Ce-ar fi să demisionăm amândoi?

Cu câteva zile înainte de declanșarea suspendării președintelui, premierul i-a propus acestuia, prin intermediul televiziunii colegilor de alianță, “să ne depunem demisiile și să ne întoarcem amândoi la popor”, adică să se facă alegeri anticipate, care ar fi rezolvat dintr-un foc și problema de plagiat a lui Victor Ponta, și dificultatea USL de a derula corect din punct de vedere legal procedurile de suspendare a lui Traian Băsescu. Replica președintelui, împachetată glumeț în mapa roșie prezentată la învestirea ministrei Andronescu din 2 iulie, a constat în reînnoirea ofertei lui, făcută la începutul lunii aprilie, cu ocazia congresului PSD, de a accepta să demisioneze de la Cotroceni și să fie organizate simultan alegeri parlamentare și prezidențiale, cu condiția ca USL să accepte modificarea Constituției, cu parlament unicameral redus și mandat prezidențial de 4 ani.

Propunerea lui Băsescu (enunțată pentru prima dată în martie anul trecut, când a fost salutată de Ion Iliescu, bucuros că Băsescu și-ar putea scurta mandatul) era menită să evidențieze simțul responsabilității prezidențiale față de rezultatele referendumului din 2009 și să stimuleze simpatia electoratului față de un PDL care își căuta relansarea în ochii electoratului. Aceeași ofertă a fost repetată în iunie, pe atunci în chip de soluție pentru conflictul președinte-premier privind reprezentarea țării la Consiliul European, cu propunerea ca alegerile prezidențiale și parlamentare să fie organizate împreună, fie în noiembrie, fie în decembrie, ianuarie 2013 sau februarie. Declarația era făcută în aceeași conferință de presă în care ironia “dottore” la adresa lui Victor Ponta ilustra că președintele e la curent cu iminentul scandal privind plagiatul și/sau masteratul din Catania ale premierului, în urma căruia lideri ai PDL ca Vasile Blaga, Monica Macovei sau Cristian Preda aveau să capete un motiv să ceară demisia imediată a lui Victor Ponta, deși ultimul lucru de care aveau nevoie România și economia ei în această perioadă de mari riscuri externe era căderea unui al treilea guvern în mai puțin de jumătate de an.

Ambele tabere ilustrează, prin astfel de strategii construite în jurul ideilor de demisie și demitere, lipsa preocupării față de respectarea propriului mandat și față de stabilitatea guvernării. Mandatul președintelui se încheie la sfârșitul lui 2014, iar electoratul nu i-a dat votul în 2009 lui Traian Băsescu ca să demisioneze cu aproape doi ani înainte de termen și nici ca să-și pună demisia pe masă ca monedă de schimb, indiferent cât de nobil ar părea scopul, ori ca armă în lupta de imagine dintre partide. De cealaltă parte, oferta lui Victor Ponta de a demisiona dacă demisionează și Traian Băsescu dovedește ce valoare reală au pentru copreședintele USL funcțiile de prim-ministru și de președinte, coborâte la rolul de glumiță cu potențial de rating într-o emisiune TV.