Ce ne mai place să pierdem bani!

De la vaccinuri expirate, panseluțe, borduri și coșuri de gunoi exorbitante sau șepci imprimate cu sigla companiei, la abonamente la sală plătite pe un an și folosite pentru doar trei ședințe sau tone de alimente aruncate (1,3 milioane/an în România, conform ONU), un lucru e cert: ne-am obișnuit să pierdem bani. Și nu vorbesc doar de români. Să nu uităm de recenta petrecere în metavers, de sute de mii de euro, cu o mână de participanți, organizată de Comisia Europeană.

Ori de americanii care cheluie, în medie, 18.000 de dolari anual/persoană pe lucruri neesențiale (potrivit USA Today). De ce, totuși, pierdem banii? Personal, am identificat câteva motive, dar lista cred că poate continua mult. În primul rând, vorbim de intenția inițială, foarte puternică, pe care cu toții o avem când proiectăm în mintea noastră un anumit rezultat. O euforie de moment, care se stinge repede, ca mersul la sală doar în luna ianuarie. Apoi, suntem bombardați de promoțiile care ne iau ochii, venite la pachet cu iluzia prețului mic. Fericit că ai găsit un pachet de servicii la un preț imbatabil, te „înhami” la un abonament pe tot anul – de sală, de audiobookuri, de livrare. Da, matematic vorbind „ieși” mai ieftin dacă achiți un serviciu pe termen lung, dar dacă în final ajungi să nu îl folosești la capacitate maximă, costul ajunge să fie mai mare decât dacă ai fi plătit individual. Vorbim totodată și de lipsa corelării cu ceilalți factori.

Tot ceea ce facem se interconectează. Dacă vrei să mergi la sală, dar nu vrei să renunți la prăjituri și shaorma, poate ar fi indicat să mergi la o ședință-două înainte de a plăti 30. Dacă vrei să înveți mandarină, dar nu știi sigur că îți va plăcea/folosi sau că vei avea răbdarea necesară, nu plăti un curs întreg de limbi străine. Un alt factor din cauza căruia pierdem bani l-am numit „cumpărăturile wishful thinking”.

Câți nu ne-am cumpărat o chitară cu gândul că vom învăța cândva să cântăm la ea, o haină prea mică, doar pentru că nu am găsit mărimea potrivită, plănuind să slăbim pentru a o purta sau un set de bartending, gândindu-ne că vom învăța să facem niște cocktailuri mai bune decât la barul preferat. În plus, ne place să procrastinăm. Să amânăm, de exemplu, plata unei amenzi până în ultima zi, când intervine o urgență și apoi plătim penalități. La fel, plătim servicii la care nu apelăm, de la asigurări de telefoane la abonamente medicale, fie că ne pierdem în termeni și condiții sau că problema nu suportă amânare, până când furnizorul x sau y ne programează pentru a o rezolva, și nu numai. Apoi, de ce nu, lipsa greutăților. E mai ușor să pierzi bani pe nimicuri când știi că ai de unde. Deși, dacă e să îi ascultăm pe speakerii motivaționali sau pe alți coaches financiari, i-ai putea înmulți, dacă tot îi ai. Și există aici și reversul medaliei. Prea multe greutăți, și disperarea de a te îmbogăți „peste noapte”, din care se nasc mulți dintre clienții loteriilor/caselor de pariuri sportive/cazinourilor. Dar dacă e să tragem linie și să înglobăm toate aceste motive într-unul singur, acesta poartă un nume clar: lipsa educației financiare. România e pe ultimul loc în Uniunea Europeană la capitolul „educație financiară”, conform ARB (Asociația Română a Băncilor). Tot la coadă suntem și dacă e să ne uităm doar la regiune.

Un studiu al OECD arată că România a obținut un scor de „alfabetism” financiar de 53% la o medie făcută între cunoștințele financiare (49%), comportamentul financiar (56%) și atitudinea financiară (55%), față de media regiunii SEE: 57% (cu valori de 58%, 57%, respectiv 55% a criteriilor menționate), în care au fost incluse date și din Muntenegru, Macedonia de Nord, Georgia, Bulgaria, Croația și Republica Moldova. Cât despre companii, voi știți cel mai bine pe ce pierdeți banii, că o fi vorba de prea mult personal, pentru că aveți sau sunteți un lider care nu știe cum să renunțe la angajații care nu aduc plusvaloare, de personalizarea pixurilor cu numele brandului, crezând că veți fideliza angajații/clienții dacă văd numele companiei când semnează o hârtie, plata vreunei amenzi pentru că un control inoportun v-a găsit în neregulă ori marketingul rămas fără ecou. Ultimii ani se pare că ne-au mai deschis totuși ochii. Un sondaj recent al BestJobs ne arată că, determinați de fluctuațiile economice și de creșterea inflației, 69% dintre angajați spun că pun bani deoparte, în încercarea de a se proteja de un viitor economic incert. Jumătate dintre ei reușesc să își mențină regulat obiceiul de a economisi, în timp ce restul redirecționează doar uneori bani către economii. Și, dacă e să-i ascultăm pe specialiștii citați în „ghidul de criză” pe care îl puteți descoperi în paginile următoare, economisirea a devenit cât se poate de necesară, pentru că viitorul apropiat nu pare tocmai roz. 

Andra Stroe, jurnalist, BUSINESS Magazin

(andra.stroe@businessmagazin.ro)