producătorii, retailerii și cumpărătorii din Vest vor prețuri mici. Cât mai mici.

UN AL DOILEA ASPECT AR FI CHIAR PIAȚA AGRICOLĂ EUROPEANĂ. Politica agricolă europeană este caracterizată de subvenții și de un relativ izolaționism. În același timp lumea a intrat în al cincilea an de criză economică, iar prețurile la mâncare se află, din 2000 chiar, pe o tendință de creștere – Food Price Index calculat de FAO, organizația pentru agricultură a ONU, a crescut în ultimii 14 ani de la 90 de puncte la 209. Indicele reprezintă media ponderată a prețurilor bursiere a cinci grupe de mărfuri alimentare – carne, produse lactate, cereale, uleiuri și zahăr, tranzacționate în întreaga lume. În aceste condiții și sub presiunea marilor rețele comerciale, dar și lipsiți de un mediu concurențial autentic, procesatorii vor fi fiind tentați, în mod firesc, de varii artificii, cum este și înlo-cuirea cărnurilor din compoziția semipreparatelor ieftine.
Abordarea presei a fost ceva mai rudimentară. “Probabil ne-au trecut pragul 80% din jurnaliștii din Marea Britanie și Franța în ultimele zile. Absolut toți au recunoscut că veniseră cu idei preconcepute despre România și toți au constatat că nimic din ce știau despre noi nu a fost adevărat”, spune Olimpiu Șoneriu, director general al Carmolimp. Compania, una dintre cele două firme acuzate că au exportat carne de cal în loc de vită, a arătat că acuzațiile sunt false.

“Este mai mult un scandal mediatic. În general, pentru europeni România are un iz exotic și de aici până la povești telenovelistice mai era doar un pas”, adaugă Șoneriu. Privind pragmatic, deși carnea de cal nu prezintă un pericol pentru consumatori, scandalul are proporții similare cu cazurile de pestă porcină, boala vacii nebune sau gripa aviară. Dincolo de media, subiectul a căpătat cu atât mai multă amploare cu cât președinți de țară, premieri, miniștri și multiple comisii analizează, dezbat, caută vinovați. Un argument în plus pentru amploarea subiectului, punctează Grigore Horoi, președintele Agricola, este că, în tradiția de consum din Marea Britanie, ca și în multe alte țări, carnea de cal nu-și are locul. Este o chestiune care ține de cultură și obiceiuri culinare, iar pentru britanici, poate mai mult decât pentru alte popoare, este o chestiune tabu. “Îndrăgesc în mod deosebit acest animal, rasele englezești sunt renumite, cursele și echitația sunt foarte apreciate. Cu toate acestea – după cum s-a arătat, și în Anglia se abatorizează în jur de 6.000 de cai pe an”, spune Horoi. Și românii văd calul mai mult ca un tovarăș, nicidecum parte a meniului, însă există culturi pentru care carnea de cal nu este altceva decât o proteină animală de bună calitate; alte popoare văd chiar delicatese în cărnuri poate și mai ciudate – așa cum sunt porcușorii de Guineea, tot soiul de păsări sau câinii. Horoi mai spune că nutriționiștii atribuie cărnii de cal doar foarte multe plusuri, “minusul fiind doar tabuul cultural care o înconjoară. Amploarea acestei agitații are și o altă motivație foarte îndreptățită: “Este dreptul fundamental al consumatorului să știe ce mănâncă”, susține Horoi.

CHIAR DACĂ ABATOARELE AUTOHTONE NU POARTĂ NICIO VINĂ, “scandalul va avea impact în sensul neîncrederii față de producătorii și procesatorii români de carne și față de carne în general. Acest scandal a pornit de la o declarație iresponsabilă și aștept și eu ca autoritățile să îi găsească pe vinovați”, spune Sorin Minea, președintele federației Romalimenta și proprietar al procesatorului Angst. “Toată această nebunie are repercursiuni asupra afacerilor de export. Zilele trecute am trimis un transport de carne de pui în Franța, care ne-a fost refuzat. Directorul de achiziții al firmei respective ne-a sunat și și-a cerut scuze. Dar noi a trebuit să reducem prețul și să vindem carnea în altă țară. Românii joacă acum rolul acarului Păun”, spune Iustin Paraschiv, antreprenor care a construit grupul Pajo Holding. Astfel, sub semnul întrebării ar putea fi și exporturile de carne și produse din carne. Valoarea cumulată a exporturilor acestor produse s-a ridicat anul trecut la aproximativ 270-280 mil. euro, din care exporturile de carne de vacă și porc se plasează la 30 mil. euro. Chiar exonerați de orice vină, exportatorilor le rămâne să se lupte acum cu o impresie.