Câți bani primește România, de fapt, din pachetul de 1.800 de MILIARDE al UE? Adevărul despre declarațiile din campania electorală

Liderii UE s-au înțeles, la finalul săptămânii trecute, asupra pachetului financiar de 1.800 mld. euro, din care România ar putea primi 80 mld. euro.

„Acord important astăzi (joi – n. red.)  prin deblocarea viitorului buget al Uniunii Europene și a pachetului de relansare economică. România este pregătită să folosească aceste fonduri pentru reforme și investiții în sectoare cheie, în beneficiul tuturor românilor“, a arătat președintele Klaus Iohannis, prezent săptămâna trecută la Bruxelles, la summitul șefilor de stat și de guvern din UE, unde a fost definitiv adoptat bugetul Uniunii pentru 2021-2027 și planul de relansare de după criză.

„Acord în privința bugetului multianual și a planului de relansare «Viitoarea generație UE». Acum putem începe implementarea și reconstruirea economiilor noastre. Planul de relansare crucial va stimula tranziția ecologică și digitală“, a anunțat, prin Twitter, și Charles Michel, președintele Consiliului European.

Aprobat în vară și prezentat cu pompă, planul este compus, practic, din două elemente centrale: bugetul multianual al UE, de puțin peste 1.000 mld. euro, și planul postpandemie, de 750 mld. euro.

Bugetul multianual al UE este alimentat din contribuția statelor membre ale Uniunii, în special din acel 1% din Produsul Național Brut care consolidează sus-numitul buget. România ar putea beneficia aici de 49 mld. euro, dar nu trebuie uitată nici contribuția ei la bugetul UE care va diminua suma netă primită cu 15-16 mld. euro.

Cel de-al doilea pachet, inclus în marele plan „Viitoare generație a UE“, care urmărește reducerea poluării în UE spre zero, este împărțit în două părți aproape egale. O primă parte ar urma să vină din împrumuturi pe care UE la va face în numele țărilor membre (și se speră că împrumuturile vor și avantajoase, având în vedere suma imensă, dar și garanția supersolidă din spatele lor) și o a doua parte din sume ce vor fi colectate prin impunerea unor taxe noi.

Din acest pachet, România ar putea avea parte de 15 – 16 miliarde de euro împrumuturi și 15 miliarde de euro veniți din noile taxe la care și România ar trebui să contribuie.

Prin urmare, banii nu sunt chiar atât de mulți pe cât au fost ei umflați în campania electorală când s-a repetat, până la obsesie, că „România va primi 80 de miliarde de euro de la UE“.

Pentru că România primește fonduri importante de la UE, echivalent a 2-3% din PIB, anual, dar plătește înapoi peste 1% din PIB. În plus, vorbind de planul de relansare postcriză, trebuie observat că jumătate din bani sunt împrumuturi, pe care România trebuie să le returneze. Dar, doar în anul aceasa și doar până în octombrie, România s-a împrumutat de 15-16 miliarde de euro, adică cât tot împrumutul pe care ar urma să-l primească în baza planului „Next Generation EU“, întins pe ani de zile. Partea bună este că acești bani nu pot fi trimiși în consum, cum procedează Ministerului Finanțelor cu împrumuturile curente. Un lucru pe care mediul de afaceri român îl aplaudă, pentru că banii înseamnă comenzi pentru economie, în zone în care economia va fi modernizată. Partea proastă este că România va trebui să-și închidă unele capacități industriale poluante. Iar România a mai trecut prin asta, în urmă cu peste două decenii, când minerilor disponibilizați din Valea Jiului li s-a spus că au o oportunitate rară de a se reprofila, culegând ciuperci prin pădure, mure și zmeură, întrucât Munții Parâng sunt bogați în zmeură și ciuperci.

Președintele Iohannis este însă optimist: „Mă voi implica direct pentru a sprijini măsurile și politicile publice care conduc la un mediu curat, și aici mă refer în special la reducerea poluării aerului, solului și apelor țării noastre, precum și la reducerea schimbărilor climatice și la protejarea biodiversității. Toate acestea vor avea un efect benefic asupra calității vieții oamenilor. Am spus deja că România își asumă o țintă europeană de atingere a neutralității din punctul de vedere al carbonului până în 2050 și susține – și asta voi sublinia astăzi – o țintă ambițioasă de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030“.