Ce fel de "lovitură preventivă" pregătește Banca Centrală Europeană

El a declarat că BCE ar putea fi nevoită să lanseze “o lovitură preventivă” contra pericolului deflației în zona euro, astfel încât să fie combătută “percepția că prețurile vor scădea în continuare”. Inflația în zona euro a fost de 0,7%, u[or mai ridicată decât în martie (0,5%), dar încă departe de ținta BCE de aproape 2%.

Ultimele date ale CE arată însă că pentru prima oară din decembrie, percepția în rândul consumatorilor și al companiilor privind evoluția economiei și așteptările privind creșterea prețurilor s-au îmbunătățit sensibil în luna mai față de aprilie, ceea ce ar putea determina BCE să nu cedeze presiunilor de a urma exemplul Rezervei Federale.

Economiștii citați de presa financiară anglo-saxonă susțin că Draghi are de abordat trei teme spinoase la reuniunea BCE din 5 iunie: prevenirea riscurilor de deflație, contracararea aprecierii monedei euro și stimularea redresării economice a zonei euro prin încurajarea creditării. Italia și Franța au cerut în repetate rânduri BCE să combată aprecierea excesivă a euro, cu efect clar negativ asupra economiilor zonei, mai ales în contextul în care dolarul continuă să fie susținut de prelungirea programului Rezervei Federale a SUA de susținere a lichidității de pe piețe cu bani de la tiparniță.

Mario Draghi a vrut însă până acum să evite capcana în care a căzut Rezerva Federală, respectiv șantajul marilor speculatori financiari, care au dus piețele de acțiuni în jos de fiecare dată când raportările federale arătau că un indicator economic s-a îmbunătățit și când oficialii Fed dădeau de înțeles că, prin urmare, programul de stimulare monetară din partea băncii centrale nu-și mai avea rostul. Mai exact, Draghi a sugerat mereu că BCE are încă destule arme în tolbă și că măsurile luate de bancă sunt suficiente (reducerea lentă a dobânzilor și prelungirea până la jumătatea lui 2015 a programului de credite ieftine pentru bănci) spre a combate riscul căderii Europei într-o perioadă de deflație “de tip japonez”, paralizantă pentru economie.

În plus, BCE, ținându-se cu încăpățânare de obiectivul său vechi, încă de pe vremea când la cârma sa era Jean-Claude Trichet, de a evita o creștere a inflației pe care a văzut-o întotdeauna drept principalul pericol la adresa creșterii economice, a insistat mereu ca toate programele sale de relaxare monetară prin achiziția de active derulate de la începutul crizei să aibă parte de sterilizare (operațiunile prin care banca retrage de pe piață integral sau parțial echivalentul banilor nou-intrați în circulație), refuzând deci să tipărească bani pur și simplu, așa cum a făcut Rezerva Federală a SUA.

Motivul insistenței BCE era simplu – faptul că banca americană își poate permite să acționeze ca o simplă tiparniță, grație statutului privilegiat al dolarului, care a făcut ca operațiunile de relaxare monetară făcute din 2009 până acum în folosul economiei americane să fie plătite de restul lumii, prin export direct de inflație. BCE n-ar fi avut însă această șansă, astfel încât efectele unei inflamări a inflației în zona euro ar fi urmat să fie nocive pentru locuitorii Europei, pentru UE, nu pentru restul lumii. De aceea Mario Draghi s-a ferit ca de foc să imite Rezerva Federală și a ignorat vocile din mediul financiar american sau britanic ori care susțineau că n-ar strica deloc în zona euro un pic de inflație care să scadă puterea de cumpărare a salariilor în Spania sau Italia, în numele unei egalizări a productivității între Nordul și Sudul zonei euro.

Mai mult, Draghi a părut împăcat pentru o vreme cu perspectiva unei perioade lungi de inflație mică, departe de ținta de 2%, chiar când însăși șefa FMI, Christine Lagarde, a avertizat că BCE trebuie să acționeze mult mai ferm, adică să urmeze exemplul Fed, fiindcă altfel zona euro e pândită de spectrul deflației. În ultima vreme însă, BCE a început să studieze serios posibilitatea unui program de relaxare monetară după exemplul Fed.

Printre puținele voci care continuă să se opună în Europa unui astfel de program rămâne economistul polonez Leszek Balcerowicz, care a susținut recent la București că sperietoarea deflației nu are bază reală. El a arătat că economiștii și politicienii împing BCE să tipărească și mai mulți bani, întrucât le este mai ușor să amâne reformele structurale prin substitute monetare decât să “mobilizeze populația pentru liberalizara pieței muncii și reforma educației”. “A tipări bani nu înlocuiește reformele structurale. Și Africa ar fi bogată. E un mit greșit și periculos. Această politică monetară de relaxare cantitativă lungă încetinește restructurarea”, a spus Balcerowicz la “Conferința de Risc de Țară Coface 2014”, organizată în aprilie de Coface și agenția de presă Mediafax.