Ce fac companiile când au nevoie de bani după cinci ani de criză: cei care au profit îl reinvestesc, cei care nu au își vând activele

DE LA 1 IULIE A INTRAT ÎN VIGOARE SCUTIREA DE IMPOZITUL PE PROFITUL REINVESTIT, care se aplică pro­fitului înregistrat începând cu această dată și in­ves­tit în echipamente tehnologice, mașini, utilaje și ins­talații de lucru produse sau cumpărate ulterior, până la 31 decem­brie 2016. Oamenii de afaceri au cerut guvernului de la înce­putul anului să susțină măsura în negocierile cu FMI, ținând cont că investițiile rămân capitolul la care economia suferă cel mai mult.

Anul trecut, investițiile nete în economie au scăzut cu 9,3%, iar în T1 2014 au scăzut cu 7,4% față de T1 2013, cea mai mare scădere vizând tocmai cheltuielile cu utilajele – 11%. „Formarea brută de capital fix s-a tot redus începând din ultima parte a lui 2012, împiedicând economia să-și atingă potențialul; fără scăderea investițiilor, creșterea PIB ar fi fost de cca 5% în T1 în loc de 3,8%“, consideră analiștii  de la BCR.

Dacă statul și-a restrâns investițiile ca să se în­ca­­dreze în limita de deficit bugetar, ceea ce demo­tivează companiile private ține de nivelul fis­ca­li­tății, concurență, lipsa cererii și greutatea acce­su­lui la finanțare, probleme enumerate în această ordine în sondajul semestrial al BNR pentru peri­oa­da octombrie 2013 – martie 2014.

Cercetarea, cuprin­zând 10.000 de companii private nefinanciare, din care în jur de 80% sunt mici și mijlocii, arată că nu mai puțin de 44% dintre manageri au folosit cu pre­cădere în această perioadă surse de finanțare internă, adică reinvestirea profitului (în condițiile în care profitul net s-a redus pentru aproape 45% din totalul firmelor) sau vânzarea de active, în dauna surselor externe (credite, piața de capital sau fonduri europene). Cât privește folosirea banilor, cele mai im­portante destinații rămân constituirea de capital de lucru sau plata furnizorilor. Corporațiile sunt însă net mai dispuse decât IMM să orienteze banii spre in­vestiții pentru dezvoltare – 28% dintre corporații, față de 10% dintre IMM.

Cererea de finanțare de la bănci nu doar că a fost modestă, dar s-a micșorat: 18% dintre companii au apelat la cel puțin un produs bancar în perioada octom­brie 2013 – martie 2014, față de 21% în aprilie-septembrie 2013, iar numărul firmelor care nu au credite bancare a crescut de la 65% la 71%. Com­pa­niile din servicii și utilități se finanțează cel mai mult din reinvestirea profitului sau vânzarea de acti­ve (47% din total), în timp ce creditele bancare au fost cerute cel mai mult de firmele din agricultură (34%) și din industrie (25%).

BNR notează că „nivelul prea ridicat al dobânzilor și comisioanelor, cerințele privind valoarea sau tipul garanției, clauzele contractuale și birocrația reprezintă, în această ordine, cele mai însemnate obstacole pentru companii în a accesa resurse financiare de la bănci și instituții financiare nebancare“. Așa se explică și de ce șansele de a obține bani de la bănci rămân puternic diferențiate: cca 43% dintre corporații au reușit să obțină integral sumele solicitate, față de numai 16% dintre IMM. În structura companiilor care au credite, majoritare sunt corporațiile și firmele din agricultură, minoritare sunt IMM și firmele din servicii și utilități.

Și din perspectiva băncilor situația se vede la fel. Băncile declarau în sondajul lunar al BNR din mai că în T1 a scăzut cererea agregată de credite din partea companiilor – în special pe seama unei cereri mai mici de credite pe termen scurt din partea IMM – și se așteptau ca în T2 cererea să scadă în continuare. Exprimat în lei, soldul total al creditelor pentru companiile private a scăzut de la cca 117,9 mld. lei la finele lui octombrie 2013 la cca 115,4 mld. lei la sfârșitul lui martie 2014 și la cca 115,2 mld. lei la sfârșitul lunii mai, în special pe seama reducerii componentei în valută, al cărei sold a coborât de la echivalentul a 66,3 mld. lei în octombrie 2013 la 61,9 mld. lei în mai 2014.

Săptămâna trecută, Banca Națională a redus rezervele minime obligatorii la valută de la 18% la 16%, cu intenția de a stimula o redresare a creditării în valută pentru debitorii fără risc valutar, exportatori sau investitori străini, deși o parte din bănci vor folosi în continuare valuta astfel eliberată spre a rambursa finanțările de la băncile-mamă ori spre a credita statul.

În același sondaj lunar din mai, băncile estimau că la nivelul T1 riscul de credit asociat companiilor era în creștere, cu excepția corporațiilor, unde riscul a scăzut. În opinia băn­cilor, riscul aferent IMM a continuat să crească, în timp ce riscul asociat creditării corporațiilor s-a redus pentru prima dată în ultimii doi ani. Aceeași diferențiere între corporații și IMM reiese și din percepția com­pa­niilor. Sondajul semestrial al BNR relevă că pentru majoritatea IMM, disponibilitatea surselor de finanțare nici nu a progresat, nici nu a regresat în peri­oada octombrie 2013 – martie 2014, în timp ce în cazul corporațiilor, disponibilitatea tuturor surselor de finanțare a crescut. Pentru aprilie-septembrie 2014, majoritatea companiilor au declarat că se așteap­tă la o scădere ușoară a accesului la toate sur­sele de finanțare, cu excepția reinvestirii profitului sau a vânzării activelor.

Dincolo de finanțarea din resurse interne și de credite, companiile nu par să aibă nicio altă pârghie via­bilă de a atrage bani. Finanțarea de pe piața de capi­tal rămâne extrem de redusă: nicio corporație nu a apelat la ea și un număr extrem de mic de IMM au emis acțiuni sau obligațiuni, rezultă din sondajul BNR. Cât despre fondurile europene, peste 90% din­tre IMM și peste 80% dintre corporații au declarat că în ultimele șase luni nu au avut experiență cu fondurile europene în dezvoltarea activității firmei.

Doar 8% dintre corporații și un număr neglijabil de IMM declară că le-au fost rambursate în perioada res­pectivă fonduri dintr-un proiect cu finanțare UE, iar cele mai performante în accesarea de fonduri sunt com­paniile din agricultură. „În afară de furnizarea de lichiditate suplimentară pe piața locală și de aco­pe­rirea mai bună a deficitului de cont curent, mult lău­data creștere a absorbției fondurilor europene s-a văzut prea puțin în investiții“, comentează analiștii de la BCR. „Ceea ce a contat ca absorbție în ultimii doi ani n-au fost decât bani plătiți de Comisia Euro­pea­nă pentru proiecte de investiții datând din 2010, 2011 sau începutul lui 2012.“