Câți români lucrează în industria cărnii în străinătate?” este o întrebare la care autoritățile din România nu reușesc să răspundă de mai bine de doi ani, chiar dacă în multe abatoare din Germania, Italia, Spania sau Anglia majoritatea angajaților sunt români.

♦Românii care pleacă să lucreze peste hotare în industria cărnii își doresc un salariu mai mare și un program de lucru mai bun, însă mulți dintre ei nu au un plan sau o viziune clară, ci doar speră că vor ajunge să aibă un job mai bun decât cel din România ♦ Antreprenorii care dețin carmangerii în România nu găsesc mai deloc forță de muncă, pentru că oamenii calificați au plecat în străinătate, iar cei care au rămas în țară nu mai vor să muncească ♦ Lipsa de forță de muncă calificată din industria cărnii vine și din cauza faptului că nu mai există suficiente școli și unități de pregătire a viitorilor angajați din industrie.

Câți români lucrează în industria cărnii în străinătate?” este o întrebare la care autoritățile din România nu reușesc să răspundă de mai bine de doi ani, chiar dacă în multe abatoare din Germania, Italia, Spania sau Anglia majoritatea angajaților sunt români.

După episodul din timpul stării de urgență, în care 2.000 de oameni au zburat cu chartere spre Germania, să fie măcelări sau culegători de sparanghel pentru a avea un trai mai bun, oficialii români nu au făcut nimic concret să oprească acest fenomen. Ba mai mult, deși se discută despre repatrierea cetățenilor români din străinătate, autoritățile române nu țin evidența sectoarelor în care lucrează românii și astfel cum se poate vorbi de o repatriere și inserție utilă a forței de muncă în țară?

„Din situațiile înregistrate la nivelul inspectoratelor teritoriale de muncă, în anul 2022, prin intermediul agențiilor de plasare și furnizorilor de servicii de plasare a forței de muncă în străinătate, în primul trimestru au fost angajate în total, în urma medierii, 4.984 de persoane, iar în trimestrul doi 6.565 de persoane. Menționăm că Inspecția Muncii nu deține date despre numărul cetățenilor români care lucrează în industria cărnii în alte țări”, au transmis oficialii Inspecției Muncii către ZF.

Problema care rămâne în continuare sub semnul întrebării este cu atât mai gravă cu cât în carmangerii, abatoare și fabrici de carne angajații pot fi numărați pe degetele de la o singură mână, pentru că cei mai mulți au plecat de ceva vreme să muncească peste granițe, iar dintre cei care au rămas să muncească în România foarte puțini sunt calificați și dornici să lucreze, spun jucătorii din industria cărnii.

Daniel Dobre Neculache, administratorul carmangeriei Kreopoleio Ellas din Tulcea, este unul dintre românii care s-au întors în țară după experiența muncii în străinătate. Acesta a lucrat în Grecia mult timp, însă a decis să se întoarcă în România acum mai puțin de trei ani. Problema lipsei forței de muncă a fost și este în continuare cea mai mare provocare pentru el.

„Cred că angajații, în general, pleacă din vina patronilor. În România au rămas foarte puțini oameni care vor să muncească. Cred că ar fi necesară o lege care să impună o zi pe săptămână liberă. Nu poți să-i ceri unui angajat să lucreze 7 zile din 7, 12 ore pe zi. Minimul pe economie nu este suficient. Salariile sunt foarte mici. Eu sunt dispus să plătesc și 3.500 sau 4.000 de lei unui angajat, dar care să muncească și să se implice”, a spus pentru ZF Daniel Dobre Neculache.

În străinătate, mai spune el, angajații din industria cărnii au un program fix, de circa opt ore pe zi prevăzute în contractul de muncă și o zi liberă pe săptămână, pe când în România se lucrează aproape zi de zi, iar orele suplimentare sunt una și aceeași cu munca pro-bono.

Administratorul carmangeriei Kreopoleio Ellas din Tulcea își dorește să găsească forță de muncă și să aplice tot ce a învățat în străinătate, dar, afirmă el, nu prea sunt oameni cu care să lucreze. „Majoritatea oamenilor buni, calificați din industria cărnii au plecat din țară. Afară sunt plătiți pe măsura muncii depuse și sigur au o zi liberă”, a subliniat acesta.

Salariul mai mare nu este singurul motiv pentru care mulți români aleg să plece din țara lor pe alte meleaguri pentru a lucra în industria cărnii. Lipsa unui plan, a unei viziuni pe termen lung asupra vieții și dezvoltării profesionale îi aduce pe mulți dintre ei în abatoarele din Germania, Italia sau Anglia, consideră Cosmin Filipaș, asociat în businessul Carmangeria Pasini din județul Cluj.

Partenerul său de business Simion Tintelecan, fondatorul brandului Carmangeria Pasini, a lucrat 17 ani în Italia, dar a decis să se întoarcă acasă și să pornească un business cu produse din carne după rețete italienești, dar și rețete tradiționale.

„Cred că majoritatea românilor care ajung să lucreze în industria cărnii în străinătate nu au un plan, nu au o viziune, se lasă purtați de viață, astfel că se duc unde cred că va avea altcineva un plan pentru ei. Angajatorii italieni aveau un plan pentru toți românii cu experiență în industrie, să îi plătească bine pentru nivelul din România și mediu raportat la media din Italia și să folosească o forță de muncă calificată. Cred că fiecare om ar trebui să aibă un plan. Locul de muncă face parte din acest plan. Însă nouă, românilor, ne lipsește acest plan”, a spus pentru ZF Cosmin Filipaș.

Primul loc de muncă, crede acesta, ar trebui să fie un loc în care să te formezi, să crești și apoi să ajungi mai sus. El afirmă că nu îl deranjează atunci când angajații lui pleacă, dar își dorește ca ei să plece cu un bagaj de cunoștințe și cu experiență. „Din păcate, oamenii nu gândesc așa. Atât angajatul, cât și compania trebuie să se focuseze pe dezvoltare – a angajatului, dar și a companiei în care acesta activează”, a punctat Filipaș.

Lipsa de forță de muncă calificată din industria cărnii vine, după cum spune Adrian Elecfi, fondatorul Carmangeriei Vlade din Alba Iulia, și din cauza faptului că nu mai există suficiente școli și unități de pregătire a viitorilor angajați din industrie. Aceștia au nevoie măcar de niște cunoștințe elementare, crede el, iar pentru ca industria cărnii să fie din nou atractivă pentru români este nevoie ca schimbările să se producă, prima dată, de la un nivel mic.

„Oamenii ar trebui să fie calificați și învățați încă din școală. Județul Alba are multe unități de industrie alimentară reprezentative pentru România, dar nu are nicio școală de industrie alimentară în care viitorii angajați să fie pregătiți pentru meserie. E nevoie de niște cunoștințe primare. Schimbarea ar trebui să se producă, prima dată, de la un nivel mai mic pentru a ajunge acolo unde ne dorim”, a spus pentru ZF Adrian Elecfi.

Cosmin Filipaș, asociat în businessul Carmangeria Pasini, Cluj

Cred că majoritatea românilor care ajung să lucreze în industria cărnii în străinătate nu au un plan, nu au o viziune, se lasă purtați de viață, astfel că se duc unde cred că va avea altcineva un plan pentru ei.

Adrian Elecfi, fondatorul Carmangeriei Vlade din Alba Iulia

Oamenii ar trebui să fie calificați și învățați încă din școală. Județul Alba are multe unități de industrie alimentară reprezentative pentru România, dar nu are nicio școală de industrie alimentară în care viitorii angajați să fie pregătiți pentru meserie.

Daniel Dobre Neculache, administratorul carmangeriei Kreopoleio Ellas din Tulcea

Cred că angajații, în general, pleacă din vina patronilor. În România au rămas foarte puțini oameni care vor să muncească. Cred că ar fi necesară o lege care să impună o zi pe săptămână liberă.