Ce înseamnă viața de student peste hotare, dincolo de o universitate de renume trecută în CV? „Dificultățile din viața de student în afară țin de adaptare și autonomie, nu de partea academică”

Te-ai gândit măcar o dată cum ar fi să fii student în afară? Nu doar să înveți la o universitate cu nume mare, ci să trăiești pe pielea ta această experiență, cu tot ce vine la pachet: cursuri într-un alt sistem, oameni din toată lumea, mai multă libertate, dar și mai multă presiune să te descurci singur.

Viața academică în afară nu înseamnă doar un CV mai bun, ci și adaptare, autonomie, competiție și multe decizii pe care trebuie să le iei singur. Pentru mulți tineri din generația ta, studiile în străinătate sunt astăzi o opțiune reală, care poate să însemne mai multă expunere, alte oportunități și un start diferit în carieră, dar și o ieșire serioasă din zona de confort.

Pentru Horia Timofti, alegerea de a pleca la studii în afară nu a venit dintr-un impuls și nici dintr-o dorință de a rupe legătura cu România. Tânărul spune că s-a gândit mult înainte să ia decizia și că a încercat să înțeleagă foarte clar ce câștigă și ce pierde dacă pleacă. Deși se simțea bine în București și credea că aici se pot face multe, a ajuns la concluzia că, pentru domeniul în care voia să se formeze, avea nevoie de mai multă deschidere.

„Am decis că acolo e drumul meu, drumul era în afară, erau alternativele. M-am gândit destul de mult înainte dacă ar merita să rămân și care ar fi, practic, costul de oportunitate al deciziei mele de a pleca să fac școala în afară, să termin universitatea în afară”, a spus el la ZF Live.

Inițial, Horia se pregătea pentru drept și se gândea chiar la un traseu în care să combine dreptul cu economia. La un moment dat, și-a dat seama însă că nu vrea să renunțe la partea numerică și că economia este direcția care i se potrivește mai bine.

Astfel, a analizat mai multe opțiuni din Europa, de la Londra și Olanda până la Spania și Viena, iar în final a ales Bocconi, din Italia, universitatea care i s-a părut că oferă cel mai bun mix între rigoare academică, partea tehnică și reputația internațională.

„Eu am preferat Bocconi pentru că am crezut că-mi oferă un echilibru între tehnic, între cunoștințe și între un parcurs academic riguros, precum și o expunere și un nume relevante pe plan internațional”, explică tânărul.

După doi ani la Bocconi, spune simplu că este mulțumit de alegerea făcută. Experiența de student în afară nu a fost însă exact cum și-o imagina.

Dacă înainte credea că provocările vor fi mai ales academice, a descoperit că începutul înseamnă mai mult adaptare, autonomie și viața de zi cu zi într-un mediu nou. În același timp, apreciază faptul că informația predată este aplicată și că universitatea îi oferă exact tipul de formare pe care și-l dorea.

„Provocările pe care am crezut inițial că o să le am nu sunt aceleași. Am crezut că voi fi provocat mai mult academic și am aflat că dificultățile din viața de student în afară sunt altele, cel puțin în primele luni, și țin de adaptare și autonomie”, spune el.

În ceea ce privește românii, tânărul spune că nu sunt foarte mulți în grupa lui, dar că există totuși o prezență clară la nivelul întregii generații.

„Noi avem cursuri diferite care sunt împărțite în clase, iar clasele au cam 120-130 de studenți. Fiecare curs are un număr desemnat de clase la începutul anului, în funcție de cerere și de câți studenți au intrat la acel curs. Pe toate cursurile, toate programele facultății, ar fi undeva la 100 de români într-o generație de 2.000 de studenți.”

Pentru viitor, Horia are deja în plan un semestru de exchange la Londra, iar după ce termină licența, în 2027, vrea, cel mai probabil, să continue cu un master, fie la Bocconi, fie tot la Londra.

Chiar și așa, nu vede acest drum ca pe unul care îl îndepărtează definitiv de România. Din contră, spune că și-ar dori să se întoarcă. „Nu am plecat din dorința de a scăpa de România. Și, în același timp, chiar îmi doresc să mă întorc”, afirmă Horia.

El privește România ca pe o piață care se dezvoltă și care ar putea deveni, în viitorul apropiat, locul în care să revină pentru a face parte din ecosistemul financiar pe care îl urmărește acum de la distanță. Nu exclude însă nici varianta de a rămâne mai mult timp afară, mai ales dacă oportunitățile din centre precum Londra vor fi mai potrivite pentru zona tehnică spre care se îndreaptă.

Una dintre observațiile lui cele mai clare în ceea ce privește experiența studiilor în afară este legată de diferența dintre școala românească și mediul universitar internațional.

Liceul din România, afirmă el, i-a oferit o bază bună de cunoștințe, dar ceea ce i-a lipsit a fost exercițiul deciziei și al inițiativei.

„Mie mi-a făcut foarte mare plăcere să merg la liceu și mi se pare că am rămas cu o mulțime de cunoștințe sau poate și cu un mod de gândire diferit, util mai departe, care pe mine, în primul an la facultate, la Bocconi, m-a propulsat în anumite domenii, în anumite subiecte. În același timp, școala românească îți dă un traseu foarte clar și puțină putere de decizie”, spune tânărul.

Într-un context în care piața muncii devine tot mai competitivă, mai ales din cauza schimbărilor aduse de AI, dincolo de cunoștințe, skilluri și talent, tinerii au nevoie tot mai mult să se diferențieze prin experiență, internshipuri și networking.

„Părerea mea este că networking-ul devine din ce în ce mai important, pentru că există o ciocnire, o bătaie continuă între uzul de AI din partea angajatorului și al angajatului”, adaugă el.

Povestea lui Horia Timofti este, de fapt, povestea unui tânăr care a plecat pentru mai multă expunere și mai multe opțiuni, dar care încă se uită spre România ca spre un loc în care s-ar putea întoarce.