Ce afaceri are Smiley și cât a câștigat anul trecut

Andrei Tiberiu Maria sau Smiley, cum este cunoscut publicului larg, contrazice teoria conform căreia viața de artist ar fi una boemă. În ziua interviului, s-a trezit la 5:30 (după ce cu o seară înainte a adormit la 2), a participat la o emisiune TV, a ajuns și la sala de sport, iar după interviul pentru Business Magazin va merge la repetiții. „Muncesc în toate orele, în afara celor în care dorm; am câte o oră-două și pentru mine uneori. Am foarte, foarte puțin timp liber, dar aceasta este alegerea mea”, își descrie artistul-antreprenor prioritățile.

Smiley a ajuns anul acesta la 10 ani de carieră solo, iar parcursul său profesional a început într‑un mod asemănător cu al unor tineri antreprenori din orice alt domeniu. La fel ca în cazul unor IT-iști de pildă, și-a început activitatea în producția de muzică pe un calculator tip 486, cu un software primitiv. „Mi-am luat primul calculator pe la 15-16 ani, cred că era un 486; mi-am instalat pe el un program de muzică, Impulse Tracker se numea, și lucram cu acesta în MS-DOS, nu în Windows; am început să fac cu acesta muzică pe calculator.” A început să facă piese instrumentale pentru el și formația Simplu, iar apoi cererea pentru producțiile muzicale a venit și din partea altor artiști din Pitești. Spune că pe atunci, în orașul în care s-a născut, să-ți faci o formație de muzică devenise o modă. „Dacă erau 2-3 tineri în aceeași scară, își făceau trupă.”

A început astfel să câștige primii bani din muzică – circa 1 milion de lei vechi pentru o piesă; bani de buzunar care îi prindeau bine în vremea liceului. „Pentru ai mei nu era totuși foarte plăcut, fiindcă veneau tot felul de necunoscuți la noi în casă și nu prea aveai liniște astfel.” Astfel a început să se contureze perspectiva unei cariere în industria locală de muzică pentru Andrei Maria. „A fost frumos, dar eu practic nu am vrut să fiu neapărat cântăreț, am vrut să fac producție de muzică, dar dacă soarta m-a dus la 18 ani într-o formație (aproape toți erau din Pitești), așa a fost să fie.”

Chiar dacă era cunoscut datorită muzicii pe care o făcea trupa din Pitești, artistul spune că abia mai târziu a început să câștige primele sume importante de bani din muzică. „Nu pot să spun că am câștigat foarte mulți bani atunci când eram puștan, dar era îndeajuns încât să pot să-mi iau o pereche de adidași; prima pereche de adidași originală mi-am luat-o la 18 ani, din banii mei. Apoi, câștigam suficient cât să pot să trăiesc în București – greu, dar da, era OK și așa am dus-o până la 23-24 de ani. După care am început să câștig un pic mai mulți bani.”

De altfel, prima sumă mare de bani câștigată nu a fost din muzică, ci dintr-un show TV la care participase. Spune că absolut toți banii pe care i-a făcut i-a reinvestit în muzică: în studio, în echipamente, în oameni; treptat a reușit astfel să construiască HaHaHa Production, care a crescut, iar anul viitor face 10 ani. „Studioul este cea mai mare bucurie a mea. Bărbații au jucării toată viața, eu mă bucur că jucăria mea este cea mai mare pasiune a mea și mă bucur că îmi aduce ceva, mă bucur că nu sunt pasionat de ceasuri, de mașini, de colecții de obiecte, sunt pasionat de muzică, iar jucăria cea mai frumoasă pe care am reușit să mi-o construiesc este studioul HaHaHa Production.”

Prioritățile artistului se concentrează în prezent în jurul campaniei #smiley10 – pe care o descrie drept un „efort colectiv, toată echipa HaHaHa Production lucrează pentru asta zi de zi, lună de lună”. Parte a acestei campanii este lansarea celui de-al patrulea album al artistului, piesă cu piesă, începând cu luna februarie a acestui an. Strategia a fost primită bine de public, dacă ne gândim că, spre exemplu, piesa „De unde vii la ora asta” a ajuns la 1 milion de vizualizări în mai puțin 24 de ore de la lansarea pe YouTube; după 14 zile numărul de vizualizări a ajuns la 9 milioane.

În ceea ce privește bugetul pentru un astfel de proiect, spune că acesta se calculează în funcție de o medie a costurilor proiectelor anterioare; este luat de reper, de pildă, costul de producție a unui videoclip, de 7-8.000 de euro. „De obicei, la Smiley depășim bugetele acestea – cred că cel mai scump videoclip pe care l-am făcut a fost «Criminal», care a costat vreo 24.000 de euro”, explică el. În plus, povestește el, „sumele sunt mai mici comparativ cu piețele din afară, dar și veniturile sunt infinit mai mici decât în alte piețe. Industria noastră muzicală este la grădiniță acum; de fapt, nu putem să vorbim încă de o industrie muzicală, suntem la început cu toate lucrurile, dar suntem pe drumul cel bun”. Chiar dacă nu ne putem compara cu piețele vestice, artistul spune că, spre deosebire de toate țările est-europene, România stă foarte bine în ce privește industria muzicală: de aici se și exportă foarte multă muzică, se lucrează mult cu autori din afara țării, sunt și artiști români care au avut succes pe plan internațional, spre deosebire de toate țările est-europene.

Toate acestea sunt realizate într-un context în care se investesc foarte puțini bani în această direcție, „fiindcă într-adevăr sunt foarte puțini bani pe piață”. Din rândul ramurilor care nu funcționează în industrie, enumeră colectările de drepturi de autor sau de interpretare, veniturile din YouTube și digital, care nu sunt la standardele internaționale, precum și piața de concerte. Este optimist însă și spune că industria muzicală românească a intrat într-o oarecare normalitate; oamenii au început să plătească bilete la concerte, artiștii investesc mai mult în produsele pe care le fac, în spectacole și se vede acest lucru, potrivit artistului. „Lucrurile au început să se pună la punct în ultimii 5-6 ani. Lipsa unei tradiții este cauza principală pentru care a durat mai mult intrarea în această normalitate. Abia prin ‘97-‘98 au început să apară trupe noi, au început să se facă lucrurile altfel decât se făceau pe vremuri, odată cu apariția televiziunilor independente comerciale, odată cu apariția radiourilor comerciale, odată cu revoluția, la urma urmei. Cu fiecare generație de artiști care a apărut apoi, s-au mai îmbunătățit lucrurile.”

Andrei Maria spune că nu cunoaște detaliile referitoare la raportul între piața locală și cele vestice, dar oferă un reper: „Artiștii mari din afară câștigă milioane de euro la un concert. Sumele de la noi sunt cuprinse între 500 de euro și 10-20.000 de euro; depinde foarte mult de concert, de tipul artistului.” În cazul Smiley, concertele plătite cel mai bine sunt cele organizate de HaHaHa Production, în locații mari. Cel mai mare număr de spectatori pe care artistul l-a avut la un concert plătit a fost la Sala Palatului, unde au ajuns la 5.000 de oameni. Iar în ceea ce privește concertele din provincie, acestea nu aduc diferențe în materie de plată, cel puțin în ceea ce îl privește pe el.

Pentru atingerea unui nivel decent de venituri, spune el, un artist din zona muzicală trebuie să fie implicat în mai multe tipuri de proiecte. „Este foarte greu, un artist din România trebuie să facă foarte multe lucruri ca să câștige suficient. Aici trebuie să le înveți pe toate, trebuie să știi să faci de toate, să te pricepi la cât mai multe lucruri, fiindcă este extrem de greu să te întreții doar din muzică.” Tocmai de aceea, activitățile lui s-au dezvoltat în mai multe direcții: muzică, televiziune, producție. „Probabil că în momentul acesta aș putea să mă întrețin doar din muzică, din ceea ce fac ca artist, dar pentru a ajunge aici trebuie să ai o activitate susținută, să îți construiești fiecare pas cu atenție și să muncești extrem de mult, altfel șansele sunt foarte mici. Poți să ai succes o dată, dacă nu reușești să îți întreții parcursul, dispari foarte ușor, în contextul în care inflația de muzică este foarte mare acum.”

Totuși, din anumite puncte de vedere este mult mai ușor pentru un artist să reușească în condițiile actuale: pentru toată lumea sunt aceleași posibilități, un artist aflat la început are acum aceleași ustensile la îndemână ca și cei care au experiență în domeniu. Evident, și concurența este mai mare decât acum 20 de ani. Nu există rețete speciale pentru reușită, punctează artistul. „Trebuie să muncești extrem de mult, trebuie să fii la curent cu tot ceea ce se întâmplă în muzică tot timpul, trebuie să ai lângă tine oameni capabili, sufletiști, pasionați, trebuie să te gândești zi și noapte la aceste lucruri ca să îți vină idei, să fii conectat cu lumea aceasta.” O componentă extrem de importantă este echipa: „Fără echipă nu ai nicio șansă; poate reușești să ai câte un succes ocazional, dar ca să faci ceva susținut este foarte greu fără echipă.Pe mine mă ajută foarte mult echipa pe care am construit-o, oamenii de lângă mine, fiecare om de lângă mine are un rol important în viața mea, artistică cel puțin.”

HaHaHa Production are 17 angajați, dar numărul colaboratorilor ajunge la 100. „Oamenii din jurul meu sunt structurați între cei care fac muzica, apoi avem colaboratori pe partea de video – regizori, directori de imagine, producători de videoclipuri. După ce este gata videoclipul, piesa propriu-zisă, avem oamenii de marketing și comunicare cu care dezvoltăm campaniile de lansare, avem departamentul de online care are grijă ca lucrurile să se întâmple în mediul virtual și prin care dezvoltăm tot felul de aplicații care să facă fiecare lansare specială. Există și gașca de concerte, pornind de la impresar, tour manager, tehnicieni, instrumentiști.”

Unul dintre oamenii cheie din preajma sa este fratele său, Filip Maria, care a început să lucreze cu el în urmă cu trei ani. „Cred că am reușit să mă dezvolt cel mai mult de când am început să lucrez cu fratele meu. Ne completăm unul pe celălalt, chiar dacă noi doi suntem un pic visători, ne aducem unul pe celălalt la realitate. Eu sunt o fire vulcanică și el m-a învățat să am mai multă răbdare, să ascult mai mult oamenii și să-mi expun punctul de vedere cu mai puțină emoție”, descrie munca alături de fratele său Filip Maria.

El a cochetat cu domeniul aviației, a avut chiar și o licență de pilot, dar a studiat la Facultatea de Construcții, industrie în care a și lucrat timp de doi ani; de altfel, în această perioadă a făcut câteva proiecte de construcții și pentru fratele lui. Smiley l-a rugat să-l ajute la studio, în timpul liber. „Am ajuns să dedic din ce în ce mai mult timp acestei activități și, după o discuție cu el, am ajuns la concluzia că nu pot să le fac pe amândouă și a trebuit să aleg dacă îl ajut pe el sau îmi văd de cariera mea în construcții.” Anul acesta s-au împlinit trei ani de când a decis să renunțe la construcții și să lucreze alături de fratele său. A început ca studio manager, funcție pe care a avut-o timp de un an, și de doi ani este general manager al HaHaHa Production.

După ce a preluat conducerea companiei, a văzut că acesteia îi lipsea un sistem financiar corespunzător, astfel că punerea la punct a acestui aspect avea să fie primul pas în funcția de general manager. „Aveau doar un contabil și flerul lui Andrei Maria de business și antreprenor. Practic așa a funcționat HaHaHa Production, pe bază de intuiție: atunci când știi foarte bine să faci un lucru, nu-ți mai trebuie niciun Excel, el așa a funcționat întotdeauana și acum funcționează la fel. Doar că acum îl mai pot influența eu în luarea deciziilor.”