Ce faci când nu vrei să-ți deschizi supermarket: afaceri cu delicatese etnice
De când au început să călătorească, să cunoască și să lucreze cu expați, românii au încercat să adopte tot mai mult din obiceiurile și stilul de viață din afara țării. Dacă mentalitățile se schimbă mai greu, gusturile alimentare se adaptează mai ușor, așa că nu a durat mult până când să apară restaurante cu specific etnic sau delicaterii cu produse specifice unei anumite țări. Ce succes au micile…
Fix în miezul zonei cu cel mai mare ștaif din București, adică în Floreasca, Luiza Rudeanu vine zilnic la serviciu. “Serviciul” respectiv este, practic, afacerea pe care a pus-o pe picioare și pe care o conduce de doi ani de zile. Un magazin cu delicatese aduse din Portugalia, care încearcă să-și consolideze un loc pe o piață fără contururi clare și extrem de volatilă. Decizia de a deschide o astfel de afacere a fost motivată de argumente strict afective – o afinitate personală pentru Portugalia și gastronomia portugheză, dobândite în urma unui concediu petrecut acolo.

Lucrurile s-au întâmplat însă cu o viteză mai mare decât și-ar fi imaginat vreodată. “Mă tenta ideea de a aduce în România produsele de care mă îndrăgostisem în Portugalia, dar nu știam de ce anume am nevoie, cum urma să se deruleze tot acest proiect, așa că, pentru început am sunat un producător al cărui număr de telefon îl găsisem pe ambalajul unei cutii de sardine pe care o luasem din concediu”, povestește Luiza Rudeanu, proprietara delicateriei Gala Food.
Respectivul producător a chemat-o însă în Portugalia pentru a discuta pe larg despre ce înseamnă mai exact gastronomia portugheză și ce anume ar putea importa în România. Tot acolo, i-a prezentat alți mici producători locali, de la care putea cumpăra tot ce avea nevoie pentru a-și crea un portofoliu complex. “În zilele acelea, în care m-am plimbat prin zeci de magazine mici de gourmet, bucătăria portugheză realmente m-a cucerit”, spune Rudeanu. Așa că a venit în țară cu celebrele dulcețuri de roșii, gulii, portocale și migdale, soc sau castane, pateurile de pește, sardine, ulei de măsline și, bineînțeles vin. Era primul său stoc de marfă.

Restul au fost “detalii” pe care le-a bifat imediat. “Mi-am dat demisia, pentru că lucram într-o companie, ca finanțist, și am găsit un spațiu pe care l-am închiriat și l-am renovat destul de repede”, explică femeia de afaceri. Investiția inițială a fost de circa 20.000 de euro, jumătate din sumă reprezentând renovarea spațiului și cealaltă jumătate achiziția primului stoc de marfă. A avut planuri mari încă de la început, deschizând două magazine, unul cu produse culinare și altul cu textile, ba chiar a vrut, la un moment dat, să intre în zona de distribuție pentru marile lanțuri de magazine, însă piața nu a fost la fel de deschisă și a trebuit să își limiteze așteptările.
Acum are un singur magazin și un “wine bar”, unde iubitorii de vinuri portugheze pot degusta și cumpăra produsele. Strategia sa a fost simplă – a încercat să-și creeze o bază de clienți fideli, cărora să le învețe gusturile și care să vină în magazin în fiecare săptămână. “Sunt oameni care au călătorit mult și cărora le place mâncarea gourmet. Dintre toți, doar șase-șapte sunt familii de portughezi. Restul sunt români”, spune Luiza Rudeanu.
Cele mai cumpărate produse din magazinul său sunt conservele de pește și vinurile, urmate de brânzeturile de capră și uleiurile de măsline. În general, valoarea medie a bonului de casă este de 100 de lei, dar sunt clienți care fac cumpărături în doze de “șoc”. “Am avut un client care a cumpărat la un moment dat 160 de borcane de dulceață odată”, spune proprietara Gala Food.
Prețurile nu sunt neapărat prohibitive – un borcan de dulceață costă în jur de 20 de lei, iar brânza de capră sau de oaie costă aproximativ 70 de lei pe kilogram, iar acestea sunt printre cele mai mari. Cea mai scumpă sticlă de vin, din cele peste 50 disponibile, costă 235 de lei. În total, Rudeanu are în permanență în magazin marfă de 40.000 – 50.000 de euro și săptămânal face aprovizionarea, o chestiune “extrem de costisitoare”, după cum ea însăși spune.