Câți bani pierd sau câștigă românii care vor să se îmbogățească peste noapte

Pe vremuri o industrie luxoasă, cu mulți bani și tentații pentru pasionați, dar mai ales dependenți, la orice pas, jocurile de noroc s-au lovit, odată cu criza economică, de sărăcia românilor și de taxele tot mai multe și mai mari, ajungând acum la jumătate față de perioada de vârf. Cum arată radiografia uneia dintre cele mai bănoase și totodată disputate afaceri din România?

Au apus vremurile în care Bucureștiului i se mai spunea și micul Las Vegas. Domeniul jocurilor de noroc, unde intră cazinourile, pokerul, aparatele electronice, pariurile sportive și loteria de stat și care a însemnat anul trecut o afacere de peste 1,3 miliarde de euro, s-a diminuat în ultimii ani nu doar în Capitală, dar mai ales în provincie. Iar șansele să se întoarcă la perioada de glorie scad și ele văzând cu ochii.

Banii puțini din portofelele oamenilor, legislația ambiguă și apăsătoare, dar și piața neagră calculată la circa un miliard de euro au dus nu doar la împuținarea cazinourilor, dar și la falimentul multor competitori din zona jocurilor electronice concomitent cu scăderea încasărilor și profiturilor. Extravaganța și luxul unei industrii în plină ascensiune, care nu părea să mai poată fi atinsă de ceva, a pălit în ultimii ani. Acum mai există 456 de organizatori de jocuri de noroc de orice fel, dintre care 422 de jocuri tip slot machine, 16 case de pariuri, 7 cazinouri și 14 săli de bingo, conform datelor oficiale, cei mai mulți grupați într-o serie de asociații (două pentru cazinouri, două a operatorilor de aparate de joc și una a pariorilor).

Chiar și așa, jocurile de noroc sunt în continuare privite ca o vacă de muls, după cum spune Cristian Pascu, președintele executiv al Asociației Organizatorilor și Producătorilor de Jocuri de Noroc din România. Asta pentru că în acest moment, doar 3-4% din populația țării joacă vreun soi de joc de noroc, pe când în alte țări ponderea e mai mare, după estimarea lui Sorin Constantinescu, președintele Asociației Cazinourilor din România, dar și pentru că statul încasează încă bani buni la bugetul de stat de pe urma acestei industrii și sumele au toate șansele să se mărească – numai taxele și impozitele pentru jocurile de noroc sunt de aproximativ 160 de milioane de euro, la care se adaugă și contribuțiile la stat pentru cele câteva zeci de mii de angajați, din care 30.000 numai în domeniul sloturilor, conform lui Dan Iliovici, executive manager al Romslot. Impactul în economie al industriei jocurilor de noroc este însă chiar mai mare – „afacerea se multiplică pe orizontală de cel puțin câteva ori prin chirii pentru spațiile unde se desfășoară jocuri de noroc, utilități, taxe și contribuții sau parcuri auto”, spune Iliovici.

FATA MORGANA JOCURILOR DE NOROC. Un tânăr care nu pare să aibă mai mult de 30 și ceva de ani, o doamnă trecută probabil de 50 de ani și un domn cărunt, cu siguranță dincolo de vârsta pensionării, joacă într-o seară obișnuită de weekend la ruletă în Platinum Casino, cazinoul din incinta hotelului Radisson din Capitală. Bine îmbrăcați, la o primă vedere destul de înstăriți, relaxați și fără să trădeze vreo temere atunci când pierd, nu seamănă deloc cu jucătorii care vin de obicei în cazinouri. Descoperim că formează o familie. Ea, doctoriță de profesie, vine destul de des în cazinou, iar fiul său, Mihai, care lucrează în domeniul IT și are, pe lângă serviciu, și propria firmă, o urmează de cele mai multe ori. „Pentru noi, cazinoul e un soi de activitate de familie”, explică tânărul, așa cum alte familii ies în parc în weekend sau merg la teatru.

„E mai interesant la cazinou decât la restaurant sau în alte locuri„, mai spune Mihai. Ei joacă de patru-cinci ori pe lună și o fac pentru distracție, dar și pentru a rotunji banii pe care vor să-i cheltuie, părinții pentru casa lui Mihai, iar el pentru un Porsche și poate chiar o motocicletă și o barcă. Și deși nu joacă sume foarte mari, câștigă cam 3.000 de lei în fiecare lună. Asemenea jucători sunt însă destul de rar întâlniți în cazinouri, mai ales în ultimii ani, când criza și-a pus puternic amprenta asupra domeniului, poate cel mai afectat din întreaga industrie a jocurilor de noroc. Odată cu împuținarea veniturilor și implicit a bugetelor disponibile pentru asemenea activități, în cazinourile din România au început să meargă din ce în ce mai puțini oameni.

Mihai și părinții lui fac parte din categoria jucătorilor de noroc care înlocuiesc distracția de la restaurant, pub sau bowling, de pildă, cu o seară în cazinou. Cheltuie sume similare, niciodată foarte mari, se distrează și, spre deosebire de o ieșire în oraș, au șansa să plece acasă și cu bani în plus. Sunt însă destul de puțini, la fel cum se întâmplă și cu jucătorii din rândul oamenilor de afaceri și al vedetelor sau al persoanelor publice care vin la cazinou pentru adrenalina unui joc și pentru care câștigurile sunt prea puțin importante. Cea mai vastă categorie este compusă, în opinia lui Sorin Constantinescu, președintele Asociației Cazinourilor din România, din jucătorii atrași de perspectiva îmbogățirii peste noapte, care joacă mult, se împrumută și mulți devin dependenți de jocuri de noroc, o dependență mai periculoasă decât cea de alcool sau droguri, pentru că în jocuri este greu să depistezi și să tratezi un dependent.